Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 17605/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. _
Ședința publică din data de 17.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii acțiune formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2013 și la data de 17.12.2013, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cererii, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.10.2012, sub numărul_ reclamanta .. a solicitat obligarea pârâtei S.C. G. I. S.R.L. la plata sumei de sumei de 116.821,61 lei reprezentând marfa livrată și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în baza relațiilor comerciale existente între societățile noastre a fost livrată către pârâtă de către reclamantă, marfa în valoare totală și neachitată de 143.573,50 lei conform următoarelor facturi: factura nr. 356/25.02.2010 scadentă la data de 25.02.2010 în valoare totală de 104.839 lei, factura nr. 360/31.03.2010 scadentă la data de 31.03.2010 în valoare totală și neachitată de 20.825 lei, factura nr. 361/16.04.2010 scadentă la data de 16.04.2010 în valoare totală și neachitată de 17.909,5 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 C.civ., art. 942 C.civ., art. 1066 C.civ., art. 1069 C.civ., art. 1073 C.civ. și art. 274 C.proc.civ..
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiat. Totodată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având in vedere faptul ca reclamanta avea obligația de convocare a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat având in vedere ca acesta este al doilea litigiu dintre aceleași părți, cu privire la același obiect și la aceeași cauză, pretenții fiind rezultate din facturile nr. 356/25.02.2010 în valoare de 104.839 lei, nr. 360/31.03.2010 în valoare de 20.825 lei și 361/16.04.2010 in valoare de 17.909,5 lei.
În drept, apărările au fost întemeiate pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat, apreciind că nu există o triplă identitate, de părți, cauza si obiect, acesta din urma nefiind identic cu cel din dosarul invocat de către partea parata.
Chiar dacă debitul solicitat în ambele cauze provine din aceeași factură, nu înseamnă ca exista identitate de obiect, întrucât obiectul dosarului cu nr._ , a fost plata sumei de_,27 lei, din care suma de 1048.39 lei, provenea din factura nr.356/25.02.2010, iar obiectul cauzei este plata sumei de_,61 lei, din care suma de_,61 lei, provine din neachitarea diferenței provenite din aceeași factură nr.356/25.02.2010.
La terenul de judecată din data de 08.11.2012, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă, în calitate de furnizoare și pârâtă, în calitate de beneficiară, s-au dezvoltat raporturi comerciale, obiectul acestora fiind furnizarea de către reclamantă pârâtei de produse în schimbul unui preț determinat în facturile emise.
Deși între părți nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, raporturile comerciale dintre cele două părți sunt probate potrivit art. 46 C.. de către reclamantă și acceptată de pârâtă. Astfel, facturile fiscale nr. 356/25.02.2010 în valoare de 104.839 lei, nr. 360/31.03.2010 în valoare de 20.825 lei și 361/16.04.2010 in valoare de 17.909,5 lei, depuse la dosar de către reclamantă, din care parțial debitul a fost achitat, este acceptată de către pârâtă fiind însușită de aceasta prin semnătură.
Din mențiunile de pe facturile aflate la dosarul cauzei rezultă ca acestea sunt scadente, iar înscrisurile depuse, reiese că din contravaloarea acestor facturi pârâta mai are un rest de plată de_,61 lei.
În drept, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 46 C.. baza art. 1082 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârâtă, fiind în sarcina acesteia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii restului de_,61 lei din facturile anterior menționate. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtei care și-a nesocotit obligațiile.
În acest sens, instanța reține că pârâta nu a produs dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin factura fiscală fiscale atașate la dosarul cauzei, deși legal citată, neprezentându-se nici la judecarea cauzei – astfel încât cererea reclamantei, sub aspectul debitului principal în cuantum de_,61 lei, este întemeiată.
În conformitate cu O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Prin art. 11 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a fost abrogată O.G. nr. 9/2000, stabilindu-se, în art. 1, că părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, instanța reține dispozițiile art. 1088 C. civ., potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune interese fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu și dispozițiile art. 43 Cod . comerciale produc dobânzi de drept din ziua când devin exigibile.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, potrivit O.G. nr. 9/2000 și, după abrogarea acesteia, potrivit O.G. nr. 13/2011.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită cererea reclamantei și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,61 lei, reprezentând contravaloare marfă precum și a sumei de 13.031 lei, reprezentând dobândă legală, calculată până la data de 05.07.2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cererea creditoarei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în culpă procesuală, introducerea cererii fiind determinată de refuzul acesteia de a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate.
Prin urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor efectuate de creditoare cu plata taxei de timbru, timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta .., cu sediul in sector 1, București, I. G., nr. 4B, in contradictoriu cu intimata S.C. G. I. S.R.L., cu sediul in O., ..
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,61 lei din care 103.790,61 lei reprezenta debitul neachitat si 13.031 lei dobânda legală aferentă debitului neachitat, calculată până la data de 05.07.2012.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3952,43 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi, 17.12.2013.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 16.05.2014/4 ex
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4603/2013.... → |
|---|
