Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2825/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 24.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul in C., . 42, jud C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul in C., . 52, jud C., având ca obiect actiune in raspundere contractuala- pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 24.09.2013, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 31.01.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. P. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C&D M. S.R.L. la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și penalități de întârziere contractuale în procent de 0,15%/zi până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a precizat ulterior cuantumul penalităților calculate până la data introducerii cererii, 31.01.2013, la suma de_,21 lei.
În motivare s-a arătat că între părți s-a întocmit contractul de prestări servicii nr. 24/30.01.2009 iar în baza acestui contract au fost emise facturile nr. 732/19.11.2009 în valoare de 5000 lei din care pârâta mai are un rest de plată de 1098 lei precum și facturile nr. 760/14.12.2009 și nr. 769/31.12.2009 în valoare a câte 5000 lei, neachitate de către pârâtă.
Reclamanta a mai arătat că pârâta a recunoscut existența debitului și a promis că îl va achita, conform adresei emisă de aceasta cu nr. 99/19.12.2010.
S-a mai susținut că penalitățile de întârziere sunt datorate conform art. 11 din contract.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1073 C.civ..
În probațiune s-a depus contractul de prestări servicii nr. 24/30.01.2009, facturile fiscale, adresa nr. 99/19.12.2010 și notificare nr. 1/10.09.2012.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere prevăzute de art. 7201 C.proc.civ., din care a fost decăzută prin încheierea din 19.06.2013 precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 19.06.2013.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului nr. 24/30.01.2009 de către reclamantă. În acest sens, pârâta a arătat că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, în anul 2009 fiind constatate numeroase nereguli în ceea ce privește executarea contractului de pază, sens în care au fost purtate discuții cu reprezentanții societății prestatoare, în sensul găsirii unor soluții viabile.
Pârâta a mai susținut că urmare a neîndepliniri în mod corespunzător a obligației de a asigura paza bunurilor și valorilor societății pârâte, în mai multe rânduri, persoane necunoscute au pătruns în incinta societății și au sustras bunuri de valoare aflate în depozitele proprietatea pârâtei.
Pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul G. G..
S-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între cele două părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 24/30.01.2009, având ca obiect executarea de servicii de pază și protecție.
Pentru serviciile prestate în perioada 16-30.11.2009 reclamanta a emis factura nr. 732/19.11.2009 în valoare de 5000 lei (din a cărei valoare pârâta mai are de achitat suma de 1098 lei), pentru serviciile prestate în perioada 01-15.12.2009 reclamanta a emis factura nr. 760/14.12.2009 în valoare de 5000 lei și pentru serviciile prestate în perioada 16-31.12.2009 reclamanta a emis factura fiscală nr. 769/31.12.2009 în valoare de 5000 lei.
Suma totală rămasă de plată în sarcina pârâtei,_ lei, a fost recunoscută ca debit de către pârâtă prin adresa nr. 99/19.12.2010 (fila 11), prin care pârâta arată reclamantei că urmează să achite acesteia debitul de_,30 lei. Suma de_ lei pretinsă prin prezenta acțiune compune acest debit de_,30 lei recunoscut, alături de suma de 6451,6 lei datorată la acea dată conform facturii din 25.01.2010 și la care a fost obligată la plată pârâta prin sentința pronunțată în dosarul nr._/212/2011.
În drept, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 46 C.. baza art. 1082 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârâtă, fiind în sarcina acesteia probarea executării obligației, și anume plata restului contravalorii celor trei facturi. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtei care și-a nesocotit obligațiile.
În acest sens, instanța reține că pârâta nu a produs dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, neachitând contravaloarea facturilor fiscale nr. 732/19.11.2009, nr. 760/14.12.2009 și nr. 769/31.12.2009, reprezentând serviciile prestate, astfel încât cererea reclamantei, sub aspectul debitului restant de_ lei, este întemeiată.
Invocarea excepției de neexecutare a contractului de către pârâtă este neîntemeiată.
În primul rând instanța reține că pârâta a invocat o defectuoasă executare a contractului, ceea ce diferă de neexecutarea lui. Executarea contractului este confirmată de acceptarea debitului de către pârâtă conform celor mai sus reținute. Faptul că reclamanta nu a pus la dispoziție registrul de evenimente, instanța reține că acest document prevăzut de H.G. nr. 1010/2004 la art. art. 1 lit. j se numerotează și se înregistrează la secretariatul unității păzite, motiv pentru care reclamanta nu avea cum să îl pună la dispoziție.
Executarea defectuoasă a contractului trebuia opusă reclamantei pe calea unei acțiuni reconvenționale în răspundere contractuală, prin care pârâta să solicite daune – interese în funcție de prejudiciul suferit.
În al doilea rând, instanța reține că executarea defectuoasă a contractului invocată de pârâtă nu este dovedită, din declarațiile martorului reieșind doar că au avut loc două furturi minore, fără ca pârâta să dovedească vreun prejudiciu, a plății vreunei despăgubiri sau să facă dovada că au notificat reclamanta cu privire la aceste incidente.
Din contră, prin adresa nr. 99/19.12.2010, societatea pârâtă a arătat că va achita debitul până la sfârșitul lunii ianuarie 2011.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 11 din contract, pentru neexecutarea la termen a obligației de plată, se vor calcula penalități de 0,15%/zi de întârziere. Instanța reține că această reprezintă o clauză penală care se impune cu forță obligatorie conform art. 969 C.civ., însă instanța va plafona cuantumul penalităților la cuantumul debitului de_ lei, întrucât părțile nu au prevăzut în contract o clauză potrivit căreia cuantumul penalităților poate depăși debitul principal, iar conform art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, care la data încheierii contractului era încă în vigoare și care se aplică contractului conform regulii „tempus regit actum”, în cazul când nu s-a prevăzut o astfel de clauză în contract penalitățile nu vor putea depăși cuantumul debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 732/19.11.2009, nr. 760/14.12.2009 și nr. 769/31.12.2009 și a sumei de_ lei cu titlu de penalități de întârziere.
În baza art. 274 C.proc.civ., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1447,76 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru la valoarea admisă (1442,76) și timbru judiciar (5 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. C. P. S.R.L. cu sediul in C., . 42, jud C. în contradictoriu cu pârâta S.C. C & D M. S.RL.. cu sediul in C., . 52, jud C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 732/19.11.2009, nr. 760/14.12.2009 și nr. 769/31.12.2009 și a sumei de_ lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1447,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N./30.12.2013
Tehnored.gref. A.S./2com/07.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
