Anulare act. Sentința nr. 9526/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9526/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 2243/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9526
Ședința publică din data de 26.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. A., M. G., S. G., D. I., N. E., L. F., M. I., M. V. C., M. N., I. E., V. A., C. A., C. F. P., S. R., T. C., P.-C. N. și M. A., cu domiciliul ales în C., . nr. 9B și pe pârâtul F. I., cu domiciliul în C., .. 14, județul C., având ca obiect anulare act - nulitate absolută act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2013, apoi la data de 19.06.2013 și la 26.06.2013, iar, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, reclamanții S. A., M. G., S. G., D. I., N. E., L. F., M. I., M. V. C., M. N., I. E., V. A., C. A., C. F. P., S. R., T. C., P.-C. N. și M. A. l-au chemat în judecată pe pârâtul F. I., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a actului juridic denumit „act de dare în plată” și să oblige pârâtul să plătească reclamanților cheltuielile de judecată.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 948, art 962, art. 963, art. 964, art. 966, art. 1091 Cod Civil.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că actului juridic denumit „act de dare în plată” este un mijloc de stingere a obligațiilor constând in acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, să primească o altă prestație decât cea pe care debitorul avea inițial obligația să o execute.
S-a mai arătat că, la data de 12.08.2010, reclamanții au încheiat cu pârâtul F. I. un act de dare in plata, autentificat sub nr. 2571 la BNPA M. I. și P. loan G., act prin care au considerat că au semnat un act adițional la contractele de mandat întocmite anterior, prin care îl mandatează pe pârât sa facă demersuri pentru reconstituirea unui drept de proprietate asupra unui teren.
Au solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui act, întrucât nu întrunește caracterul specific al actului de dare in plata și, din punct de vedere al validității contractelor, ii lipsește un element constitutiv, respectiv obiectul.
S-a arătat că darea în plată este un mijloc de stingere a obligațiilor constând în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, să primească o altă prestație decât cea pe care debitorul avea inițial obligația să o execute, respectiv că există dare în plată numai daca acceptarea de către creditor a înlocuirii prestației inițiale se face concomitent cu plata.
S-a mai susținut că, din cuprinsul actului contestat se poate observa că obiectul actului juridic îl reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.1 ha, situat în extravilanul satului Mamaia, oraș Năvodari, ce face parte din suprafața totală de 8 ha. dobândit în baza deciziei civile nr. 253/01.04.2010, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2008, în vederea stingerii creanței deținute de pârâtul F. I., creanță ce ar reprezenta remunerația contractelor de mandat autentificate sub nr. 3192/19.11.2009 si nr. 3408/10.12.2009.
S-a mai arătat că în cuprinsul celor două contracte de mandat despre care se face vorbire este specificat ca remunerația datorată mandatarului F. I. reprezintă 3,1 ha. din terenul ce va fi restituit, fără a se face specificație cu privire la valoarea pe care ar avea-o terenul sau cu privire la amplasamentul acestuia, motiv pentru care se apreciază că actul de dare în plată este nul, întrucât nu există o altă prestație referitor la remunerația datorată ce vizează contractele de mandat, ci este doar o majorare.
Se arată că darea în plată nu poate opera decât prin transferul dreptului de proprietate asupra lucrului și predarea acelui lucru de către debitor, concomitent cu acceptarea creditorului a înlocuirii prestației inițiale, condiție ce presupunea ca reclamanții să fi fost deja proprietarii terenului ce urma sa fie transferat, să fi dobândit deja dreptul de proprietate asupra acelui teren în limitele specificate in act însă, la momentul întocmirii actului de dare în plată, exista doar decizia civilă nr. 253/01.04.2010, pronunțata de Tribunalul Constanta în dosarul nr._/212/2008, prin care Comisia Locală de Fond Funciar Năvodari era obligată sa le reconstituie reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 8 ha, in perimetrul pus la dispoziția comisiei prin hotărârea nr. 185/24.07.2009 a Consiliului Local Năvodari.
Se mai arată că la acel moment reclamanții nu erau proprietarii terenului, astfel încât nu puteau transfera dreptul de proprietate al terenului și preda suprafața respectivă, așa cum presupune condiția esențiala de existență a actului de dare în plată, respectiv că art. 948 Cod civ. prevede ca si condiție esențiala pentru validitatea convențiilor sa existe un obiect determinat, iar în actul de dare în plată, obiectul operațiunii juridice îl reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 5,1 ha situat in extravilanul . jud. Constanta, însă în capitolul 3 pct 3.2. se specifică faptul că nu se cunoaște obiectul acestui drept de proprietate, întrucât individualizarea terenului nu a fost făcută și punerea în posesie nu a fost efectuata.
Se mai precizează că, la punctul 3.7. din capitolul III al actului, se specifică faptul că "creditorul F. I. intră în proprietatea de drept și de fapt a terenului dobândit din momentul autentificării prezentului act”.
In susținerea celor arătate de reclamanți, au fost depuse la dosar o . înscrisuri in copie, ce reprezintă: decizia civila nr. 253/01.04.2010, hotărârea nr. 185/24.07.2009, contract de mandat autentificat sub nr. 3192/19.11.2009, contract de mandat autentificat sub nr. 10.12.2009, act de dare în plată autentificat sub nr. 12.08.2010.
La data de 26.02.2013, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamant, a numitului M. A., solicitând ca toate comunicările să se facă la I. R. cu adresa în C., ., ., ..
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare, însă in ședința publică din data de 13.05.2013, prin avocat F. Stila, în baza împuternicirii avocațiale, a formulat și a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată.
Prin respectivele concluzii, pârâtul a arătat că cererea reclamanților este nefondată, respectiv că actul de dare în plată atestă încheierea a două acte juridice, în realitate, respectiv un act adițional la contractele de mandat autentificate sub nr. 3192/17.11.2009 și 3408/10.12.2009, în sensul că cuantumul exact al remunerației cuvenite mandatarului este de 5,1 hectare, nu de 3,1 hectare, respectiv un act juridic care reprezintă o plată efectivă.
Mai arată pârâtul că motivele de nulitate invocate vizează, de fapt, doar transferul către pârât a dreptului de proprietate asupra terenului de 5,1 hectare, iar nu și actul modificator al contractelor de mandat.
Se susține că obiectul contractului este determinat și există, putând fi vândut și un bun viitor, din perspectiva pârâtului fiind vorba despre un bun viitor.
În cursul cercetării judecătorești a fost admisă proba cu înscrisuri precum și proba cu interogatoriul pârâtului solicitate de reclamanți.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Între reclamanții S. A., M. G., S. G., D. I., N. E., L. F. și pârâtul F. I. s-a încheiat la data de 19.11.2009 un contract de mandat, autentificat sub nr. 3192 la BNPA M. I. și I. G. P. (filele 12-15), prin care reclamanții îl împuterniceau pe pârât să întreprindă, în numele lor și pentru ei, toate demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate ce li se cuvenea reclamanților, aceștia formulând, în acest scop, cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria C. sub nr._/212/2008, prin care au solicitat obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr._ năvodari și Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr._ C. la restituirea în natură a opt hectare teren preluate abuziv de stat.
În cuprinsul contractului de mandat s-a menționat că mandatarul va fi remunerat pentru prestația sa prin primirea unei suprafețe de teren de 3.1 hectare din suprafața restituită reclamanților.
Ulterior, s-a mai încheiat un contract de mandat, între reclamanții M. I., M. V.-C., M. Nicușor, I. E., V. A., C. A., C. F.-P., S. R., Telepoczki C., P. C. N. și pârât, autentificat sub nr. 3408/10.12.2009 autentificat sub nr. 3192 la BNPA M. I. și I. G. P. (filele 16-19), având același obiect, pârâtul urmând să fie recompensat cu aceeași suprafață de teren, de 3,1 hectare.
Prin actul de dare în plată autentificat sub nr. 2571/12.08.2010 la BNPA M. I. și I. G. P. (filele 20-24), mandanții din cele două contracte de mandat, la care s-a adăugat reclamantul M. A., în calitate de debitori, au încheiat cu pârâtul F. I., în calitate de creditor, un înscris denumit „Act de dare în plată”, obiectul contractului constând în transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,1 hectare situat în extravilanul satului Mamaia, orașul Năvodari, jud. C., ce face parte din suprafața totală de 8 hectare dobândit în baza deciziei civile nr. 253/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2008, definitivă și irevocabilă, în vederea stingerii deținute de F. I., creanță ce reprezintă remunerația contractelor de mandat autentificate sub nr. 3192/19.11.2009 și 3408/10.12.2009, respectiv 3438/14.12.2009, la BNPA M. I. și I. G. P..
Instanța reține că la pct. 3.2. din contract se menționează că hotărârea pronunțată de Tribunalul C. nu a fost pusă în executare până în prezent, nu se cunoaște decât întinderea dreptului nu și obiectul acestui drept de proprietate, întrucât individualizarea terenului nu a fost făcută și punerea în posesie nu a fost efectuată.
S-a mai arătat că punerea în posesie se va efectua de către reclamanți după ce vor fi puși ei în posesie, iar partajul între reclamanți și pârât asupra terenului în suprafață de 8 hectare se face după punerea în posesie asupra întregii suprafețe, iar dacă punerea în posesie se va face pe mai multe loturi, reclamantul va primi o suprafață corespunzătoare din fiecare lot, care însumată va avea 5,1 hectare.
S-a menționat în contract și că pârâtul intră în proprietatea de fapt și de drept a bunului de la data autentificării acestui act, respectiv că actul are ca efect stingerea obligațiilor privind remunerația stabilită prin contractele de mandat nr. 3192/19.11.2009 și 3408/10.12.2009, respectiv 3438/14.12.2009, la BNPA M. I. și I. G. P..
Instanța reține că reclamanții solicită constatarea nulității absolute a actului juridic denumit „Act de dare în plată” deoarece nu se stabilește o altă prestație pentru la remunerația acordată, respectiv că transferul dreptului de proprietate nu putea opera din moment ce reclamanții nu erau încă proprietarii bunului respectiv.
Instanța apreciază că motivele invocate nu sunt motive care pot atrage nulitatea absolută a actului juridic respectiv, ci vizează aspecte legate de interpretarea corectă a voinței părților la încheierea respectivului act.
Potrivit dispozițiilor art. 977 Cod civil, calificarea juridică a contractului trebuie să aibă în vedere nu cuvintele folosite de părți, ci conținutul real al voinței lor, iar art.982 cod civil dispune că „toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg”.
Se mai reține că darea în plată este definită în doctrină ca fiind operația juridică prin care debitorul execută către creditorul său o altă prestație decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligațional.
Se constată că între părți a intervenit un contract de mandat cu reprezentare cu titlu oneros, iar reclamanții, în loc să achite pârâtului suma de bani datorată cu titlu de remunerație pentru serviciile prestate, s-au obligat să transfere dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul ce urma a fi primit de aceștia ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 5226/17.03.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2008, modificată în tot prin decizia civilă nr. 253/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul C. în același dosar.
În consecință, ne aflăm în prezența unei operațiune de dare în plată.
Se mai constată că, prin hotărârea judecătorească respectivă, s-a recunoscut dreptul reclamanților asupra unui teren în suprafață de 8 hectare, Comisia Locală de Fond Funciar Năvodari fiind obligată sa le reconstituie reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 8 ha, in perimetrul pus la dispoziția comisiei prin hotărârea nr. 185/24.07.2009 a Consiliului Local Năvodari.
Reclamanții susțin că actul juridic atacat nu este valabil deoarece, la data întocmirii acestuia, nu erau proprietarii terenului ce face obiectul operațiunii juridice de dare în plată, obiectul contractului nefiind determinat.
Instanța apreciază că niciunul dintre motivele invocate nu există.
Astfel, similar cu regulile prevăzute la contractul de vânzare-cumpărare, bunul trebuie să fie determinat sau determinabil, conform art. 948 pct 3 și 964 Cod Civil adoptat în anul 1864, respectiv ca cel care transmite dreptul de proprietate asupra bunului să fie proprietarul acestuia.
În situația în care cel care înstrăinează nu este proprietarul bunului, se admite unanim, în practică și doctrină (a se vedea Contracte civile și comerciale, F. D., S. Cărpenaru, ediția Lumina Lex 1993, pag. 41), că vânzarea este anulabilă pentru eroare, ca viciu de consimțământ asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului, nulitate relativă ce poate fi invocată doar de către cumpărător, deci de către pârât, nu de către cel care transmite dreptul de proprietate, chiar și dacă acesta a fost de bună-credință.
În consecință, acest motiv atrage doar nulitatea relativă și nu poate fi invocat de către reclamanți.
Oricum, instanța apreciază că reclamanții sunt deja titularii unui drept de proprietate asupra unui teren de 8 hectare, care nu a fost încă individualizat concret de către instituțiile abilitate în acest sens, însă dreptul acestora există, iar bunul este determinabil, fiind stabilită întinderea acestuia și amplasamentul aproximativ, respectiv în perimetrul pus la dispoziția comisiei prin hotărârea nr. 185/24.07.2009 a Consiliului Local Năvodari.
Față de aceste elemente, nu se poate reține nici susținerea reclamanților conform cărora obiectul operațiunii juridice de dare în plată nu este determinat, existând suficiente criterii menționate în cuprinsul actului atacat pentru determinarea obiectului prestației respective.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că cererea formulată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. A., M. G., S. G., D. I., N. E., L. F., M. I., M. V. C., M. N., I. E., V. A., C. A., C. F. P., S. R., T. C., P.-C. N. și M. A., cu domiciliul ales în C., . nr. 9B în contradictoriu cu pârâtul F. I., cu domiciliul în C., .. 14, județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. C.L. A.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 10/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
