Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 24965/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 20.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamant T. S. INTERNATIONAL SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR DELFINUL IPURL cu sediul în C., ., nr. 57, ., . în contradictoriu cu pârât M. E. INTL SRL BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 2, .. 33, .. P, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.09.2013, respectiv 20.09.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L., prin lichidator judiciar Delfinul IPURL, a chemat în judecată pe pârâta M. E. INTL S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să o oblige pe debitoare la plata sumei de 334,49 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor oferite și a cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă au existat raporturi de prestări servicii în temeiul contractului 399/02.02.2011 având drep obiect asigurarea unui sistem de securitate specializat. Astfel la data de 15.03.2011 a fost emisă factura nr. 5519, factură ce a fost acceptată de pârâtă, însă neachitată de aceasta fapt pentru care solicită obligarea pârâtei la achitarea contravalorii.
S-a mai precizat că, înaintea formulării prezentei acțiuni, pârâta a fost convocată la conciliere directă.
În drept, sunt invocate prevederile art. 969 și urm C.Civ..
În probațiune reclamata a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii, contractul 399/02.02.2011 (f.4-6), factura 5519 din data de 15.03.2011 (f.7), dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe (f.8), notificare (f.9)
Cererea este scutită de taxa de timbru.
La termenul din data de 06.09.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că între părțiile prezentului litigiu au existat relații de natură contractuală în sensul în care reclamanta a oferit servicii de securitate specializate în temeiul contractului nr. 399/02.02.2011, în urma cărora a fost emisă factura 5519 din data e 15.03.2011.
Conform art. 46 din Codul Comercial, aplicabil în prezenta cauză, obligațiile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegramă și cu registrele părților.
Cu toate că de pe factura depusă la dosar lipsește ștampila societății, instanța consideră că pentru angajarea răspunderii debitoarei elementul esențial este semnătura reprezentantului sau a unui delegat al societății comerciale, iar nu aplicarea ștampilei care nu oferă suficiente garanții în sensul că provine de la o persoană care poate angaja societatea, fiind un element care nu numai că poate fi foarte ușor contrafăcut, dar poate fi la fel de facil procurat. În plus, în condițiile în care legea nu definește în ce constă acceptarea facturii, instanța apreciază că impunerea condiției ca factura, un înscris foarte frecvent utilizat de comercianți, să poarte și ștampila societății comerciale, nu numai semnătura reprezentantului acesteia, este o condiție incompatibilă cu celeritatea ce caracterizează desfășurarea raporturilor comerciale. În plus, instanța consideră că facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată în accepțiunea art. 1176 și urm. C.civ. cu precizarea că, în materie comercială, potrivit doctrinei și practicii judiciare, nu mai este necesară respectarea formalității multiplului exemplar sau a mențiunii „bun și aprobat”, având în vedere experiența profesională a comercianților. Regimul juridic al facturii rămâne însă cel al unui înscris sub semnătură privată, motiv pentru care instanța apreciază că sunt incidente prevederile art. 1177 alin. 1 C.civ. potrivit cărora „acela căruia se opune un act sub semnătură privată este dator a-l recunoaște sau a tăgădui curat scriptura sau semnătura sa.” Așadar, partea care dorește să nu recunoască un înscris sub semnătură privată ce i se opune este obligată să tăgăduiască formal semnătura sa, deoarece, dacă nu se opune folosirii înscrisului respectiv sau nu se pronunță nici într-un sens nici în celălalt, o astfel de atitudine se prezumă a fi o recunoaștere tacită. În speță, debitoarea nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a formula apărări, nu a făcut dovada executării acestor obligații sau a unor cauze străine exoneratoare de răspundere; în consecință, factura semnată, prezentată de creditoare, face dovadă împotriva debitoarei în privința debitului pretins.
Odată dovedită existența obligației de plată, pârâtei îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât nu a făcut dovada executării ei sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei) instanța apreciază că există o neexecutare culpabilă din partea pârâtei a propriilor obligații contractuale.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 334,49 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că deși acestea au fost solicitate de către pârâtă, care este partea care a câștigat acțiunea, capătul de cerere va fi respins față de disp. art. 274 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a fost probată efectuarea nici unei cheltuieli cu ocazia acestei cauze, or, în condițiile articolului 1169 din Codul civil din 1864, orice persoană care formulează o solicitare în fața instanței, trebuie să aducă dovezi în sprijinul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L., cu sediul în C., . nr. 57, .. B, ., prin lichidator judiciar Delfinul IPURL împotriva pârâtei M. E. INTL S.R.L cu sediul în București, sector 2, .. 33, .. P, ..
Obligă pârâta la plata sumei de 334,49 lei către reclamantă reprezentând contravaloarea facturii nr. 5519 din data de 15.03.2011.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. B. A. L. S.
Red.Jud.D.B.A/01.10.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/01.10.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 9526/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
