Anulare act. Sentința nr. 9621/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9621/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 11493/212/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.9621
Ședința publică din data de 27.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. V. I., cu domiciliul în oraș Râmnicu V., ..2, jud.V. în contradictoriu cu pârâții M. C. I., M. S., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. A.-R., cu sediul profesional în București, ., sector 5, P. D. G., cu domiciliul în oraș Râmnicu V., ..2, jud.V. și I. R. I., cu domiciliul în București, ., ., având ca obiect - anulare act -disjuns din dosarul civil nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat convențional D. E., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâtul P. D. G. prin avocat convențional B. F., conform împuternicii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâții M. C. I., M. S. și I. R. I., fiind lipsă, martorul Aregnaz T. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.85 și urm.C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, prin care se învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură la data de 27.06.2013, din partea apărătorului ales al pârâților M., cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Apărătorul pârâtului depune la dosar un set de înscrisuri, în cinci exemplare. Un exemplar se comunică apărătorului reclamantei.
Instanța în temeiul disp.art.196-198 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului prezent, în persoana numitei Aregnaz T., care se identifică cu CI . nr._, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Apărătorul reclamantei, avocat D. Eduar, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată privind constatarea caracterului simulat al contractului de donație autentificat sub nr.2124/2009 și rectificarea cărții funciare a imobilului din C. cu privire la numele proprietarului. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului, avocat B. F., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța în temeiul disp.art.150 Cod procedură civilă constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:
După rămânerea în pronunțare a cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru pârâții M. C. I. și M. S., avocat convențional N. A.-R.. Depune la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar în acest sens, dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 1500 lei conform chitanței din data de 25.03.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub număr de dosar_ 12, reclamanții M. C. I. și M. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâții RUCSANDRESCU V., P. D. GEOGE și I. R. I. constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr.2124/21.08.2009 în ceea ce privește liberalitatea făcută față de pârâtul P. D. G..
Prin cererea de investire a instanței, reclamanții au solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a contractului de donație, în temeiul dispozițiilor art.1246 și urm. NCC. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că nu au intenționat să doneze imobilul către pârâtul P. D. G., ci exclusiv către pârâta I. (fostă P.) R. I.. În acest sens au arătat că prin procura autentificată sub nr.2660/17.09.2008 rezultă că numita Rucsandrescu V. a fost mandatată exclusiv pentru încheierea contractului de donație cu P. R..
În cadrul acestui dosar numita P. V. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat constatarea caracterului simulat al contractului de donație autentificat sub nr.2124/2009 și rectificarea cărții funciare a imobilului din C. cu privire la numele proprietarului.
Prin încheierea din data de 10.01.2013 instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție și înregistrarea sa separată, având ca nr. de dosar_
În cadrul dosarului nou format pârâtul P. D. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii, arătând că adevărata rațiune a cumpărării inițiale a imobilului din C., ., ., cât și a încheierii contractului de donație nr.2124/2009 a fost aceea de a deveni proprietatea fiicei sale, P. I. V.. Donația ar fi trebuie efectuată pe numele minorei prin reprezentant legal, mama sa, însă din eroare procura a fost întocmită direct pentru P. R. I. în calitate de donatar. S-a mai menționat că pârâții M. nu au intrat niciodată în posesia acestui apartament, iar factura fiscală privind achitarea prețului s-a aflat întotdeauna la P. D. G..
Pârâta I. R. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că între părți nu a existat o înțelegere secretă privind transmiterea proprietății bunului către P. V. I.. S-a mai arătat că vânzarea către soții M. a imobilului a fost efectuată pentru a stinge un împrumut anterior acordat de aceștia societății ., la care P. D. G. era asociat, în valoare de 7100 USD, cheile apartamentului fiind predate către cumpărători.
Prin notele de ședință depuse la data de 10.01.2013, pârâții M. au solicitat respingere cererii cu motivarea că pentru existența simulației prin interpunere de persoane ar trebui să existe un contract aparent și unul real, secret, în care să se prevadă numele adevăratului donatar. O astfel de convenție nu a existat între părți, iar pentru reclamantă nu exista niciun impediment legal pentru a primi donația direct de la soții M., nefiind nevoie astfel de a se recurge la interpunerea de persoane.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii Ștefanian D. E., F. M. D. și T. Aregnaz.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor normative incidente, instanța o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Simulația este o operație juridică complexă care constă în încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică disimulată, contrară voinței reale a părților realității; altul secret, care dă naștere voinței juridice reale a părților, anihilând sau modificând efectele produse în aparență de contractul public.
Simulația este reglementată de art. 1175 C. civ., care prevede că: „actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”
Simulația cunoaște trei forme de exprimare: actul public este fictiv (disimulare totală), actul public este deghizat (total sau parțial) și interpunerea de persoană.
În speță, reclamanta invocă existența simulației în interpunerii de persoane, în sensul că actul aparent, respectiv contractul de donație autentificat sub nr.2124/2009, ar fi simulat în ceea ce privește persoana donatarului.
Tratată între formele simulației, interpunerea de persoane ascunde persoana uneia dintre părțile contractante. Ca operațiune juridică, simulația prin interpunere de persoane pune în evidență o structură trinomică, rezultată din faptul că există trei participanți, și anume: beneficiarul real al dreptului (interponentul), persoana interpusă și terțul contractant.
În doctrină și în jurisprudență s-a statuat, cu deplin temei, că, în cazul simulației prin interpunere de persoane, formă a simulației relative subiective, este absolut necesar ca acordul simulatoriu să se realizeze între toți cei trei participanți la această construcție juridică. Prin urmare, actul public se încheie între terțul contractant și persoana interpusă, iar în actul secret figurează o a treia persoană, interponentul, cu privire la care toți trei au convenit să rămână ascunsă și care este adevăratul beneficiar al operațiunii; terțul contractant cunoaște, așadar, că a încheiat actul public cu o persoană interpusă, adevăratul său cocontractant fiind interponentul.
Între părți nu s-a încheiat un contraînscris în sensul de instrumentum.
Față de configurația instituției simulației, instanța reține sub un prim aspect, că, din coroborarea dispozițiile art.1173, 1174 și 1198 Cod civil, rezultă că și în contra actului autentic simulat se poate face proba fie prin contraînscrisuri, fie prin martori și prezumții, când aceasta nu au ca scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifică înscrisul, ci declarațiile făcute de părți și consemnate în act. Totodată, sub un al doilea aspect, instanța mai reține că posibilitatea părților contractante de a dovedi una împotriva celeilalte, în limitele arătate, că actul autentic este simulat, în tot sau în parte, reiese și din prevederile art.1175 Cod civil, potrivit cărora convenția secretă, care modifică un act public, are putere doar între părțile contractante.
În această ordine de idei, instanța urmează să analizeze dacă în speță s-a făcut dovada acordului simulatoriu intervenit cu bună știință între părți.
Până la proba contrarie, actul aparent sau public (contractului de donație autentificat sub nr.2124/2009) este prezumat a exprima adevărul, adică voința reală a părților. Această probă contrarie revine reclamantului în temeiul principiului actori incumbit probatio, instituit de art. 1169 C. civ., conform căruia „Cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească”.
Transferul de proprietate a intervenit în temeiul unui act autentic care se bucură de prezumția de validitate și adevăr instituită de art. 1173-1174 C. civ., astfel că în lipsa unor probe care să răstoarne această prezumție, situația juridică consfințită în urma încheierii sale este prezumată de lege ca fiind cea care dă expresie voinței reale a părților.
Afirmațiile reclamantei, în sensul că în realitate s-a dorit transferul dreptului de proprietate către aceasta și nu către mama sa, P. R. I., nu sunt susținute de probele administrate în cauză.
Astfel, pârâții M. au arătat că adevărata lor voință a fost de a transmite dreptul de proprietate către sora, respectiv cumnata acestora, pentru ca aceștia să obțină în schimb proprietatea deplină asupra imobilului moștenit de la autorii defuncți, imobil situat în S..
Pe de altă parte, martorii audiați nu au cunoștință despre existența unei astfel de convenții în care părțile s-au înțeles ca imobilul să fie donat reclamantei, fiica soților P..
Totodată, instanța nu identifică în probatoriul administrat alte aspecte care să conducă pe cale de prezumții simple la concluzia că a existat o înțelegere între părți în sensul că donatar de reclamanta P. V. I.. Împrejurarea că imobilul a fost locuit în cea mai mare parte a timpului de către pârâtul P. D. G., iar că acesta s-a ocupat de întreținerea bunului, nu dovedește existența înțelegerii secrete privind donația către fiica sa. În plus, cu privire la acest aspect pârâții M. au făcut dovada cu înscrisul depus la data de 30.05.2013 că au expediat suma de 14.000.000 ROL către pârâtul P. D. G., destinația sumei astfel cum s-a pretins de pârâții M. fiind aceea de a acoperi cheltuielile de întreținere ale imobilului, aspect necontestat de către pârâtul P.. Nici posesia exercitată de către pârâtul P. D. G. nu se poate prezuma ipso facto ca fiind exercitată în numele fiicei sale.
Instanța nu va analiza modul de dobândire al imobilului de către soții M., având în vedere că acest contract de vânzare-cumpărare nu face obiectul cererii deduse judecății, urmând a înlătura ca nerelevante toate susținerile pârâtului P. D. G. cu privire la acest aspect.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței unui acord simulatoriu intervenit între părți, motiv pentru care cererea formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că reclamanta a căzut în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., acesta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, cheltuieli care constau în contravaloarea onorariului de avocat- 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta P. V. I., cu domiciliul în oraș Râmnicu V., ..2, jud.V. în contradictoriu cu pârâții M. C. I., M. S., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. A.-R., cu sediul profesional în București, ., sector 5, în București, ., sector 5, P. D. G., cu domiciliul în oraș Râmnicu V., ..2, jud.V. și I. R. I., cu domiciliul în București, ., ..1, ., ca neîntemeiată.
Dispune obligarea reclamantei la plata către pârâții M. C. I. și M. S. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J./05.08.2013
Tehnoredact.D.Ș.
7ex./13.08.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9638/2013.... → |
|---|
