Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 15056/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională(CT nr_/06.06.2013), actiune formulata de petenta ÎNTREPRINDERE I. V. TIMUR, cu sediul procesual ales în Constanta, ., nr. 41, . ( la avocat D. Becut), în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA cu sediul în Constanta, ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării la data de 03.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 23.04.2014, sub nr._/212/2013, petentul ÎNTREPRINDERE I. V. TIMUR a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.06.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională este netemeinic deoarece numiții S. G. și S. R., soți, sunt prietenii petentului și se aflau în data de 06.06.2013 la punctul de lucru al petentului deoarece acesta se simțea rău și aplecat la un medic pentru efectuarea de analize.
În dovedirea plângerii au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/06.06.2013, certificate de naștere, de căsătorie, diplome de studii, certificat constatator.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Astfel, cu ocazia controlului din data de 05.06.2013, de la sediul petentului, au fost identificate două persoane care desfășurau activitate pentru și sub autoritatea ÎI V. Timur, respectiv S. G. și S. R. care au declarat că prestează activitate pentru petent dar că nu au negociat salariul și nu au semnat contract individual de muncă.
În probațiune instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată la instanță în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat
Analizând probele din dosar, instanța învestită cu soluționarea plângerii, cu respectarea prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea 53/2003 are caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor); 2. amenda de 1500 lei aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/06.06.2013 petentul a fost sancționată contravențional, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, constând în acea că a primit la muncă pe numiții S. G. și S. R. în data de 05.06.2013, fără să le încheie contracte individuale de muncă în formă scrisă.
În continuare, instanța apreciază că, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar și din întreaga economie a actului normativ indicat, procesele-verbale de sancționare contravențională se bucură de o prezumție de temeinicie cu privire la faptele constatate personal de agenții constatatori (ex proprii sensibus), fiind acte autentice de natură administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instanța constată că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În consecință, față de mijloacele de probă administrate în cauză instanța constată că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii instanța consideră că sancțiunea amenzii de 20.000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Această concluzie rezultă din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, din faptul că petentul nu a urmărit un scop anume, contravenția astfel săvârșită neavând o urmare gravă, ceea ce denotă un pericol social concret de o importanță scăzută.
În acest sens, la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere si faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Astfel, din depoziția martorilor audiați în cauză, persoanele găsite la sediul petentului cu ocazia controlului, instanța a reținut că aceștia sunt soți și se aflau în vizită în C. și la petent, ei domiciliind în Cernavodă, martorul S. G. fiind angajat la o firmă din portul Agigea. Din observația directă, instanța a constatat că martora S. R. este o persoană simplă, care a recunoscut că nu știe să citească, putând doar să se semneze, și care nu înțelege care sunt consecințele afirmațiilor sale și este astfel ușor de manipulat și de convins să declare anumite lucruri fără să realizeze ce decalară.
Instanța apreciază că sancțiunea pecuniară aplicată petentului este excesivă prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/ 2001, având în vedere, pe de o parte, gradul real de pericol social al faptei trebuie determinat de împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, urmarea efectiv produsă iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale petentului, motiv pentru care va proceda la o redozare a sancțiunii, apreciind că aplicarea avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, făcând aplicarea art. 5 alin 2 lit. a) din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.06.2013 formulată de petentul ÎNTREPRINDERE I. V. TIMUR (CUI_, înregistrată la ORC sub nr. F_), cu sediul în C., . nr. 98, corp SG și cu sediul procesual ales în Constanta, ., nr. 41, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în Constanta, ., J. C..
Dispune înlocuirea sancțiunii „Amenzii contravenționale” cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale actului constatator contravențional.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 03.12.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 24.03.2014
Tehnred.gref. DR – 25.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9638/2013.... | Cereri privind executarea silită. Hotărâre din 11-11-2013,... → |
|---|
