Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 23127/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 04.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant . și pe pârât ., având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.10.2013 și la data de 04.11.2013 când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2013, sub nr._, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta-debitoare S.C. G. S. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta-creditoare .. –anularea sentinței civile nr. 6581/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că suma de_,72 lei pentru care a fost solicitată somația de plată își are izvorul în contractul de transport nr. 53/17.05.2012, întrucât conform art. 1 din contract obiectul prestației consta în transportul naval de agregate minerale (nisip extracție) pe relația KM 305 Tulcea, în timp ce factura nr. 194 din 06.11.2012 a fost emisă pentru nisip și transport pe relația km 305 Tulcea, astfel creditoarea are potrivit clauzelor contractuale doar calitatea de transportator, nicidecum de vânzător.
Reclamanta-debitoare mai arată că nisipul cumpărat de aceasta nu face obiectul contractului de transport, ci a fost cumpărat la solicitarea creditoarei, care avea la dispoziție o barjă încărcată, fără să existe un contract scris în acest sens.
Se mai arată de reclamanta-debitoare că a achitat contravaloarea transportului în timp ce pentru contravaloarea nisipului, creditoarea nu poate invoca nerespectarea prevederilor din contractul de transport nr. 53/17.05.2012 în ceea ce privește scadența plății și plata de penalități de întârziere, nefiind în prezența unui contract scris de vânzare-cumpărare prin care părțile să fi convenit de comun acord cu privire la aceasta.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 119/2007.
Pârâta-creditoare nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Prin Încheierea de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013 a fost admisă excepția de litispendență și s-a dispus reunirea dosarului nr._/212/2013 la prezentul dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2013 sub nr._, creditoarea .. a solicitat în contradictoriu cu debitorul S.C. G. S. S.R.L. emiterea unei ordonanțe de plată pentru obligarea debitoarei la plata sumei de_,72 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate – transport fluvial de agregate minerale, sumei de 1661,91 lei reprezentând penalități de întârziere și plata cheltuielilor de judecată.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin sentința civilă nr. 6581/09.05.2013, a fost admisă cererea creditoarei iar debitoarea a fost obligată la plata către aceasta a sumei de_,72 lei reprezentând contravaloare servicii, sumei de 1661,91 lei reprezentând penalități de întârziere și 39, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că între părți a fost încheiat contractul de transport nr. 53 din 17.05.2012, având ca obiect transportul naval de agregate minerale pe relația Km 305 - Tulcea, iar în baza acestui contract creditoarea a emis mai multe facturi, rămânând la plata factura nr.194 din 06.11.2012, cu un rest de plata in suma de 24.085,72 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de transport fluvial de marfa (nisip) pe relația Km 305- Tulcea.
Instanța a reținut că prin contractul de transport nr. 53 din 17.05.2012, respectiv art. 3, părțile au convenit ca plata sumei datorate, reprezentând contravaloarea transportului de agregate minerale să se facă în termen de 30 de zile de la livrarea/descărcarea mărfii, iar la expirarea acestui termen suma datorată nu a fost achitată integral, drept pentru care s-a reținut că debitul pretins de creditoare îndeplinește condiția exigibilității.
Analizând motivele invocate de reclamanta-debitoare în cererea în anulare și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că obiectul contractului încheiat între cele două părți l-a constituit transportul naval de agregate minerale (nisip extracție) pe relația Km 305 – Tulcea, prestatorul obligându-se să transporte marfa pe relația menționată și să onoreze comanda în termen de 5-6 zile, iar beneficiarul să plătească facturile la termenele scadente.
Astfel cum rezultă din cuprinsul facturii nr. 194/06.11.2012, aceasta a fost emisă atât pentru servicii de transport, cât și pentru marfa efectivă transportată (nisip), prețul de_,72 lei fiind exprimat global, atât pentru serviciul de transport, cât și pentru nisip.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, creditoarea susține că pentru această factură s-a efectuat o plată parțială, rămânând de plată suma de_,72 lei, însă nu a arătat cât din această sumă reprezenta servicii de transport și cât contravaloarea nisipului transportat.
Instanța reține de asemenea că pentru cantitatea de nisip transportată, creditoarea nu a făcut dovada existenței niciunui contract încheiat între cele două părți, astfel că nu se poate determina cuantumul debitului datorat sau eventualele penalități.
Nu în ultimul rând, instanța constată că din cuprinsul facturii nr. 194/06.11.2012 rezultă faptul că această factură a fost emisă conform contractului nr. 62/15.05.2012, și nu conform contractului nr. 53 din 17.05.2012, pe care creditoarea și-a întemeiat acțiunea.
Față de această situație de fapt, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, în ceea ce privește caracterul cert al creanței.
În lipsă de alte probe, instanța nu poate stabili care este cuantumul sumei menționate în factura nr. 194/06.11.2012 aferentă serviciilor de transport (prestate conform contractului nr. 53/17.05.2012) și care este cuantumul mărfii (nisip) livrate, iar în contextul în care în factura pe care creditoarea și-a întemeiat acțiunea a fost emisă în baza unui alt contract decât cel atașat cererii de chemare în judecată, instanța constată că existența creanței este pusă sub semnul îndoielii, lipsind chiar caracterul cert al acesteia, așa cum acesta este reglementat de art. 379 alin. (3) C.proc.civ.
Prin urmare, în prezenta speță, instanța apreciază că desfășurarea relațiilor contractuale dintre părți nu poate fi lămurită decât prin cercetarea fondului cauzei, precum și a mecanismului de formare și executare a raportului contractual intervenit între părți.
Cercetarea fondului nu poate avea loc, însă, decât în cadrul procedurii contencioase, de drept comun, care oferă ambelor părți garanția administrării unui probatoriu complex și a accesului egal la căile de atac de reformare, iar nu în cadrul procedurii simplificate al ordonanței de plată, al cărei domeniu de aplicare se limitează la realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile, care nu pot fi în mod serios contestate.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea în anulare formulată și va anula sentința civilă nr. 6581/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, creditoarea având posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru recuperarea creanței pretinse printr-o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, procedură unde se poate pune în discuție caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe într-un regim probatoriu mai permisiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Admite cererea în anulare formulată de reclamanta – debitoare S.C. G. S. S.R.L. cu sediul în TULCEA, ., J. TULCEA în contradictoriu cu pârâta – creditoare . cu sediul în CONSTANTA, .. 81C, ., ..
Anulează sentința civilă nr. 6581/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 31 Octombrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 20.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 3901/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
