Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 12513/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea P. C. A. cu domiciliul procesual ales în C., .. 181 A, . în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DGFP JUDETUL CONSTANTA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 11.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.05.2013 sub nr._, contestatorul P. C. A. în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr._/17.04.2013 emisă de intimat, solicitând anularea somației și anularea parțială a titlului executoriu.
În motivare s-a arătat că executarea silită este prematură și poartă asupra unor sume nelămurite al căror caracter nu este cert. Astfel, contestatoarea a precizat că a depus Declarația 200 în termenul legal, împrejurare față de care intimata avea obligația de a emite o nouă decizie de plăți anticipate pentru anul 2013, luând în calcul veniturile obținute în anul 2012. Sumele de 7851 lei reprezentând impozit anticipat și accesoriile calculate în cuantum de 1718 lei nu sunt datorate întrucât sunt calculate pentru venituri aferente anului 2012 pe care contestatoarea nu le-a realizat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711din noul C. proc. civ.
În probațiune, a depus titlul executoriu contestat, somația.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Din actele dosarului de executare silită nr._/2012 întocmit de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. rezultă că împotriva contestatoarei a fost emis titlul executoriu nr._ pentru suma de_ lei, precum și somația nr._/17.04.2013.
Procedura fiscala stabilește ca orice persoana interesata, care demonstreaza ca are un interes poate face contestatie îndreptata împotriva, masurilor de executare silita, oricarei modalitati a executarii silite, a fiecarui act de executare silita efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor executorii în condițiile disp. art. 172 al.3 din OG 92/2003, respectiv în cazul în care acest titlul nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia.
În interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din OG 92/2003, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea anulării titlului executoriu. În plus, art. 205 din același act normativ dispune că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Astfel, instanța reține că, în cauză, se contestă un titlu executoriu, înscris ce nu provine de la o instanță de judecată sau organ jurisdicțional, motiv pentru care urmează a stabili dacă contestatorul avea la îndemână alt mijloc procedural pentru a invoca apărări de fond, cu consecința respingerii cererii, prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate.
În acest sens, instanța apreciază că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea clarificării titlului executoriu. Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Iar, potrivit alin. 3, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În acest context se impune a fi realizată distincția între titlul de creanță, titlu executoriu și actul administrativ fiscal. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Astfel, art. 41 din Codul de procedura fiscala, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
În ceea ce privește noțiunea de „titlu executoriu”, art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod. Așadar, între cele două titluri, există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare.
Rezultă, deci, că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, anume datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ fiscal în legătură cu acesta, reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil.
Așadar, instanța constată că executarea a fost începută în mod legal, în temeiul unui titlu executoriu, astfel că, nefiind incidente motive de nelegalitate a actelor de executare silită, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. C. A. cu domiciliul procesual ales în C., .. 181 A, .. 28, județul C. în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIUL C. cu sediul în C., ., județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică azi 11.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex.
Tehnored.Ș.F.C.
2com.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 9902/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
