Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 17495/212/2013
DOSAR CIVIL NR._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 24.10.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN :
P. – I. O.
GREFIER – E. R.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulata de creditoare C. NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A. CNCIR S.A., cu sediul pentru comunicarea actelor procedurale in București, .-11, sector 1, CUI_, J 40/_/08.12.2010, în contradictoriu cu debitor .., cu sediul in mun. Constanta, ., CUI_, Număr de ordine in registrul comerțului J_ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta din data de 18.10.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 24.10.2013, data la care a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 03.07.2013, reclamanta-creditoare C. Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune S.A.-CNCIR S.A. a chemat în judecată pe pârâta-debitoare .. solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 1550 lei cu titlu de contravaloare servicii de inspecție tehnică, la plata sumei de 14 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului neachitat, calculate de la data scadenței facturii și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, la plata penalităților de întârziere actualizate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 246 lei constând în taxă judiciară de timbru 150 lei, timbru judiciar 0,5 lei, cheltuieli poștale 15 lei și onorariu avocat 78 lei.
În motivarea în fapt, reclamanta creditoare a arătat că între reclamanta creditoare, în calitate de prestator, și pârâta debitoare, în calitate de client, s-au stabilit raporturi contractuale în baza cărora reclamanta creditoarea a prestat pârâtei debitoare servicii de verificări tehnice în utilizare la o . echipamente și instalații deținute de aceasta, procedând în acest sens la întocmirea rapoartelor de verificare tehnică nr. 180/185 și la emiterea facturii fiscale nr._/19.04.2013 în valoare de 1550 lei, cu scadență în 15 zile calendaristice de la data emiterii.
A arătat că pârâta debitoare nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a sumei facturate la termenul de scadență, astfel că aceasta din urmă datorează reclamantei creditoare atât suma de 1550 lei cu titlu de debit principal, cât și penalități de întârziere calculate prin raportare la valoarea debitului principal neachitat începând cu data scadenței obligației de plată până la data formulării cererii de chemare în judecată și în continuare, până la plata efectivă a debitului principal.
A precizat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei debitoarei care reprezintă o sumă de bani ce rezultă din factura fiscală și din raportul de verificare tehnică însușite de către pârâta debitoare prin semnătură și ștampilă.
În drept, reclamanta creditoare a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. C. pr. civ. art. 1017 alin. 2 pct. 3 C. pr. civ, art. 1523 alin. 2 lit. d din C. civ., art. 451-453 C. pr. civ., legea nr. 31/1990, O.G. nr. 13/2011, legea 146/1997.
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul: centralizator mod de calcul al dobânzii legale penalizatoare (f.4), somație nr. 380 din 15.05.2013 (f.9,10), factură . nr._ (f.11), factură . nr._ (f.12), factură nr. 150/26.06.2013 și anexă la factura (f. 13, 15), alte înscrisuri (f. 16-24).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 1, 27)
Pârâta-debitoare legal citată a depus la data de 03.09.2013 prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare prin care a solicitat instanței să se respingă cererea reclamantei creditoare ca nefondată, cu obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că în ceea ce privește debitul de 1550 lei, la data de 06.08.2013, prin OP nr. 417/06.08.2013, prin intermediul UNICREDIT TIRIAC BANK a achitat debitul solicitat prin acțiune, astfel ca acest capăt rămâne fără obiect și pe cale de consecință, nu mai datorează nici dobândă legală penalizatoare. A precizat că reclamanta creditoare a introdus cererea cu rea credință și astfel, debitoarea pârâtă nu mai datorează cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâta a arătat că înțelege să conteste creanța sub aspectul certității și exigibilității acesteia, susținând că a achitat de bună voie debitul principal și soluționarea cauzei presupune o cercetarea a fondului litigiului, care necesită administrarea de probatorii și analiza creanței în condiții de contradictorialitate în cadrul procedurii de drept comun și nu cea prevăzută de art. 1013-1024 C. pr. civ.
În drept, pârâta debitoare a invocat disp. art. 1013-1024 C. pr. civ, art. 1020 alin. 2 C.pr.civ.
În susținerea apărărilor, pârâta debitoare a solicitat proba cu înscrisuri constând în copia OP nr. 417/06.08.2013.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamanta-creditoare, în calitate de prestator servicii și pârâta-debitoare, în calitate de beneficiar servicii s-a încheiat un contract de prestări servicii de verificări tehnice la o . echipamente și instalații conform raportului de inspecție nr. 180/185/19.04.2013, în temeiul căruia a fost emisă factura fiscală . nr._/19.04.2013 (f.11) în valoare de 1550,00 lei, scadentă la data de 04.05.2013.
Procedura ordonanței de plată reglementată de 1013 și urm. C. pr. civ. se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Potrivit art. 1013 alin. 1 C. pr. civ., procedura emiterii ordonanței de plată este aplicabilă numai creanțelor certe, lichide și exigibile, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, care izvorăsc dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 1013 și urm. C.p.c. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate instanța constată că acestea sunt îndeplinite în speță. Astfel, obligația a cărei executare se solicită are ca obiect o sumă de bani și este născută dintr-un contract civil încheiat între profesioniști, respectiv contractul de prestări servicii constatat prin factura fiscală . nr._ (f.11), semnată și stampilată de către o persoană autorizată să angajeze răspunderea debitoarei.
Cât privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantei-creditoare, instanța urmează să constate că în cauză aceste caractere ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ sunt îndeplinite.
Potrivit art. 662 alin. 2 C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că factura emisă în temeiul convenției a fost semnată de debitoare și are aplicată ștampila acesteia.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că art. 662 alin. 2 C. pr. civ., dispune ca o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că suma pe care debitoarea o datorează creditoarei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate este determinată în factura emisă (f. 11), astfel că și această condiție cumulativă a admisibilității ordonanței este îndeplinită în speță.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Analizând înscrisurile depuse de către reclamanta creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că factura nr._ a fost emisă la data de 19.04.2013 și a avut ultima zi de plată la data de 04.05.2013, astfel că, la data introducerii acțiunii, respectiv data de 03.07.2013, termenul de scadență era deja împlinit, fiind îndeplinită și cerința cumulativă a exigibilității creanței.
Întrucât, în speța de față, reclamanta creditoare, prin înscrisurile administrate la dosar a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâta debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că si-a executat propriile obligații.
Din analiza coroborată a înscrisurilor depuse la dosar de către pârâta debitoare, respectiv extrasul de cont MT940 (f. 41), ordinul de plată nr. 338 din data de 17.07.2013 cu ref. la factura_ (f. 47) și confirmarea de la UNICREDIT TIRIAC BANK a efectuării plății prin virament bancar (f. 48-60), instanța constată că la data de 17.07.2013 prin intermediul UNICREDIT TIRIAC BANK a fost achitat debitul principal aferent facturii fiscale . nr._ (f.11) în valoare de 1550,00 lei, motiv pentru care instanța va respinge cererea de emitere a ordonanței de plată privind obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 1550 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de inspecție tehnică în baza facturii nr._/19.04.2013 ca rămasă fără obiect.
Dispozițiile art. 1019 C.pr.civ., potrivit căruia în cazul în care creditorul declară că a primit plata datoriei instanța va lua act despre această împrejurare și va proceda la închiderea dosarului, pronunțând o încheiere definitivă, nu sunt aplicabile, având în vedere că reclamanta-creditoare nu și-a manifestat voința în acest sens.
În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 14 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferente debitului principal neachitat la data introducerii prezentei ordonanțe de plată, calculate de la data scadenței facturii și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, la plata penalităților de întârziere actualizate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a debitului principal, instanța apreciază că potrivit art. 1535 C.civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor penalizatoare și anume: obligația pârâtei debitoare constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei creditoare un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare, potrivit O.G. nr. 13/2011, motiv pentru care va admite capătul de cerere formulat de reclamanta-creditoare.
Din considerentele arătate, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 14 lei cu titlu de dobândă legală calculată de reclamanta creditoare de la data scadenței facturii seria_/19.04.2013, 04.05.2013 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.07.2013, precum și la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății integrale a debitului principal, respectiv 17.07.2013.
Fiind în culpă procesuală, în conformitate cu dispozițiile art. 451 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta-debitoare și la plata sumei de 246 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamanta-creditoare C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A.-CNCIR S.A., cu sediul pentru comunicarea actelor procedurale in București, .-11, sector 1, CUI_, J 40/_/08.12.2010, în contradictoriu cu pârâta-debitoare .., cu sediul in mun. Constanta, ., CUI_, Număr de ordine in registrul comerțului J_ .
Obligă pârâta-debitoare la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 14 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data scadenței facturii seria_/19.04.2013 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.07.2013, precum și la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății integrale a debitului principal, respectiv 17.07.2013, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată privind obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 1550 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de inspecție tehnică în baza facturii nr._/19.04.2013, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâta debitoare la plata către reclamanta creditoare a sumei de 246 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Cu drept de cerere în anulare pentru pârâta-debitoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2013
PreședinteGrefier
I. O. E. R.
Red. jud. O.I./13.11.2013
Dact. R.E./24.10.2013
.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8639/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria... → |
|---|
