Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7950/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7950/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 20622/212/2012
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7950
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 iunie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: C. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect rezoluțiune contract, acțiune formulată de reclamantul N. I. cu domiciliul procesual ales la avocat. A. M. în CONSTANTA, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul N. I. C. cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in data de 27 mai 2013, fiind consemnate in Încheierea de ședință de la acea data, care face corp comun cu prezenta Hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2013 când, in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.08.2012 sub număr de dosar_ și completată la data de 29.10,.2012 (fila 22-23) reclamantul N. I. a chemat în judecată pârâul N. I. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2105/27.08.2008 la BNP C. A. pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației asumate de către pârât, de plată a prețului, precum și rezoluțiunea contractului de cesiune autentificat sub nr.2106/27.08.2008 la BNP C. A. cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2105/27.08.2008 la BNP C. A. s-a obligat să vândă pârâtului nuda proprietate a imobilului situat în C., ., lotul 1, județul Contanța compus din teren intravilan în suprafață de 86 m.p. și construcția C1-locuință, formată din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, wc, 3 holuri și beci în suprafață totală de 64,93 m.p., având număr cadastral_.
Susține reclamantul că prin același contract pârâtul a fost de acord cu rezervarea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului de către reclamant, cu obligația de a-l întreține și îngriji pe tot timpul vieții, urmând ca la decesul acestuia să își întregească proprietatea.
Se mai arată că deși în contract s-a menționat că prețul convenit de părți de 72.450 euro a fost primit de vânzător în întregime la data autentificării actului, în realitate acest preț nu a fost plătit - această mențiune fiind o simplă formulare a contractului, întrucât pârâtul a profitat de gradul de rudenie dintre părți și de sentimentele reclamantului – tatăl pârâtului.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 969, 1361, 1365, 1366 și art.1367 C.civ.
În susținerea cererii completatoare formulată la data de 29.1.2012 (filele 22-23) reclamantul a arătat că prin încheierea contractului de cesiune au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art.872 cod civil potrivit căruia sub sancțiunea nulității absolute concesionarul nu poate înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune.
În drept au fost invocate disp.art.82, art.132 Cod proc.civ., art.872 Cod.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2012 instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul N. I. și a dispus eșalonarea în 36 rate lunare a plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 6679,41 lei.
Pârâtul deși a fost legal citată cu copie de pe cererea introductivă și înscrisurile anexate și cu mențiunea de a depune întâmpinare, la adresa indicată de reclamant la data de 18.02.2013, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art. 115-118 C. proc. civ.
În probațiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cu interogatoriul pârâtului, precum și proba testimonială cu 2 martori, teza probatorie propusă fiind dovedirea neexecutării obligației de întreținere.
Au fost audiați martorii propuși de reclamant, P. E. (declarația la fila 54) și H. V. (declarația la fila 55).
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2105/27.08.2008 la BNP C. A., reclamantul N. I. a transmis pârâtului N. I. C. (fiul reclamantului) nuda proprietate a imobilului situat în mun. C., ., lotul 1, județul C. compus din teren intravilan în suprafață de 86 m.p. și construcția C1-locuință, formată din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, wc, 3 holuri și beci în suprafață totală de 64,93 m.p., având număr cadastral_ pentru prețul de 72.450 Euro (256.871,48 lei).
Prin același contract vânzătorul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris mai sus, cumpărătorul asumându-și și obligația de a-l întreține și îngriji pe tot timpul vieții pe reclamant urmând ca la data decesului vânzătorului N. I., cumpărătorul să-și întregească proprietatea, clauza pe care cumpărătorul a declarat în fata notarului public ca înțelege sa o respecte, potrivit dispozițiilor legii. S-a mai convenit prin contract că vânzătorul va suporta toate cheltuielile aferente imobilului până la data transmiterii posesiei imobilului către cumpărător.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr.2106/27.08._ la BNP C. A., reclamantul în calitate de cedent a cesionat pârâtului în calitate de cesionar dreptul de concesiune asupra locului de înhumare situat în cimitirul Viile Noi din C. în suprafață de 3m.p. ce formează figura L, lot_ dobândit de reclamant ca bun propriu în baza contractului de concesiune nr._/02.12.1991 încheiat cu Primăria Municipiului C..
În prealabil, instanța reține că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de dispozițiile vechiului cod civil, aspect ce se desprinde din art. 6 alin. 2 noul Cod civil, potrivit căruia actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Astfel în ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-a solicitat rezoluțiunea contractului de concesiune indicat de reclamant în cererea completatoare instanța reține că în speță nu au aplicabilitate dispozițiile art.872 Cod civil. Prin urmare, instanța va analiza temeinicia cererii completatoare prin raportare la dispozițiile Codului civil în vigoare la data la care au luat naștere raporturile juridice dintre părți.
Invocând nulitatea contractului pentru nerespectarea dispozițiilor legal, reclamantul putea să solicite eventual constatarea nulității și nu rezoluțiunea contractului.
Rezoluțiunea, este acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți. Nulitatea contractului este o sancțiune de drept civil, care presupune existența unui act nevalabil un act nevalabil, rezoluțiunea presupune un act valabil încheiat, iar adică la nulitate cauzele sunt contemporane momentului încheierii actului, la rezoluțiune cauza este ulterioara momentului încheieri.
Constatând că în cauză nu-și are aplicabilitate disp.art.872 cod civil și reținând faptul că nimeni nu poate să invoce propria culpă în nerespectarea legii, pentru susținerea demersului judiciar al reclamantului, cu atât mai mult cu conform art.12 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a cimitirelor de pe raza Municipiului C.: „Dreptul de concesiune nu poate fi vândut sau donat, dar va putea fi transmis numai prin succesiune legală ascendenților și descendenților până la gradul al patrulea inclusiv, prin succesiune testamentară sau cesiune”, instanța apreciază ca neîntemeiată cerere de rezoluțiune a acestui contract de cesiune conform cererii completatoare.
În vederea determinării regulilor de drept civil aplicabile contractului încheiat între părți, instanța apreciază necesară interpretarea acestei convenții, pentru a se stabili natura sa juridică, de contract de vânzare-cumpărare sau contract de întreținere.
Problema delimitării față de vânzare se pune în cazul în care bunul se înstrăinează în schimbul întreținerii și a unei sume de bani. Această problemă prezintă importanță în ipoteza neexecutării obligației de întreținere (dacă contractul este de întreținere debitorul este de drept în întârziere și nu i se poate acorda termen de plată pentru a împiedica rezoluțiiunea; dacă este vânzare dimpotrivă debitorul trebuie să fie pus în întârziere și i se poate acorda termen de grație) sau în legătură cu inetrpretarea caluzelor neclare din contract (în cazul contractului de întreținere clauzele se interprezează, potrivit regulilor generale în favoarea debitorului; la vânzare toate clauzele se interpretează în contra vânzătorului).
Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului trebuie să se stabilească obligația principală, scopul urmărit de către părți la încheierea contractului. Astfel întrucât proporția între prețul în bani și cel în natură nu poate fi calculată, valoarea întreținerii fiind aleatorie – în lipsă de alte criterii, urmează ca prestația în bani să fie raportată la valoarea bunului: contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare cumpărare, iar în din analiza clauzelor contractuale, reiese că înstrăinarea bunului imobil (teren și casă) s-a făcut în schimbul unui preț determinat. Cum în cauză părțile au prevăzut în contract o prestație în bani cu titlu de preț, în schimbul dreptului de proprietate, rezultă că singura obligație a dobânditorului este plata prețului. Prin urmare, instanța constată că părțile au încheiat la data de un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de habitație și obligație de întreținere, este guvernat de regulile speciale ale contractului de vânzare cumpărare, întrucât elementele ind’cidentale dintr-un contract nu trebuie să modifice natura și denumirea contractului.
Instanța constată că deși în contractul de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat pe calea prezentei acțiuni s–a inserat și o obligație de întreținere în sarcina cupărătoruluii – pârât, precum și un drept de habitație viageră în favoarea vânzătorului reclamant, instanța constată că între părți a intervenit un contract de vânzare cumpărare, întrucât ceea ce interesează este natura contractului și în funcție de acesta regulile aplicabile, iar natura lui nu poate fi dublă.
Potrivit art.1169 C.civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească iar, potrivit art.1170 C.civil, dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții sau prin mărturisirea uneia din părți. In cauza, din dovezile administrate rezultă ca părțile din proces, care sunt tată și fiu, reclamantul respectiv pârâtul au încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu clauza de habitație viageră.
Potrivit art. 1361-1370 Cod civil. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul în ziua și la locul determinat prin contract, această obligație a cumpărătorului fiind de esența contractului de vânzare-cumpărare.
În caz de neplată a prețului în condițiile stipulate, vânzătorul are la dispoziție mai multe mijloace juridice: a) executarea silită a obligației de plată; b) excepția de neexecutare; c) acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării, el putând solicita rezoluțiunea atât în cazul în care cumpărătorul nu a plătit deloc prețul sau numai o parte din preț, cât și atunci când nu s-au plătit dobânzile convenite, dreptul de opțiune aparținând numai vânzătorului. Deși art. 1366 și 1367 din Codul civil se referă numai la bunurile imobile, cele două texte de lege sunt aplicabile atât vânzărilor de bunuri imobile, cât și vânzărilor de bunuri mobile.
În ceea ce privește efectele rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, dacă rezoluțiunea s-a pronunțat împotriva cumpărătorului, atunci ea operează retroactiv până în momentul vânzării. Datorită acestui fapt, cumpărătorul va restitui vânzătorului bunul vândut, împreună cu fructele acestuia, și va putea fi obligat și la daune-interese.
Instanța reține că potrivit art. 1368 Cod civil, pentru cazul în care cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării, aceasta fiind o acțiune reala, imprescriptibila extinctiv.
În cauza de fata, părțile au încheiat un contract de vânzare - cumpărare în forma autentica prin care s-a stipulat obligația pârâtului de plata a prețului de 72.450 Euro.
Din acest punct de vedere, instanța reține că singura obligație valabilă ce poate fi constatata în sarcina pârâtului în calitate de cumpărător este aceea de plată a prețului de 72.450 Euro, ce rezulta din contractul de vânzare - cumpărare încheiat în forma autentica între părți, obligație a cărei executare s-a constatat prin același act ca fiind îndeplinită de către pârât, caz în care nu se poate dispune sancțiunea rezoluțiunii pentru neplata prețului.
De asemenea în ceea ce privește susținerea reclamantului, confirmată de declarațiile martorilor conform cărora toate cheltuielile imobilului sunt achitate de reclamant, deși pârâtului i-a fost transmisă nuda proprietate instanța constată că potrivit clauzelor contractuale vânzătorului îi revenea obligația de a suporta toate cheltuielile aferente imobilului până la data transmiterii posesiei imobilului către cumpărător, având în vedere că până la decesul vânzătorului posesiunea imobilului îi aparținea acestuia, urmând ca după decesul vânzătorului cumpărătorul urma să-li întregească proprietatea.
Instanța rețin că deși pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței la nici unul din termenele de judecată acordate în cursul procedurii o atare împrejurare nu poate fi a fi valorificata de instanță din perspectiva art.225 Cod Proc. Civ., întrucât susținerile reclamantului nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei și drept urmare, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată în ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. I. cu domiciliul procesual ales la avocat. A. M. în CONSTANTA, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul N. I. C. cu domiciliul în CONSTANTA, ., ., ., J. C., având ca obiect rezoluțiune contract, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. G. C. M.
Red.jud.AIG 13.09.2013
2345678910 comunicari astăzi, . / 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3590/2013.... → |
|---|
