Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 19077/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Secția Civilă
Sentința Civilă nr._
Ședința publică din data de 01.11.2013
Președinte – Minaev I.
Grefier – S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, formulată de petentul E. N., cu domiciliul GALATI, ., . contradictoriu cu intimata ., cu sediul în com. A., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 01.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă la data de 18.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 19._, petentul E. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei A., în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/05.07.2013 și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, acesta a arătat că este angajat ca șofer de tir în cadrul ., calitate în care, la data de 22.06.2013, i-a fost încredințată efectuarea unui transport de mărfuri pe ruta Fetești-C., activitate care s-a finalizat în data de 27.06.2013, în C., astfel cum rezultă din foaia de parcurs pentru autovehicule de transport marfă. Acesta a mai învederat că în timpul desfășurării transportului, la data de 27.06.2013, ora 00:05, ca urmare a aglomerației din trafic, cauzată de formarea unei coloane de mașini de transport în zona Podului A., nu a mai putut înainta către destinație, respectiv, Portul C., fiind nevoit să staționeze temporar pe teritoriul administrativ al comunei A., . staționării, în zona în care se afla, s-a deplasat un echipaj al poliției locale din A., care l-a avertizat pe acesta asupra riscului producerii unor sustrageri de combustibil, în caz de staționare, și care, invocând un control de rutină, i-a solicitat documentele de identitate, precum și documentele autovehiculului condus de acesta, efectuând, totodată, și fotografii ale autovehiculelor staționate în acea zonă.
Petentul a mai menționat că în momentul controlului nu i s-a comunicat că a săvârșit o contravenție și că urmează să fie sancționat contravențional, astfel că a fost surprins de primirea, la data de 10.07.2013, prin intermediul serviciilor poștale, a procesului verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute în art. 19 lit. „i”, sancționată de art. 20 pct. E lit. b din H.C.L. nr. 19/2006.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție contestat, petentul a învederat că acest este nul absolut, pentru încălcarea dispoziției prevăzute în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, care consacră dreptul contravenientului de a face obiecțiuni, ca urmare a încheierii actului de constatare și sancționare a contravenției după mult timp de la constatare și în absența sa, în acest fel acesta fiind lipsit de posibilitatea de a menționa că staționarea sa în acel loc s-a produs dintr-o cauză de necesitate.
De asemenea, acesta a mai învederat că procesul verbal de contravenție contestat este nelegal și pentru că amenda contravențională aplicată, în cuantum de 2.000 de lei, depășește limitele prevăzute în textul de lege indicat ca fiind incident în speță, respectiv, art. 20 pct. E lit. b din H.C.L. nr. 19/2006, care sancționează cu amenda cuprinsă între 50-100 de lei încălcarea prevederilor art. 19 lit. d și h din același act normativ, și nu încălcarea art. 19 lit. i, astfel cum s-a reținut în sarcina sa.
În privința capătului de cerere subsidiar, petentul a învederat că buna sa credință se prezumă, astfel că sancționarea sa cu o amendă în cuantumul maxim prevăzut de actul sancționator, stabilit în mod arbitrar de agentul constatator, este disproporționată în raport cu pericolul concret al faptei săvârșite, astfel că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001 și pe cele ale H.C.L. nr. 19/2006.
Alăturat cererii de chemare în judecată, petentul a depus, în fotocopie: procesul verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, permisul de conducere, bon cu valoare fixă și foaie de parcurs pentru autovehicule transport marfă.
În probațiune, acesta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și, în consecință, menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
În privința motivului de nulitate absolută invocat în plângere, intimatul a arătat că acesta este nefondat, petentul rezumându-se la redarea textului art. 17 din OG nr. 2/2001, fără a menționa, în concret, viciul de legalitate care afectează actul de sancționare contestat.
De asemenea, în privința cauzei exoneratoare de răspundere invocate de petent, intimatul a calificat-o drept caz fortuit și a apreciat că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât petentul a știut că prin parcarea autovehiculului într-un loc nepermis se încalcă dispozițiile hotărârii de consiliu local, nefiiind astfel îndeplinită condiția de existență a acestei cauze de înlăturare a răspunderii contravenționale relativă la caracterul imprevizibil obiectiv al împrejurării peste care s-a grefat conduita contravenientului.
Intimatul a mai învederat că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic, sancțiunea contravențională fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, respectiv, de H.C.L. nr. 19/2006, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.C.L. nr. 24/13.03.2009.
În probațiune, acesta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, însă nu a depus niciun înscris alăturat întâmpinării, cu excepția împuternicirii avocațiale.
De asemenea, prin întâmpinare, intimatul a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinare, depus în termenul stabilit de lege, petentul a reiterat susținerile făcute în cuprinsul cererii introductive de instanță, solicitând, totodată, și stabilirea primului termen de judecată.
În probațiune, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, solicitată de petent, și proba cu înscrisuri dispusă din oficiu, constând în documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat: procesul verbal de constatare, fotografii, dovada de comunicare a procesului verbal către petent și H.C.L. al Comunei A. nr. 19/17.04.2006, actualizată.
În temeiul art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a stabilit că are calitatea de intimată în cauză ..
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 05.07.2013 de un agent constatator din cadrul Poliției Locale A., petentul E. N. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 de lei, reținându-se că a parcat în data de 27.06.2013, ora 00:05, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, având atașată semiremorca cu nr. de înmatriculare_, pe domeniul privat al comunei A. - . care este interzisă parcarea autovehiculelor cu greutatea maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 19 lit. „i” și sancționată de art. 20 pct. E lit. „b” din H.C.L. nr. 19/2006 cu amendă între 2.000 de lei și 2.400 de lei.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la data comunicării către petent, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a procesului verbal de contravenție contestat, 10.07.2013, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale, 18.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare al plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta respectă condițiile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, cuprinzând: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, fapta săvârșită, data săvârșirii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În privința motivului de nulitate relativă alegat de petent și relativ la încălcarea dreptului său de a face obiecțiuni, prevăzut în art. 16 alin. 7 din același act normativ, potrivit căruia: „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni“, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”, ca urmare a încheierii procesului verbal de contravenție contestat ulterior constatării săvârșirii faptei și în absența sa, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, sub un prim aspect, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat nu a fost încheiat în prezența contravenientului pentru a fi aplicabile prevederile invocate de petent în susținerea motivului său de nulitate, aceasta în condițiile în care, în ipoteza dresării procesului verbal de contravenție în absența contravenientului, în mod obiectiv, organul constatator este în imposibilitate de a-i aduce la cunoștință persoanei sancționate dreptul de a formula obiecțiuni și de a consemna eventualele obiecțiuni ale acesteia în actul administrativ de sancționare.
De asemenea, sub un al doilea aspect, în lipsa unei limitări exprese, din analiza sistematică a OG nr. 2/2001, reglementarea cadru în materie contravențională, se desprinde concluzia că încheierea procesului verbal de contravenție și, implicit, aplicarea sancțiunii contravenționale pot avea loc și la o dată ulterioară celei în care a fost constatată fapta contravențională. În vederea asigurării securității juridice, perioada înăuntrul căreia organul constatator poate aplica sancțiunea contravențională a fost limitată, prin norma instituită în art. 13 din actul normativ precitat, la 6 luni de la data săvârșirii contravenției, indiferent de data constatării comiterii acesteia.
Totodată, sub un al treilea aspect, în lumina Deciziei nr. XXII/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a fost analizată natura nulității cauzate de încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța reține că petentul nu a dovedit vătămarea produsă prin nerespectarea dreptului său de a formula obiecțiuni, cauza de înlăturare a răspunderii contravenționale invocată de petent putând și fiind alegată în cuprinsul plângerii contravenționale, pentru a fi analizată de instanță, în acest mod fiind respectat dreptul său la apărare.
În privința cauzei exoneratoare de răspundere alegate de petent, instanța reține că acesta nu a propus și nu a administrat nicio probă în vederea dovedirii faptelor care să facă incidente în cauză prevederile art. 11 din OG nr. 2/2001, relative la cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, deși, prin raportare la art. 249 Cod procedură civilă, în privința acestui aspect de fapt, sarcina probei îi incumba acestuia, astfel că susținerea petentului este neîntemeiată.
În privința temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă, în condițiile legii.
Prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție este conformă cu dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în continuare, Convenția, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții. Pentru compatibilitatea unei astfel de reglementări cu spiritul Convenției fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate, astfel cum a statuat Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, în: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Aplicând principiile anterior enunțate prezentei cauze, instanța reține că situația de fapt reținută de agentul constatator se probează atât cu procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de temeinicie, necombătută de petent, care, în cuprinsul plângerii, a recunoscut realitatea celor consemnate în procesul verbal, cu fotografiile efectuate de agentul constatator în momentul constatării, cât și cu procesul verbal de constatare întocmit la data de 27.06.2013, astfel că se reține că petentul a parcat în data de 27.06.2013, ora 00:05, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, având atașată semiremorca cu nr. de înmatriculare_, pe domeniul privat al comunei A. - parcela A428 – . care este interzisă parcarea autovehiculelor cu greutatea maximă autorizată mai mare de 3,5 tone.
În vederea analizării conformității normei apreciate ca fiind incidentă de către agentul constatator cu situația de fapt reținută în cauză, instanța, în temeiul rolului activ al judecătorului, consacrat în art. 22 Cod procedură civilă, i-a solicitat intimatei, în 2 rânduri, să depună Hotărârea Consiliului Local al Comunei A. nr. 19/17.04.2006, în forma aflată în vigoare începând cu data de 27.06.2013, data săvârșirii contravenției imputate petentului, până la data formulării adresei de răspuns, aceasta depunând, la data de 28.10.2013, H.C.L. nr. 19/17.04.2006, astfel cum a fost modificată prin H.C.L. 24/13.03.2009 și H.C.L. nr. 387/11.10.2010. La interpelarea instanței, la termenul din data de 30.10.2013, reprezentantul convențional al intimatei a precizat că H.C.L. nr. 19/2006, depusă la data de 28.10.2013, este cea aflată în vigoare atât în momentul săvârșirii de către petent a contravenției, cât și în prezent.
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă: „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
Potrivit art. 251: „Nimeni nu este ținut de a proba ceea ce instanța este ținută să ia cunoștință din oficiu.”
De asemenea, potrivit art. 252 alin. 1 și 2: „ 1.) Instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare în România.
2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convențiile, tratatele și acordurile internaționale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum și dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.”
Potrivit art. 298 alin. 1: „Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau instituții publice, instanța va lua măsuri, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorității sau instituției publice deținătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare.”
Totodată, conform art. 115 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 – administrației publice locale, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin: consiliul local adoptă hotărâri. Potrivit alin. 3, hotărârile consiliului local se comunică în mod obligatoriu: primarului unității administrativ-teritoriale și prefectului județului. Conform alin. 6, actele autorităților administrației publice locale se vor aduce la cunoștință publică prin grija secretarului unității administrativ-teritoriale.
Având în vedere că hotărârile consiliului local, astfel cum este H.C.L. al Comunei A. nr. 19/2006, nu se publică nici în Monitorul Oficial, nici într-o altă modalitate prevăzută de lege, prin raportare la prevederile art. 252 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține că intimata avea obligația de a dovedi existența și conținutul acestui act administrativ cu caracter normativ, pe care nu și-a îndeplinit-o, omisiune ce a fost însă înlăturată de instanță, prin exercitarea rolului activ, necesar în vederea aflării adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În drept, prin raportare la forma H.C.L. nr. 19/2006, despre care intimata, prin reprezentant convențional, a afirmat că este cea aflată în vigoare la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului, cât și ulterior, până la data soluționării prezentei plângeri contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 19 lit. i din acest act normativ, constituie încălcare a normelor legale „parcarea utilajelor, remorcilor, camioanelor cu greutatea maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, a mijloacelor de transport și utilajelor agricole, autobuzelor, în alte spații decât cele special amenajate în acest scop.” și se sancționează conform art. 20 pct. E lit. a, în cazul persoanelor fizice, cu amendă între 100 și 1000 de lei, iar în cazul persoanelor juridice, conform art. 20 pct. E lit. b, cu amendă între 1.500 și 2.500 de lei.
În cauza de față, agentul constatator a dispus sancționarea petentului, persoană fizică, în temeiul art. 20 pct. E lit. b, normă prin care se sancționează săvârșirea de către persoanele juridice a contravenției reținute în sarcina petentului.
Astfel, deși se impunea sancționarea petentului în temeiul art. 20 pct. E lit. a din același act normativ, normă care prevede drept sancțiune principală amenda cuprinsă între 100 de lei și 1.000 de lei, s-a procedat la sancționarea petentului în temeiul unui alt text de lege, aplicabil persoanelor juridice, acestuia aplicându-i-se o sancțiune contravențională într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de lege, 2.000 de lei, comparativ cu maximul special de 1.000 de lei.
În aceste condiții, instanța constată că procesul verbal contestat este nelegal, greșita încadrare juridică a faptei fiind de natură a aduce atingere normei imperative cuprinse în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care consacră principiul legalității în materie contravențională. De asemenea, greșita încadrare juridică a faptei îi produce o vătămare petentului, constând în stabilirea sancțiunii amenzii contravenționale în alte limite speciale, mai mari decât cele prevăzute de textul de lege aplicabil contravenției săvârșite de acesta.
Prin nerealizarea unei concordanțe depline între fapta descrisă și încadrarea în drept a acesteia se împiedică exercitarea de către instanță a controlului legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție. Având în vedere considerentele ce preced, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului este lipsită de temei juridic, motiv pentru care apreciază că se impune înlăturarea acesteia, procesul verbal de contravenție fiind nul, deoarece se fundamentează pe un text de lege care nu este aplicabil faptei săvârșite de contestator.
Constatând că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, instanța va admite plângerea petentului și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, va anula procesul verbal de contravenție contestat și, în consecință, îl va exonera pe acesta de plata amenzii aplicate, în cuantum de 2.000 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul E. N., cu domiciliul GALATI, ., .. 2, . contradictoriu cu intimata ., cu sediul în com. A., ..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 05.07.2013.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 de lei.
Cu drept de apel la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.11.2013.
P. GREFIER
MINAEV I. S. M. E.
Red jud. M.I. 21.11.2013 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2013
Tehnored gref S.M.E. 21.11.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7305/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
