Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 11977/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR:_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . nr._ din data de 23.02.2013, acțiune formulată de către petentul P. S. D. CNP_ cu domiciliul în Băneasa, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. sediul în C., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 131 Cod procedură civilă, instanța se consideră competentă material și teritorial să judece prezenta cerere.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2013, petentul P. S. D. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/23.02.2013 întocmit de intimatul I. JUDETEAN DE P. C..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 23.02.2013, în timp ce conducea autoturismul pe . a fost oprit de către un echipaj de poliție rutieră, ocazie cu care a fost sancționat contravențional întrucât nu purta centura de siguranță și a circulat cu o viteză de 71 km/h, situație care nu este conformă cu realitatea.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept..
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 9), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că petentul se face vinovat de săvârsirea contraventiilor retinute în sarcina sa, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea tuturor reglementărilor în materie.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/2006.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.02.2013 încheiat de către intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 450 lei (6 puncte amendă) și măsura complemetară de aplicare a 5 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 2 raportat la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și, respectiv de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât, la data de 23.02.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. C. cu viteza de 71 km/h și totodată nu a purtat centura de siguranță.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fiind lovit de nulitate.
Astfel, instanța constată că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții, respectiv cele prevăzute de art. 100 alin. 2 raportat la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și, respectiv de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, însă, prin procesul-verbal contestat, s-a stabilit o amendă totală de 450 lei, fără a se individualiza cuantumul amenzii pentru fiecare dintre cele două contravenții reținute în sarcina petentului.
Or, potrivit art. 10 alin. 1 din OG 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare dintre ele.
Astfel, în ipoteza prevăzută de art. 10, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție reținută în sarcina contravenientului și constatată prin același proces verbal, urmând ca amenzile astfel stabilite să fie cumulate. În consecință, aplicarea în mod direct, de către agentul constatator a unei sancțiuni contravenționale cumulate, fără arătarea amenzilor stabilite pentru fiecare contravenție în parte, este nelegală, întrucât nu se poate verifica dacă individualizarea sancțiunilor aplicate a fost corect stabilită pentru fiecare contravenție în parte, în funcție de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și nici nu se poate ști care este sancțiunea stabilită în situația în care se constată că pentru una din faptele reținute a intervenit o cauză de nulitate. În acest mod, petentului i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C. proc. civ. care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
Astfel, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În considerentele deciziei anterior menționate, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ.1864, actualmente preluat de dispozițiile art. 249 C. proc. civ., conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În cauza de față, instanța reține că, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, agentul constatator a menționat că viteza de 71 km/h a fost înregistrată de aparatul radar și că abaterea a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. MAI_.
Însă, prin adresa nr._/31.07.2013 a S.P.R. C. a arătat că că înregistrările echipamentului de supraveghere video-radar al autospecialei de poliție MAI_ din ziua de 23.02.2013 au fost transferate pe hardul extern . care, datorită unei defecțiuni tehnice nu mai poate fi accesat.
Astfel, din probele administrate nu reiese faptul că petentul ar fi săvârșit faptele reținute în procesul verbal, în sensul că în timp ce conducea autovehiculul menționat în procesul verbal de contravenție ar fi depășit viteza regulamentară, astfel vinovăția petentului în comiterea contravenției constatate prin procesul verbal contestat, nefiind probată. Or, în atare cazuri, existenta vinovăției nu este prezumată, ci dimpotrivă trebuie să reiasă în mod indubitabil din probele administrate în cauză.
Față de toate aceste considerente, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal de contravenție și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale.
În temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 corob. cu art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. S. D. CNP_ cu domiciliul în Băneasa, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER sediul în C., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.02.2013, ca netemeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. L.F./Tehn. M.P.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6985/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
