Somaţie de plată. Sentința nr. 6985/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6985/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 2759/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6985
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. M. A.
GREFIER: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor C. N. ADMINISTRATIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANTA și pe debitor ., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul creditoarei, B. M., lipsă fiind debitoarea.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate art. 85 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul debitoarei, cerere de amânare.
Instanța pune in discuție cererea de amânare.
Reprezentantul creditoarei arată că lasă la aprecierea instanței această cerere.
Instanța respinge cererea de amânare formulata de apărătorul debitoarei având in vedere că acestuia i s-a încuviințat o altă cerere de amânare la termenul de judecată din data de 08.03.2013 și față de disp. art. 156 C.P.civ.
Instanța pune în discuția părții prezente excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de debitoare.
Creditoarea solicită respingerea excepției.
Instanța, în baza disp. art. 137 alin. 2 c.p.civ., unește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de debitoare cu fondul cauzei.
Interpelat fiind, reprezentantul creditoarei arată că nu sunt cereri sau excepții prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza disp. art. 167 alin. 1 C. p. civ., încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă, pertinentă si concludentă în soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri, excepții sau probe de propus.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C. proc. civ. instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013 sub nr._, creditoarea C. Națională „Administrația Porturilor Maritime” C. în contradictoriu cu debitoarea . a solicitat emiterea somației de plată pentru suma de 814 euro reprezentând penalități de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că, în baza raporturilor contractuale între aceasta și debitoare, s-a încheiat contractul de agent nr. 2025/B/2006, prin care debitoarei i s-a asigurat contracost folosința temporară a infrastructurii porturilor C. în schimbul unei plăți lunare.
Iar, în baza acestui contract, părțile au convenit ca plata facturilor să se achite la termenul de scadență.
Creditoarea a mai arătat că, prin contact, s-a stabilit și perceperea de penalități de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere în cazul în care debitorul nu a achitat în termenul de scadență.
S-a mai arătat că, în baza contractului, creditoarea a emis facturi care nu au fost achitate în termenul de scadență, deși serviciile au fost prestate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 și 46 C.. nr. 5/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașate contractul de agent, anexa tarife, factura fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât între perioada pentru care se calculează penalități de întârziere – 2006 – și până la data de 31.01.2013, data înregistrării pe rolul instanței, au trecut mai mult de 3 ani, prin urmare a intervenit prescripția. De asemenea, debitoarea a arătat că emiterea în data de 31.01.2012 a facturilor reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2006 și 2007 este realizată cu rea-credință, acestea nefiind însușite de către debitoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1,3,7 din Decretul nr. 167/1958, art. 1 din OG nr. 5/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În fapt, creditoarea a emis factura nr._/31.01.2012 în cuantum total de 299,00 euro reprezentând penalități contractuale pentru anul 2006 și factura nr._/31.01.2012 în cuantum total de 515,00 euro reprezentând penalități contractuale pentru anul 2007
Potrivit deconturilor de penalități depuse de creditoare, factura nr._/31.01.2012 cuprinde penalități de întârziere calculate pentru 3 facturi care au fost achitate cu întârziere de 57, 48, respectiv 28 zile la data scadenței, iar factura nr._/31.01.2012 cuprinde penalități de întârziere calculate pentru 2 facturi care au fost achitate cu întârziere de 132 zile la data scadenței
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (aplicabil în speță), dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Termenul de prescripție este de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Art. 7 alin.1 din același act normativ prevede că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit dispozițiilor contractuale și deconturilor de penalități, instanța reține că facturile pentru care se solicită penalități de întârziere au devenit scadente la data de 10.10.2006, 20.10.2006, 24.10.2006, respectiv,18.07.2007, 19.07.2007, fiind achitate de debitoare cu întârziere de 57, 48, 28 respectiv 132 zile la data de scadență.
Astfel, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, instanța reține că dreptul creditoarei de a solicita plata penalităților s-a născut la data scadenței facturilor, astfel cum a fost reținută anterior. De la această dată însă penalitățile nu au putut fi cuantificate având în vedere că nu se cunoștea momentul la care debitoarea va achita facturile restante și până la care vor curge astfel penalitățile de întârziere.
Întrucât facturile au fost achitate la datele de 06.12.2006, 21.11.2006, 27.11.2007, creditoarea a avut de la aceste date posibilitatea de a cuantifica penalitățile de întârziere conform contractului, astfel încât dreptul acesteia de a solicita de la debitoare penalitățile de întârziere aferente facturilor arătate anterior s-a născut la data la care au fost achitate facturile.
Instanța reține că prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 31.01.2013, deci după termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la 06.12.2006, 21.11.2006, 27.11.2007 s-a împlinit anterior formulării acțiunii civile.
Emiterea facturilor nr._/31.01.2012 în cuantum total de 299,00 euro reprezentând penalități contractuale pentru anul 2006 și factura nr._/31.01.2012 în cuantum total de 515,00 euro reprezentând penalități contractuale pentru anul 2007 nu poate duce la concluzia că, și în cazul acestora, se aplică dispozițiile contractuale cu privire la scadență, având în vedere că aceste facturi nu a fost emise pentru chirie și serviciile prestate de creditoare, ci pentru penalități de întârziere pentru neplata la scadență a facturilor de către debitoare, acesta urmând un alt regim de prescripție, așa cum a detaliat instanța anterior.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, și, pe cale de consecință, va respinge cererea privind somația de plată formulată de creditoarea C. Națională „Administrația Porturilor Maritime” C. în contradictoriu cu debitoarea ., ca fiind prescrisă.
Având în vedere soluția asupra cererii principale a creditoarei, instanța va respinge și cererea accesorie a creditoarei de obligarea a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, față de disp. art. 247 C. p. Civ., dar va respinge și cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, față de disp. art. 247 C. p. Civ. și art. 1169 C. civ., deoarece, deși debitoarea a cerut cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada efectuării niciunei cheltuieli de judecată pentru prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de debitoare.
Respinge cererea formulata de creditoarea C. N. ADMINISTRATIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANTA cu sediul in CONSTANTA, INCINTA PORT, GARA MARITIMA, J. C. în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul in CONSTANTA, PIATA O., nr. 11, ., ., J. C., ca prescrisă.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. V. M. O.
Semnează conf. Art.261 al.2 C.
Grefierul Șef G. V.
Red. tehnored. jud. A.M.V. 01.07.2013
thn.red.M.O. 23.05.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3183/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013.... → |
|---|
