Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 9264/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională (pv. . nr._/09.03.2013), actiune formulata de petentul L. A. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării la data de 05.11.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.04.2013, sub nr._, petentul L. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - SERVICIUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.03.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a învederat că nu purta centura de siguranță din cauza unor probleme grave de sănătate, situație pe care înțelege să o probeze cu documente medicale atașate plângerii.
Arată petentul că, în data de 04.03.2013 a fost externat de la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic „D. Setlacec” al Institului Clinic Fundeni, fără însă caîntre recomandările postoperatorii să se specifice în mod expres, scutirea de la purtarea centurii de siguranță, însă starea sa de incapacitate de a purta centura de siguranță era evidentă, întrucât tăietura operației se întinde pe tot abdomenul.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
În data de 01.07.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, atașând raportul agentului constatator.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . C., fără a avea cuplată centura de siguranță, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul S. Ș..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.03.2013, petentul L. A. a fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - SERVICIUL RUTIER, cu amendă în cuantum de 150 lei și două puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe . C., fără a avea cuplată centura de siguranță.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Astfel, în privința temeiului legal al sancționării petentului, instanța reține că agentul constatator a realizat o corectă încadrare juridică a faptei, prin indicarea art. 99 alin. 2 și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În privința descrierii faptei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată de o manieră rezonabilă, suficientă pentru a se putea verifica în ce măsura fapta concretă reținută în sarcina persoanei sancționate este tipică raportat la modelul abstract de incriminare descris de legiuitor.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 36 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule au obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție și sancționându-se cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și două puncte de penalizare, conform art. 99 alin. 1 coroborat cu art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care face trimitere la art. 108 alin. 1 lit. a din același act normativ.
În practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 C.civ., se reține, de regulă, că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față sarcina probei revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, instanța apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.
În acest sens, documentele medicale depuse de petent în copie (buletin de ieșire din spital (f. 8) și certificate de concediu medical (f. 9-11), sunt suficientă pentru a crea convingerea instanței că procesul-verbal este întocmit în mod netemeinic, aplicarea sancțiunii contravenționale neavând fundament.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul L. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, urmând să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/09.03.2013, formulată de petentul L. A. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._/09.03.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 05.11.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM – 13.01.2014
Tehnred.gref. – DR -13.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 8706/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
