Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 15888/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR:_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . nr._ din data de 01.05.2013, acțiune formulată de către petentul C. S. - M. CNP_ cu domiciliul în C., ., nr. 126, jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERCIVIUL RUTIER cu sediul în C., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 131 Cod procedură civilă, instanța se consideră competentă material și teritorial să judece prezenta cerere.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.06.2013 petentul C. S. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 01.05.2013 emis de intimata I.P.J. C., ca nelegal.
În fapt, petentul a arătat că nu avea viteza de 76 km KM/h, astfel cum a fost reținut prin procesul verbal contestat. De asemenea, a invocat nulitatea procesului verbal pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 întrucât această împrejurare nu a fost confirmată de un martor.
În dovedirea plângerii, petentul a depus înscrisuri.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată, depunând în acest sens și documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contraventiei . nr. CP nr._ întocmit de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei (4 puncte amendă) și măsura complementară de aplicare a 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, întrucât, în ziua de 01.05.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 39 loc. Eforie, jud. C., având o viteză de 76 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr._ ), faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește contravenția imputată petentului, instanța reține că este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 249 C. proc. civ., îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CuEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței). Mai mult, Curtea a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei).
Făcând aplicarea jurisiprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Susținerea petentului referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute în procesul verbal nu este întemeiată, întrucât din analiza disp. art. 19 alin. 2 teza a 2-a din O.G. nr. 2/2001 rezultă că martorul asistent nu atestă realitatea celor cuprinse în procesul-verbal, temeinicia acestuia, ci confirmă numai împrejurarea că cel sancționat contravențional nu se află de față, refuză să semneze sau nu poate să semneze. Având în vedere că procesul-verbal de contravenție este semnat însă de către petent, prezența martorului asistent nici nu mai era necesară,
C. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ. În cauza de față, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că intimata a depus la dosar fotografiile radar și buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de Norma de metrologie legală 021-05 pentru reținerea înregistrării video ca mijloc de probă în pezenta cauză.
În concluzie, ținând cont de obiectivitatea și de valoarea științifică a fotografiei radar, însoțită de buletinul de verificare metrologică, instanța reține că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal este confirmată prin fotografiile radar aflate la fila 11, prin care autoturismul aparținând petentului, cu nr. de înmatriculare_, a fost filmat și înregistrat rulând cu viteza de 76 km/h.
În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2. se aplică 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21 -30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
Reținând vinovăția petentului în săvârșirea faptei și având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate, atât pe cea principală (amenda contravențională de 300 lei), cât și pe cea complementară (aplicarea a 3 puncte de penalizare).
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal atacat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C. proc. civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art. 468 alin.1 C. proc. civ. și la art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. S.-M. CNP_ cu domiciliul în C., ., nr. 126, jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. L.F./Tehn. M.P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6240/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 03-04-2013, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
