Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 23507/212/2012

ROMANIA

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._ /212/2012

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din 13.09.2013

Completul compus din:

P.: C.-M. T.

Grefier: D. S.

Pe rol, solutionarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională, privind pe petent PFA A. M. A., cu sediul în Techirghiol, .. 2-4, ., ., în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., C., jud. C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 06.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.09.2013, când,

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 17.09.2012, sub nr.23._, astfel cum a fost precizată, petenta P.F.A. A. M. Aposto, cu sediul Techirghio, stada M. E., nr.2 - 4, județ C., înmatriculată la O.R.C. C. sub nr.F_, având cod unic de înregistrare_, reprezentată legal prin d-na A. M. A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., județ C., reprezentat legal prin Inspector Șef, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de intimat la data de 29.08.2012, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000,00 lei, aplicate prin procesul verbal de contravenție menționat.

În motivarea în fapt a plângerii (fila nr.58, din dosar), s-a arătat că numita V. L. nu a fost angajata petentei, simplele declarații formulate de aceasta nefiind de natură să fundamenteze vinovăția petentei sub aspectul săvârșirii faptei reținute în actul sancționator contestat.

Sub aspectul temeiniciei, se învederează instanței că, pentru standul din Eforie Nord prin care petenta a comercializat produse de sezon, au fost folosiți șapte angajați pentru care s-au încheiat contracte individuale de muncă și s-au achitat contribuțiile corespunzătoare.

Sub aspectul legalității, s-au invocă următoarele motive de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat:

  1. în descrierea faptei contravenționale nu s-au indicat data, ora și locul săvârșirii faptei, împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea tuturor pagubelor pricinuite;
  2. descrierea faptei contravenționale reținute este pur formală și nu evidențiază elementele de natură a o individualiza.

În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:

- Proces Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor . nr._/29.08.2012 (fila nr.5, din dosar);

- dovada comunicării procesului verbal (filele nr.6 – 7, din dosar);

- Ștat de Plată (fila nr. 61, din dosar);

- Certificat Constatator (fila nr.62, din dosar);

- Cerere de Angajare (fila nr.65, din dosar);

- Fișă de Aptitudine nr.2369/2012 pentru numita V. L.(fila nr. 66, din dosar);

- Contract Individual de Muncă și Raport per Salariat (filele nr.67 - 69, nr.90 – 116, din dosar);

- Fișa Postului pentru numita V. L.(fila nr.70 - 73, din dosar);

- extras REVISAL (fila nr.75, din dosar);

- Raport Preluare REVISAL (fila nr.74, din dosar);

- Ștat de Plată, pontaje, foi de prezență, chitanțe de plată (filele nr.76 – 89, din dosar).

Față de data înregistrării prezentei cauze, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și să formuleze întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.

La data de 13.12.2012, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea cererii de chemare în judecată și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Intimatul a invocat motivat nulitatea cererii de chemare în judecată în raport. cu art.82 C.proc.civ., învederând instanței că aceasta nu cuprinde sediul și numele reprezentantului legal al petentei.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 28.08.2012, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru situat în Eforie Nord, zona Belona, județul Constanta, aparținând petentei, în urma sesizării formulate de numita V. L., la data de 28.08.2012, unde au identificat trei persoane care desfășurau activitate pentru și sub autoritatea petentei în baza contractelor individuale de muncă transmise în Registrul General de Evidență a Salariaților. Potrivit sesizării formulate de numita V. L., în perioada 18.06.2012 – 03.08.2012, aceasta a desfășurat activitate pentru și sub autoritatea petentei, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă. Cu ocazia controlului, din documentele prezentate de reprezentantul legal, a rezultat că petenta nu a încheiat în formă scrisă și nu a înregistrat contractul individual de muncă al numitei V. L., conform obligațiiloe ce îi reveneau în temeiul art.16 alin.1 și alin.2 din Codul Muncii rep. coroborat cu art.4 alin.1 lit.(a) din H.G. NR.500/2011.

Intimatul precizează totodată că, din verificările efectuate de către inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat netransmiterea contractului individual de muncă pentru numita V. L..

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.10, art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând:

- înștiințarea petentei cu privire la obligația acesteia de a se prezenta la sediul intimatului la data de 29.08.2012, orele 11:00(fila nr.21, din dosar);

- Notă de Relație (fila nr.22, din dosar);

- Procura autentificată de N. Public Bdea V. (fila nr.23, din dosar);

- extras REVISAL (fila nr.20, din dosar);

- Proces verbal de control nr._/29.08.2012 (fila nr.25, din dosar);

- Anexa de Constatare în Domeniul Relațiilor de Muncă (filele nr.26 - 28, din dosar);

- Plan de Măsuri (fila nr.29, din dosar);

- Proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.08.2012 (filele nr.30 - 31, din dosar);

- Înștiințare de Plată (fila nr.22, din dosar);

- dovada comunicării către petentă a procesului verbal de contravenție (fila nr.33, din dosar);

- transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție (filele nr.15 – 17, din dosar).

În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauzei (fila nr.14, din dosar).

La data de 14.12.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei o a doua întâmpinare, însoțită de înscrisuri anexe, însă conținutul acesteia nu vizează actul sancționator contestat în prezenta cauză (filele nr.34 – 55, din dosar).

Prin înscrisul denumit Precizări, depus la dosarul cauzei la data de 06.03.2013, intimatul a arătat că, ulterior aplicării sancțiunii contravenționale prin procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, petenta a persistat în încălcarea obligațiilor care îi reveneau în calitate de angajator în raporturile de muncă cu salariații, inspectorii de muncă constatând primirea la muncă fără încheierea formelor legale de angajare a altor două persoane care au formulat sesizări împotriva petentei. Intimatul a anexat precizărilor formulate Procesul Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor . Nr._/25.09.2012, însoțit de documentația care a stat la baza încheierii acestuia (filele nr.123 - 125, nr.135 – 156, din dosar) și Plângere Penală înregistrată sub nr._/05.09.2012 (filele nr.132 - 134, din dosar).

La termenul de judecată din data de 08.02.2013, după ce a pus în discuția părții prezente, excepția nulității cererii de chemare în judecată, instanța a respins-o ca neîntemeiată, pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință (fila nr.63, din dosar).

La același termen de judecată, în temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei. De asemenea, în temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., raportat la art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială a martorului V. L..

La termenul de judecată din data de 24.05.2013, în temeiul art.195 și urm. C.proc.civ., instanța a procedat la audierea martorilor J. C. și V. L., ale căror declarații luate sub prestare de jurământ au fost consemnate în scris și atașate la dosar, după semnare (filele nr.165 - 166, din dosar). De asemenea, exercitând rol activ, în temeiul art.129 alin.5 C.proc.civ., după ce a pus în discuția părții prezente, instanța a dispus suplimentarea probei testimoniale prin audierea a încă trei martori (fila nr.167, din dosar), respectiv:

- T. O. și P. D., propuși din oficiu de instanță, având în vedere cele declarate de V. L.;

- Popastică P., propus de petentă.

Pe lângă numiții T. O. E. și P. D., în adresa depusă la dosarul cauzei la data de 27.05.2013, martorul V. L. l-a mai indicat și pe Ș. C. A. împreună cu care ar fi prestat activitate pentru și sub autoritatea petentei.

La termenele de judecată din 14.06.2013 și, respectiv, din 06.09.2013, în temeiul art.195 și urm. C.proc.civ., instanța a procedat la audierea martorilor T. O. E., P. D., Ș. C. A. și Popastică P., ale căror declarații luate sub prestare de jurământ au fost consemnate în scris și atașate la dosar, după semnare (filele nr.176 – 178, nr.183, din dosar).

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 17.09.2012, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (30.08.2012), întrucât acesta i-a fost comunicat petentei, în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.6, din dosar).

Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.

I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană juridică, următoarele:

  1. numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
  2. denumirea și sediul contravenientului;
  3. fapta săvârșită;
  4. data comiterii faptei;
  5. semnătura agentului constatator.

Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, după cum urmează:

  1. numele, prenumele și calitatea agentului constatator – U. L., T. M. – inspectori de muncă;
  2. denumirea și sediul contravenientului – A. A. Marinele PFA, cu sediul în Techirghiol, ..2 - 4, județ C., înmatriculată la Registrul Comerțului cu numărul F_ , cui_ reprezentată de d-nul A. A. Marinele,..... în calitate de Persoană Fizică Autorizată.
  3. fapta săvârșită – … angajatorul a primit la muncă pe d-na V. L. … începând cu data de 18.06.2012 și până la 03.08.2012, fără a încheia contract individual în formă scrisă….. . Din verificarea Registrului General de Evidență a Salariaților, completat și transmis la ITM C. de către angajator, nu rezultă că pentru d-na V. L. a fost înregistrat și transmis contract individusal de muncă … .
  4. data comiterii faptei – 29.08.2012, ora 13:20;
  5. semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica inspectori de muncă.

Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petenta invocă în apărare motive legate de descrierea faptei contravenționale și de data comiterii acesteia.

Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța apreciază că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei nu poate fi apreciat, astfel cum susține petenta, ca o prezentare simplistă și lipsită de conținut,de vreme ce arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă. Astfel fiind, instanța va înlătura această primă susținere a petentei.

Referitor la motivul privitor la lipsa datei exacte privind săvârșirea contravenției, invocat de petentă, instanța constată că, în cuprinsul actului sancționator contestat se menționează că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost constatată la data de 29.08.2012, orele 13:20, dar elementul material al laturii obiective a contravenției, respectiv primirea la muncă a numitei V. L. fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, s-a realizat la data de 18.06.2012. Data săvârșirii faptei este 18.06.2012 – dată la care numita V. L. a prestat prima zi de activitate pentru și sub autoritatea petentei, în condițiile neîncheierii contractului individual de muncă. Contravenția s-a consumat la această dată întrucât fapta în concret săvârșită de petentă a întrunit elementele constitutive ale contravenției prevăzute în norma de incriminare. Pentru argumentul că această dată este menționată în cuprinsul actului sancționator având semnificația arătată, instanța va înlătura ca neîntemeiată și această apărarea a petentei.

Cu privire la locul săvârșirii faptei, instanța reține că fapta a fost reținută în urma controlului inopinat efectuat de inspectorii de muncă la data de 28.08.2012 la punctul de lucru situat în Eforie Nord, zona Belona, aparținând petentei, și, la aceeași dată, a fost interogat Registrul General de Evidență a Salariaților, constatându-se că petenta nu a raportat încheierea unui contract individual de muncă pentru numita V. L. (fila nr.20, din dosar). În anexele actului sancționator s-a consemnat distinct locul constatării faptei contravenționale (punct de lucru situat în Eforie Nord, zona Belona) față de locul încheierii procesului verbal de contravenție (sediul ITM, în data de 29.08.2012, la ora 13:20). Așa fiind, instanța constată că petenta invocă total nejustificat lipsa mențiunii privind locul concret al săvârșirii contravenției – din cuprinsul anexelor procesului verbal de contravenție contestat rezultând fără putere de tăgadă indicarea punctului de lucru al petentei ca loc al săvârșirii faptei contravenționale (filele nr.26 - 28, din dosar).

Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța reține că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 29.08.2012, petenta P.F.A. A. M. A. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că, în perioada 18.06.2012 – 03.08.2012, a primit la muncă pe numita V. L., fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

Instanța constată că petenta contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, motivând că persoana indicată de intimat nu a fost niciodată angajata sa.

Instanța nu poate primi această susținere a petentei, pentru toate argumentele ce succed.

Prin sesizarea înregistrată sub nr.1294, la data de 28.08.2012, numita V. L. aducea la cunoștință la Inspectoratului T. de Muncă C. că a prestat activitate pentru P.F.A. A. M. A. în perioada 18.06.2012 – 03.08.2012, ca vânzător, fără a i se fi achitat drepturile salariale aferente perioadei 01.07.2012 – 03.08.2012 și fără să fi încheiat contract individual de muncă; că, în această perioadă, și-a desfășurat activitatea alături de numiții T. O., Ș. A. și P. D. (fila nr.18, din dosar).

Audiată în calitate de martor, numita V. L. a confirmat împrejurarea că a sesizat I. T. de Muncă C., declarând că, după primele două săptămâni de activitate considerate de probă, în jurul datei de 01.07.2012, deși i s-a propus încheierea contractului individual de muncă, nu i s-a adus acest contract (fila nr.165, din dosar).

Împrejurarea că numita V. L. a prestat activitate pentru petentă este confirmată de martorul Ș. C. A. care a declarat că martora, lucrând deja în magazinul petentei, l-a adus și pe el la punctul de lucru pentru a desfășura activitate pentru aceasta (fila nr.176, din dosar).

Martorul P. D. a confirmat și el cele susținute de numita V. L., învederând instanței că o cunoaște pe doamna A. întrucât, în vara anului 2012, a lucrat în Eforie Nord, la magazinul de suveniruri al acesteia, împreună cu V. L. și cu Ș. C. A.. Din declarația martorului, instanța mai reține că atât el, cât și numita V. L. nu aveau încheiate contracte individuale de muncă (fila nr.177, din dosar). În același sens a declarat și martorul T. O. E. E., care a arătat că a lucrat pentru petentă împreună cu numita V. L., în vara anului 2012, fără contract individual de muncă (fila nr.183, din dosar).

Având în vedere că din declarațiile martorilor rezultă cu claritate că numita V. L. a desfășurat activitate pentru petentă în vara anului 2012, în condițiile în care nu avea încheiat contract individual de muncă, instanța va respinge apărările petentei în sensul că reprezentanții acesteia nu au cunoscut-o niciodată pe numita V. L. și că aceasta nu a fost niciodată angajata petentei. Cât privește înscrisul Contract Individual de Muncă nr.5/06.07.2012, depus în probațiunea cauzei de petentă, pe care numita V. L. l-ar fi încheiat cu S.C. A. F&B G. S.R.L., instanța reține că acesta nu este însoțit de un raport privind transmiterea lui în REVISAL și, în plus, martorul Popastică P. – al cărui nume figurează în contract ca reprezentant legal al angajatorului – a declarat că acest contract nu a fost executat; că, a doua zi după încheierea contractului, V. L. nu s-a mai prezentat, pentru că preferase să fie vânzătoare (fila nr.178, din dosar).

Instanța reține, de asemenea, că inexistența contractului individual de muncă încheiat între petentă și numita V. L. rezultă totodată și din Registrul General de Evidență a Salariaților listat la data de 28.08.2012, orele 13:24, în care numele V. L. nu figurează înregistrat cu dată anterioară începerii activității (fila nr.20, din dosar).

Instanța nu va reține declarația martorului J. C. I. întrucât aceasta face trimitere la aspecte irelevante pentru speța dedusă judecății. Exempli gratia, despre angajarea de către petentă a nepoatei martorului în condițiile încheierii unui contract individual de muncă (fila nr.113, din dosar), intimatul a învederat că a formulat Plângerea Penală înregistrată sub nr._/05.09.2012 (filele nr.132 - 134, din dosar), neputând fi, deci, reținută ca argument favorabil unei conduite exemplare în domeniul relațiilor de muncă așa cum a dorit a proba petenta prin depoziția acestui martor.

2.4. Încadrarea juridică:

Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.

Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare. În plus, este de reținut că, deși sancționată, petenta a perseverat în săvârșirea unor fapte similare (filele nr.130 – 157, din dosar).

5. Soluția instanței:

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că societatea petentă nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. A. M. A. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/29.08.2012, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu consecința menținerii acestuia ca legal și temeinic.

II. Instanța din oficiu:

În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petenta PFA A. M. A., cu sediul în Techirghiol, .. 2-4, ., ., în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., C., jud. C., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2013.

P.,GREFIER,

C.-M. T. D. S.

Red.jud.C.M.T.

tehnored. D.S./27.09.2013

Emis 2 comunicări, la data de

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013....  Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA