Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 14227/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L.-V. M.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, cerere formulată de petentul . cu sediul in mun Constanta, b – dul 1 Mai, nr 39, ., CUI_, J_ prin reprezentant legal G. LILIAN S. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA cu sediul in mun Constanta, . C, jud Constanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administrator G. Lilian-S. asistat de apărător avocat I. E. pentru petent, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța în conformitate cu disp. art. 321-323 n.c.pr.civ. procedează la administrarea probei testimoniale, procesele verbale fiind atașate la dosarul cauzei.
Instanța în conformitate cu disp. art. 244 n.c.pr.civ. apreciază terminată cercetarea judecătorească.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii.
Reprezentantul petentului precizează că a invocat nulitatea absolută a procesului verbal având în vedere modul abuziv în care a fost încheiat la o zi după efectuarea controlului în lipsa reprezentantului legal, aspectele reținute în procesul verbal trebuind susținute de un martor.
Reprezentantul petentului cu privire la situația de fapt reținută apreciază că nu este exactă martora S. A. se afla acolo pentru a ține locul lui G. Ștefanița, în nota explicativă s-a consemnat că nu lucrează cu contract de muncă, dar la dosarul cauzei a depus dovada că numita G. Ștefanița a ridicat un colet cu medicamente pentru fiul său.
Reprezentantul petentului în subsidiar în situația în care nu se anulează procesul verbal solicită înlocuirea amenzii cu avertisment având în vedere rulajul mic al societății, fără cheltuieli de judecată.
Instanța în conformitate cu disp. art. 150 c.pr.civ. constată încheiate dezbaterile și rămâne in pronunțare.
I N S T A N T A
Deiberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._ petenta S.C. S. & R. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.05.2013 întocmit de intimatul I. T. de munca Constanta .
În subsidiar a solicitat reexaminarea măsurii dispuse prin procesul verbal de contravenție și aplicarea unei măsuri mai ușoare.
In motivarea în fapt a plângerii, petenta a învederat în esență faptul ca procesul verbal întocmit este nelegal si netemeinic, situația de fapt reținută în conținutul acestuia necorespunzând adevărului. Susține petentul că la data efectuării controlului, care s-a făcut în lipsa administratorului societății și în lipsa vreunui martor care să confirme constatările inspectorilor din cadrul ITM C., numita S. A. fiind o persoana apropriata a familie si rugata de asociata societatii sa ramana pe loc cat timp se duce pana la posta sa ridice un colet .
Invedereaza aceasta ca persoana gasita de inspectorii ITM la sediul societatii nu a fost niciodata salariata a firmei, ci a desfasurat activitati casnice si de alta natura pentru familia administratorului societatii .
Se invedereaza de catre petenta ca procesul – verbal de contraventie este lovit de nulitate intucat incheierea acestuia s –a facut in lipsa indicarii unor martori care sa fi perceput direct si nemijlocit situatia de fapt, fiind astfel incidente dispozitiile art 19 alin 1 din OG 2/2001 .
In drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 coroborate cu disp.Legii 53/2004 A.
In temeiul art 201 alin 1 cu ref la art 205 NCPC, intimata a formulat si depus intimpinare(f26-29), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale motivând, in esență, ca procesul verbal de contravenție contestat este legal si temeinic întocmit. A arătat că obligația angajatorului de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, înainte de începerea raporturilor de muncă, este instituită și supusă unui regim sancționator, de prevederile imperative ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare.
Intimata a mai invederat ca procesul – verbal de control nr_/16.05.2013 a fost comunicat prin posta in aceeasi zi, fiind primit la data de 20.05.2013 – situatie fata de care reprezentantul societatii nu a dat curs invitatiei de a se prezenta in data de 16.05.2013 cu documentele solicitate in vederea finalizarii controlului – instiintare semnata la data de 15.05.2013 de numita S. A. .
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale si în baza art.254 cu ref la art 255 rap la art 260 si urm, 289 si urm NCPC art 301 si urm NCPC, instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinentă, concludentă și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii S. A. – C. si Bocanet S., declaratiile acestora fiind consemnate in scris, semnate si atasate la dosar (f 54,55)
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art.1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Verificând din oficiu conform art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată ca plângerea este formulata in termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța retine următoarea situație de fapt:
În data de 16.05.2012 în urma unui control defășurat în teren la data de 15.05.2013, ce a avut ca obiective identificarea si constatarea cazurilor de munca fără forme legale, potrivit Legii nr. 53/2003, Legii nr. 108/1999 si HG nr.1377/2009 și ale Convenției OIM nr.81/1947, I. T. de Munca C. întocmit Procesul-verbal de control nr._/16.05.2013 (f11), la S.C. S. & R. S.R.L. ocazie cu care s-a solicitat persoanei găsite la locul de munca completarea fisei de identificare nominala, constatându-se, după verificările din baza de date a ITM C., precum si a consultării registrului general de evidenta salariați în format electronic, ca numita S. A. nu figurează ca având încheiat in forma scrisa si înregistrat la ITM C., contract individual de munca, asa cum prevede art.16 alin 1 din Legea 53/2003 rep.
Prin Anexa nr. 2 la Procesul–verbal de control au fost stabilite masurile obligatorii ce trebuiau întreprinse de petenta si termenul de remediere a deficientelor constate.
Se va mai retine ca prin instiintarea . nr_ (f 8 ) intimata a solicitat reprezentantului societatii petente sa se prezinte la sediul ITM pentru explicatii si impreuna cu documentele solicitate, retinand ca efectuarea controlului s –a desfasurat la data de 15.05.2013, si fara a se tine seama de faptul ca persoana gasita la sediul unitatii nu avea nicio calitate au inmanat acest act sub semnatura acesteia .
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/16.05.2013 întocmit de organul constatator I. T. de Muncă Constanta, societatea petentă ea a fost sancționata cu amenda contravenționala in cuantum de 10.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prev. de art. 260 al.1 lit.e, din Legea nr.53/2003 Rep.
În descrierea faptica a contravenției agenții constatatori au reținut în urma unui control efectuat pe data de 16.05.2013 ora 12:05 la sediul ITM Constanta au constatat ca angajatorul a primit la munca pe numita S. A. M., incepand cu data de 15.05.2013 si fara a incheia contract individual de munca in firma scrisa, incalcand prevederilor art. 16 alin 1 din Legea nr. 53/2003.
Se mai retine in descrierea faptei contraventionale ca, numita S. A. M. a fost indentificata la data de 15.05.2013 la punctul de lucru din mun Constanta, ., ., ., aceasta declarand ca desfasoara activitate de vanzatoare .
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent este întemeiată pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalitatii procesului – verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, iar faptei i s –a dat incadrarea juridica corecta .
Astfel, potrivit art 17 din OG 2/2011: » Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau asemnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului – verbal … « .
Din cuprinsul procesului – verbal de contraventie contestat se poate observa ca agentul constatator a facut toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute .
In ceea ce priveste critica petentei referitoare la legalitatea procesului – verbal de contraventie prin prisma nerespectarii de catre intimata a dispozitiilor art 19 alin 1 din OG 2/2001, dispozitii in care se arata ca revine in mod obligatoriu agentului constatator ca in lipsa contravenientului sau a refuzului acestuia de a semna actul constatator, fapta contraventionala sa fie confirmata de un martor indentificat, instanta o va respinge .
Se va retine ca acest aspect ar fi fost relevant in masura in care incheierea actului constatator s –ar fi facut pe loc si nu la sediul unitatii intimate – dupa comunicarea instiintarii in care i se aducea la cunostinta obligativitatea de a da explicatii si a prezenta un set de inscrisuri obligatirii, si in situatia in care cele retinute nu ar fi corespuns realitatii prin prisma verificarilor facute in sistemul REVISAL .
Se va avea in vedere la aprecierea legalitatii faptei retinute in sarcina petentei, ca in lipsa existentei unei legaturi verificabile a existentei unui raport de munca intre persoana S. A. M. si reprezentantul firmei, comunicarea instiintarii catre aceeasi persoana si luarea confirmarii sub semnatura, se poate aprecia ca instiintarea a fost nelegal comunicata, petenta nefiind instiintata corect – fie prin comunicarea acesteia prin posta, fie prin obligativitatea persoanei gasite la fata locului de a instiinta persoana cunoscuta de a se prezenta la sediul societatii – si inmanarea actului in mod direct .
In aceste conditii, se va retine ca, in lipsa unei compunicari corecte a instiintarii de a se prezenta la sediul ITM a doua zi, petenta nu poate fi invinuita de faptul ca nu a dat curs invitatiei .
Mai mult, instanta va retine ca nu poate fi apreciat ca fiind legal intocmit actul constatator, atata timp cat in cuprinsul lui se retine ca data a savarsirii contraventiei ziua de 16.05.2013, cand urmare a probatoriului pus la dispozitie de catre intimata – se prezuma ca savarsirea contraventiei a avut loc la data de 15.05.2013 .
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala. Instanta are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente. Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta. Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii. În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern derularea de raporturi de munca cu încalcarea prevederilor Legii nr.108/1999 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei). Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei.
Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii. Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca Legea nr.108/1999 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor persoanelor juridice care au calitatea de angajatori, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei retinute în sarcina petentei o constituie protejarea angajatilor împotriva abuzurilor angajatorilor. Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate. În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru derularea raporturilor de munca. În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei). Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator. În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6. În prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 4500, însa instanta are în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentei. Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).
Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala". Mai mult, Curtea a stabilit în cauza Blum contra Austria, hotarârea din 03.02.2005, ca în procedura de solutionare a unei plângeri împotriva modului în care petenta a fost sanctionata de catre inspectorii de munca, sunt aplicabile garantiile art.6 CEDO.
Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului. Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte. În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei.
D. fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt. În aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei). Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie. Nu trebuie uitat ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este în nici un fel încalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.
Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
In drept, potrivit art.16 alin 1 din Legea nr. 53/2003 :”Contractul individual de munca se încheie în baza consimtământului părților, în forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca”.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1999,contractele individuale de munca vor fi înregistrate in termen de 20 de zile de la data încheierii lor la inspectoratele teritoriale de munca, fiind caracterizata drept contravenție conform art.16 al.(1) din Legea 53/2003, prestarea activității fără existenta unui contract individual de munca.
Instanta constata ca în plângerea formulata petenta prin administrator a declarat ca la data controlului numita S. A. nu presta activitate în folosul societatii, sustinând ca aceasta a ramas a tine locul unei alte angajate ce a plecat pentru putin timp pentru a ridica un colet ( f 18,19) .
In aprecierea temeiniciei faptei retinute in sarcina petentei, din depozitia martorei S. A. M. ( f 54) instanta va retine ca aceasta este vecina cu familia ce detine societatea si in ajutorul acestora are grija temporar de copil .
Mai invedereaza aceasta ca, in fiecare zi, atunci cand revine cu minorul acasa, trece pe la magazin, insa in ziua respectiva trecand tot pe acolo pentru a lua cheile de la locuinta a fost rugata de Stefanita G. sa mai ramana putin in magazin cat va merge sa ridice un colet cu medicamente .
S –a intamplat acest lucru, arata martora, intrucat de –a lungul timpului s –a creat o legatura de respect si incredere intre acestea, nefiind niciun moment perceput de vanzatoare existenta vreunei temeri, a fost lasata in magazin pentru o perioada scurta de timp .
Martora relateaza modalitatea in care s –a derulat controlul inspectorilor ITM si care fara a – i se asculta explicatiile, a fost intrebata daca lucreaza acolo, data de cand lucreaza, punand – o sa completeze o fisa de identificare dupa dictare .
Mai invedereaza aceasta ca, efectuarea controlului s –a desfasurat fulgerator si nu a durat mai mult de 10 minute, si fara a se solicita prezenta la sediul mahazinului a reprezentantului legal .
Din depozitia martorului Bocanet S. ( f55 ) instanta va retine ca societatea in mare parte este condusa de catre administrator si sotia acestuia, si tot ei, in limita timpului vind produse catre diferiti cumparatori.
Martorul mai relateaza ca, in ziua respectiva a fost zarita in sediul unitatii o domnisoara necunoscuta inconjurata de doua doamne si care completa un formular .
Instanta va retine ca, desi a solicitat sa fie servit cu anumite produse, a fost refuzat, iar ulterior domnisoara nu a mai fost vazuta in aceeasi incinta .
Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma susținerilor contestatoarei, rezulta fără nici un echivoc faptul ca între societatea amendată contravențional si persoana nominalizata în procesul verbal, nu au fost încheiat contract individual de muncă întrucât aceasta nu au fost niciodată salariata a societății petente, nefiind îndeplinită condiția legală pentru încheierea contractului de muncă din motivul lipsei consimțământului acesteia la încheierea unui contract de muncă.
Așadar, instanța constată că petenta a fost sancționată pentru o contravenție pe care nu a săvârșit-o, din probele administrate nereieșind că numita S. A. ar fi fost angajata de societatea petentă, fără a i se întocmi contract individual de muncă.
De atltfel, din fisa angajatilor societatii si inregistrata la ITM in sistemul Revisal la data de 29.05.2013( f14) rezulta ca societatea are 4 angajati, respectiv pe administrator, sotia acestuia si numitii C. A. si M. A., un numar suficient pentru un rulaj modest si benefic asa cum rezulta din bbilantul societatii ( f 15-17)
Prin urmare, față de aceste considerente, petenta nefăcându-se vinovată de cele imputate prin procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază întemeiată plângerea contravențională formulată, urmând a o admite și a dispune anularea procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulata de petenta ., cu sediul in mun Constanta, b – dul 1 Mai, nr 39, ., ap. 44, CUI_, J_ prin reprezentant legal G. LILIAN S. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, . C, jud Constanta .
Anuleaza procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ._ din 16.05.2013 intocmit de intimat si exonereaza petenta de la plata amenzii contraventionale in cuantum de 10.000 lei .
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria Constanta .
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L.-V. M. F. M.
Red. L.V.M. /06.12.2013.
tehnored.F.M/09.12.2013.
emis 2 comunicări..
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 4238/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
