Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 11905/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR:_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . nr._ din data de 19.04.2013, acțiune formulată de către petenta . – CUI_ cu sediul în C., ., .. B, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., . jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 07.11.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea la data de 14.11.2013, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 19.04.2013 de intimata Inspectoratul T. de Muncă C. .
În motivare, petenta a arătat ca la data de 17.04.2013, în urma unui control inopinat efectuat de către inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. C., aceștia au identificat la sediul societății 3 persoane cărora li s-a luat declarație cu privire la relațiile de muncă cu . declarațiile acestora cu registrul de evidență al salariaților, au constatat că pentru dna T. A.-R. nu s-a înregistrat și transmis la ITM de către angajator contract individual de muncă cu .. Prin urmare, a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ la data de 19.04.2013. Mai arată petenta că întreaga situație de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal atacat este arbitrar stabilită și fără suport legal, întrucât numita T. A.-R. nu era la acel moment angajata societății.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Potrivit disp. art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare (f. 19) prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că la momentul controlului numita T. A. R. a declarat pe proprie răspundere faptul că prestează activitate pentru petentă în funcția de spălător auto, începând cu luna martie 2013. A mai arătat aceasta că a semnat contract de muncă cu norma de 2 h/ zi, program de lucru 12-14 și a negociat salariul.
Intimatul învederează instanței faptul că, potrivit art.31 – 33 din Codul Muncii, și perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă. De asemenea, intimatul învederează instanței obligația angajatorului de a încheia în formă scrisă contractul în condițiile art.16 alin.1 din Codul Muncii și negocierea acestei clauze.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (f. 24 și urm.)
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține in fapt următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 19.04.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, pentru că, în data de 19.04.2013 ora 13:36 a fost identificată la sediul acesteia numita T. A. R., care presta activitate pentru petentă fără a avea încheiat un contract de muncă în forma fixă. Au fost încălcate prevederile art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 rep., faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Față de mențiunile înscrise în procesul verbal contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută. În plus, instanța constată că petenta nici nu a invocat motive de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 19.04.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, pentru că, în data de 19.04.2013 ora 13:36 a fost identificată la sediul acesteia numita T. A. R., care presta activitate pentru petentă fără a avea încheiat un contract de muncă în formă scrisă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța constată că, în speța dedusă judecății, se contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, cu motivarea că între petentă și numita T. A. R. nu existatau la momentul controlului raporturi de muncă. Apărările societății petente au fost confirmate în speță de către martorii T. A.-R. și B. I..
Astfel, audiată fiind, însăși persoana pentru care petenta a fost sancționată a declarat că la momentul controlului nu mai era angajată la societatea petentă, aflându-se în vizită la prietenul ei, B. I.. De asemenea, aceasta a mai arătat că le-a declarat agenților constatatori că nu mai lucrează la societatea petentă și că declarațiile date se refereau la perioada în care a lucrat pentru petentă.
De asemenea, martorul B. I. a confirmat cele anterior arătate, acesta precizând că agenții constatatori le dictau ce trebuie să declare.
Constatând că petenta a probat o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat și, pe cale de consecință, urmează a dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 19.04.2013, exonerând petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000,00 lei aplicate prin actul atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . CUI_ cu sediul în C., ., .. B, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., . jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.04.2013, ca netemeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. L.F.26.03.2014/tehnored. M.P.
| ← Succesiune. Sentința nr. 9799/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6269/2013. Judecătoria... → |
|---|
