Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 9643/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
SEDINTA PUBLICA DIN 15.10.2013
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională (pv. CP_), actiune formulată de petentul I. V.-S. domiciliat în Lumina, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEIEI ROMÂNE – B. A 2 cu sediul în București, .. 4-6, sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 15.10.2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 08.04.2013, înregistrată sub nr._, petentul I. V.-S. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.03.2013 de intimatul I.P.J.C., prin care a fost amendat cu 600 lei pentru că a a condus fără a puta centură de siguranță, fapt pe care nu îl contestă, și pentru posedarea de permis de conducere exporat, faptă ce o contestă.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că solicită anularea în parte a procesului verbal, doar în ceea ce privește contravenția refeitoare la expirarea valabilitărții permisului de conducere întrucât acesta posedă și un permis de conducere, de care agentul constatator nu a ținut seama.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal de contravenție este întemeiat, arătând că petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în data de 25.03.2013, ora 12:05, pe autostrada A4 km 0+100 m, acesta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe sensul de mers O. către A2, fără a purta centură de siguranță și având permisul de conducere expirat din anul data de 03.08.2010.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei, precum și proba testimonială cu un martor pentru petent, audiat nemijlocit de către instanță la termenul din data de 23.05.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimat la data de 25.03.2013, ora 12:05, petentul a fost amendat cu suma de 600 lei, reținându-se în fapt că a condus în data de 25.03.2013, ora 12:05, pe autostrada A4 km 0+100 m, acesta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe sensul de mers O. către A2, fără a purta centură de siguranță și având permisul de conducere expirat din anul data de 03.08.2010, faptele constituind contravențiile prevăzute de 36 alin.1 și 99 alin.2 din OUG nr.195/2002, respectiv art. 24 alin.4 și art. 101. alin.1 pct.4 din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța reține că, din toate probele administrate la dosarul cauzei, reiese in mod indubitabil veridicitatea situației de fapt în discuție, intimatul făcând dovada existenței acesteia, reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție iar petentul nu a demonstrat în niciun fel netemeinicia celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
Instanța nu va reține apărările petentului în sensul că deținerea unui permis de conducere eliberat de autoritățile din Malawi, cu termen de valabilitate până la data de 03.05.2016, l-ar absolvi de răspunderea contravențională în privința faptei prevăzute de art. 101 alin.1 pct.1din OUG nr. 195/2002 pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 5 lit. b) din OUG nr. 195/2002, 2valabilitatea administrativă a permiselor de conducere, pe categorii de vehicule, este următoarea: 10 ani pentru permisele de conducere eliberate pentru vehiculele din categoriile AM, A1, A2, A, B, B1, și B: nerespectarea preschimbării permisului de conducere la expirarea perioadei de 10 ani este sancționată de art. 101 alin.1 pct.1din OUG nr. 195/2002.
În același timp, instanța reține că, dat fiind că petentul deține în același timp două permise naționale, din care unul a fost eliberat de o autoritate competentă străină reprezintă în sine o altă contravenție, prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 8 din OUG nr. 195/2002, nicidecum o situație de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei de a conduce autoturismul cu permis de conducere expirat.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Conform prevederilor art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, va obliga petentul să plătească către stat cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. V.-S. domiciliat în Lumina, Sat Oituz, ., J. C., în contradictoriu cu I.-B. A2 cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, ca neîntemeiată.
Obligă petentul să plătească către stat cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei, conform art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 15.10.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM – 13.01.2014
Tehnred.gref. – DR -13.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1321/2013.... → |
|---|
