Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 1653/188/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 02.08.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petent D. N. cu domiciliul în B., .. 13, ., jud. N. în contradictoriu cu intimat P. M. C. cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19.07.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26.07.2013, respectiva la 02.08.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința Judecătoriei B. a fost declinată spre competenta soluționare plângerea contravențională prin care numita D. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul P. municipiului C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 13.08.2012, exonerarea de la plata amenzii cu care a fost sancționată și implicit radierea celor trei puncte penalizatoare aplicate, solicitând în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petenta reclamă că, la data de 13.08.2012, a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție contestat, întrucât ar fi staționat voluntar autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ în municipiul C., în stațiunea Mamaia, respectiv în zona Aqua Magic.
Astfel reclamanta afirmă faptul că în acea zonă erau staționate mai multe autoturisme și în ciuda acestui aspect ea a fost singura sancționată. În plus susține că nu a primit procesul-verbal de sancționare în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de o lună de zile de la data întocmirii precum și faptul că deși dorea să facă mențiuni cu privire la procesul-verbal de sancționare, agentul constatator a refuzat să i le consemneze în rubrica anume destinată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. OUG 2/2001.
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri
Nu s-a depus întâmpinare de către intimată.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: transcrierea mecanică a procesului-verbal de contravenție ( fila 8), copia procesului-verbal de afișare a procesului-verbal ., nr._ din data de 13.08.2012 ( fila 9), și un număr de 3 fotografii efectuate cu ocazia întocmirii procesului-verbal contravențional ( filele 10-12).
Martorul asistent deși legal citat cu mandat de aducere nu s-a prezentat astfel încât instanța in temei art. 188 alin. 3 C.p.c. a pășit la judecată.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 13.08.2012 prin procesul verbal de contravenție ., nr._ (fila 9) petenta D. N. a fost sancționată contravențional în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, reținându-se că ar fi staționat voluntar autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ în municipiul C., în stațiunea Mamaia, respectiv în zona Aqua Magic
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal evocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Conform art. 143 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă iar sancțiunea este prevăzută de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul stabilindu-se si limita rezonabila pana la care poate opera o prezumție, totodată fiind necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Referitor la procesul verbal încheiat de către organele de poliție la data de 13.08.2012, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, respectiv de un lucrător al poliției comunitare pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Totodată prin imaginile fotografice depuse la dosar se observă cum autoturismul petentei staționează după indicatorul care interzicea oprirea. Totodată instanța ia act de faptul că reclamanta nu a contestat in nici un moment cele consemnate in procesul verbal in ceea ce privește situația de fapt reținută.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numita D. N. a îndeplinit obligația ce îi incumbă.
Motivele invocate de petentă vor fi respinse din următoarele considerente:
- chiar dacă agentul constatator nu i-a permis să consemneze observațiile aduse procesului verbal acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută deoarece petenta a avut posibilitatea de a le adresa instanței in totalitate.
- referitor la faptul că procesul-verbal de sancționare nu i-a fost comunicat în termen, se observă faptul că procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 13.08.2012 a fost afișat pe ușa de domiciliu a reclamantei în data de 13.09.2012, așa cum rezultă din procesul verbal-întocmit cu această ocazie iar constatările făcute prin propriile simțuri de agentul procedural fac dovada până la înscrierea în fals. În situația în care numita D. N. a observat procesul verbal la o dată ulterioară acest lucru nu îi poate fi imputat intimatei aceasta respectând procedura prevăzută de art. 27 din OG 2/2001.
- în ceea ce privește faptul că petenta a fost singura sancționată dint-un număr mai mare de persoane care au încălcat legea nu o face pe aceasta mai puțin vinovată de contravenția comisă.
Analizând solicitarea numitei D. N. de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului aceasta este neîntemeiată, instanța considerând că s-a efectuat o justă individualizare a sancțiunii aplicabile, aceasta fiind aptă să-și îndeplinească scopul preventiv, educativ și punitiv, respectarea regulilor de circulație având un pronunțat caracter de obligativitate în orașele aglomerate reclamata prin acțiunea ei restricționând circulația pe bandă de mers pe care staționa.
Astfel instanța observă că petenta nu a putut demonstra prin probe pertinente concludente și utile o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției, iar pentru aceste motive va respinge plângerea formulată de numita D. N. drept neîntemeiată și va menține procesul verbal supus controlului instanței în prezenta cauză ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. N. cu domiciliul în B., .. 13, ., jud. N. în contradictoriu cu P. M. C. cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. B. A. L. S.
Red.Jud.D.B.A./
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... → |
|---|
