Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 7074/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr._/2013
Ședința publică din 05.09.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. M. și pe intimat I. C., având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 04.09.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.09.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.03.2013 sub nr._ petentul A. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.03.2013 întocmit de intimata Inspectoratul Județean de Poliție C..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în ziua de 04.03.2013 era la gară și voia să ia autobuzul către casă. Grăbindu-se către autobuz a fost oprit de un lucrător de poliție care i-a comunicat că a greșit. Și-a cerut scuze, dar agentul nu a vrut să înțeleagă și i-a dat amendă în cuantum de 75 lei.
Mai arată petentul că are vârsta de 74 de ani, este pensionar și o pensie de 356 lei lunar.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată .
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, având în vedere că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrară și a depus documetația aferentă întocmirii procesului verbal constând în raportul de caz al agentului constatator.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.03.2013, încheiat de intimată, ora 08:45, petentul a fost amendată cu suma de 150 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, a traversat . gară CFR lrin loc nepermis, fapta constituind contravenție prevăzută de art. 167 alin. 1 lit. d din ROUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil, însă acesta nici măcar u a susținut existanța unei alte situații de fapt.
Astfel, acesta a afirmat în cuprinsul plângerii că și-a cerut scuze față de polițist că a greșit, fapt ce are ca premisă recunoașterea săvârșirii contravenției.
În același sens sunt și mențiunile cuprinse în proceul verbal la rubrica “obiecțiuni”.
În drept, potrivit art. 167 alin. 1 lit. d din ROUG nr. 195/2002 se interzice pietonilor si persoanelor asimilate acestora sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele premise.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că motivele invocate, respectiv vârsta înaintată și pensia mică nu sunt suficiente pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Astfel, în acord cu intimata, instanța reține că atunci când o persoană știe că are o situație financiară precară, cu atât mai mult trebuie să adopte o conduită în acord cu dispozițiile legale pentru evitarea unor asemenea situații.
Totodată, instanța reține că la o vârstă înaintată, precum cea a petentului, cu atât mai mult o persoană nu se poate angaja în traversarea străzii prin loc nepermis, întrucât starea fizică nu îi permite evitarea unor situații periculoase.
Față de aceste considerente, instanța reține că petenta nu a înlăturat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul A. M. domiciliat in C., ELIBERARII, nr. 9, ., . cu intimata I. C. ca neîntemeiată.
In temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, obliga petentul la plata catre stat a cheltuielilor judiciare in cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Pronuntata, astazi, 05.09.2013, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 Cod procedura civila .
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 11.11.2013 /4.ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 5482/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013.... → |
|---|
