Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 31259/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 28.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe petent D. B. și pe intimat P. M.. CONSTANTA, având ca obiect plângere contravenționala PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ_/27.11.2012.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.10.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2012 sub nr._, petentul D. B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 27.11.2012 de intimatul P. MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că nu a oprit decât câteva secunde, pe banda de serviciu, situată lângă trotuar, pentru a putea îmbarca clientul, în exercitarea atribuțiilor de taximetrie, neperturbând circulația pe drumul public respectiv, care nu era deloc aglomerat.
Petentul nu a precizat temeiul de drept al plângerii
În susținerea cererii petentul a depus în copie procesul-verbal contestat.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar copia transcrisă a procesului verbal contestat, raportul agentului constatator și copia proceselor verbale aplicate petentului pentru aceeași faptă în anul 2012.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, a încuviințat pentru petent proba testimonială, însă martorul propus de petent nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat, deși a fost citat inclusiv cu mandat de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/27.11.2012, petentul D. B. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 210 lei și două puncte de penalizare în temeiul art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi oprit voluntar autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe colțul intersecției străzilor Bld. L. cu .> Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, în cadrul rubricii mențiunii acesta arătând că nu este de acord cu sancțiunea, pentru că o consideră abuzivă.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:
Conform dispozițiilor normative indicate în procesele-verbale de contravenție:
Art. 142 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002: „Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: lit. f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum si în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersecției”.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri, precum și din raportul acestuia depus la dosarul cauzei. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, acesta recunoscând în plângere că a oprit doar câteva secunde pe banda de serviciu, situată lângă trotuar, ca să coboare un client, aspect care nu a fost însă dovedit de către acesta.
Astfel, deși instanța i-a încuviințat citarea respectivului client pentru a depune declarație de martor (A. M.), acesta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat, nici după ce a fost citat cu mandat de aducere.
În ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 se interzice oprirea voluntara a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum si în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersecției, iar potrivit art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin.1 lit. a pct. 8 se sancționează cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni și aplicarea a două puncte de penalizare oprirea neregulamentară, astfel că fapta petentului a fost corect încadrată în aceste texte legale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, din înscrisurile depuse la dosar de intimat, instanța constată faptul că petentul săvârșește în mod frecvent astfel de contravenții, astfel că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3 puncte amendă este proporțională raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere că a căzut în pretenții, în sensul art. 274 C.proc.civ., prin respingerea plângerii, petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 101/23.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. B. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 22, .. A, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.11.2012, în contradictoriu cu intimatul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în CONSTANTA, J. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 06 Noiembrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 27.02.2014
Emis 2 comunicări, la data de 28.02.2014
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
---|