Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 7096/1748/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. C. B.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta R. C., cu domiciliul C., ., ., ., împotriva intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A., cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Instanța, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, a dispus lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, din oficiu, invocă necompetența teritorială a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauze.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată din oficiu.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.05.2012, sub nr._, petenta R. C. a formulat plângere contravențională împotriva proceselor verbale de contravenție ., nr._/05.12.2011, R12 nr._/12.12.2011, R12 nr._/31.01.2012, R12 nr._/21.03.2012, R12 nr._/21.03.2012, R12 nr._/21.03.2012, R12 nr._/22.02.2012, R12 nr._ de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA., solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, prin procesele-verbale de contravenție menționat, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2654 de lei, reținându-se în sarcina sa comiterea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că a fost depistat un vehicul ce îi aparținea acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.
Petenta a mai arătat că procesul verbal este nelegal, întrucât, consideră că este excesiv să fie sancționată de 8 ori fără a fi înștiință de îndata.
Prin Sentința Civilă nr. 4378/05.06.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei C., cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la art.101 din O.G. nr.15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientei se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare.
La termenul de judecată din data de 10.09.2013, Judecătoria C. a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, în temeiul art. 1591 alin. 2 și 4, art. 159 alin. 1 pct. 3, art. 19, interpretat per a contrario, din Codul de proc. civ. din 1865 și art. 10 din O.G. nr. 15/2002 în ref. la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data depunerii plângerii contravenționale la Judecătoria Cornetu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea faptei sancționațe de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, respectiv ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”, este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Prin . Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispozițiilor acestei legi, respectiv, 15.02.2013, adică după momentul înregistrării plângerii contravenționale - 23.10.2012, s-a modificat și completat și O.G. nr. 15/2002, care, la art. 101, prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces verbal de contravenție, prin care s-au constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.
Aceste dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv, începând cu data de 15.02.2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art. 24 Cod proc.civ., coroborat cu art. 25 alin. 2 C.proc.civ., în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 2/2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. 4 „dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.
De asemenea, alin. 2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. 1, respectiv, alin. 2 „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și alin. 3 „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
D. urmare, din interpretarea dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Astfel, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare la data în vigoare a acestei legi.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că este competentă a soluționa prezenta cauză Judecătoria Cornetu, instanță determinată în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, aplicabile prezentei cauze la data sesizării instanței, cu motivarea că în circumscripția teritorială a acestei instanțe a fost săvârșită contravenția, sens în care urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina cauza Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere că, prin Sentința Civilă nr. 4378/05.06.2013, Judecătoria Cornetu a declinat cauza Judecătoriei C., în temeiul art. 20 pct. 2 Cod proc. civ. din 1865, instanța constată ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 22 alin. 3 teza I din același act normativ cauza urmează a fi trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Judecătoria Cornetu.
Trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. B. M. D.
M.D. 10 Septembrie 2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013.... → |
|---|
