Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4633/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 04.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant P. Ș. și pe pârât B. C., având ca obiect rezoluțiune contract .
Instanța constată că in data de 31.10.2013 s-a depus din partea reclamantei concluzii scrise.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 28.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.11.2013 când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.02.2013 sub număr de dosar_, reclamanta P. Ș. a chemat în judecată pe pârâta B. C., solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2423/03.04.1996 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 03.04.1996 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2423/03.04.1996 de către BNP M. M. prin care a transmis dreptul de proprietate asupra unei cote-părți indivize de ½ din imobilul situat în C., . nr. 30, către fiica sa, B. C., în schimbul sumei de 4 milioane le vechi, la care se adăuga întreținerea pe care ar fi trebuit să o primească pe tot restul vieții.
Reclamanta a mai arătat că pârâta și-a îndeplinit o perioadă de timp obligația asumată, ulterior refuzând să se ocupe de întreținerea sa, mai exact din luna septembrie 2012 fiica sa nu o mai ajută sub nicio formă.
Reclamanta a învederat faptul că nu dorește înlocuirea prestației în natură cu plata unei sume de bani.
În drept reclamata a invocat prevederile art. 1020 C.civ. și art. 2254 Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a atașat cererii următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2423/03.04.1996 și schița imobilului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că din 1996 și până în 2011 a ajutat-o pe mama sa cu tot ce era necesar, însă în ultimii trei ani starea conflictuală s-a înrăutățit dramatic, fratele său generând toate aceste conflicte și stări de tensiune. Arată de asemenea că, având o familie proprie, s-a mutat din imobil, la 10 minute distanță, însă și după mutare a achitat impozitul și celelalte cheltuieli ale imobilului și de asemenea s-a ocupat cu soțul său și de întreținerea mamei sale în ceea ce privește hrana și alimentele.
Pârâta mai arată că după introducerea acțiunii, mama sa refuză primirea întreținerii, însă și în această perioadă a făcut tot posibilul spre a-i asigura un minim de ajutor.
Prin Încheierea de ședință din 31.05.2013, instanța admis cererea de ajutor public formulată de reclamantă și a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3331 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și pârâtei și proba testimonială cu doi martori pentru fiecare parte.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2423/03.04.1996 de către BNP M. M., reclamanta P. Ș. a vândut fiicei sale P. C. cota-parte indiviză de ½ din imobilul situat în C., ., în schimbul sumei de 4 milioane le vechi, la care se adăugă obligația cumpărătoarei de a asigura vânzătoarei îngrijire și întreținere cu tot ceea ce este necesar unui trai decent până la data decesului, îngrijire constând în hrană, îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală, etc. De asemenea, în contract s-a prevăzut și dreptul vânzătoarei de a locui în imobil pe timp nelimitat, fără plata vreunei chirii.
În drept, convenția prin care un imobil este transmis cu obligația pentru dobânditor de a întreține pe transmițător atât timp cât va trăi, lăsându-l totodată să locuiască în acel imobil, este un contract de întreținere, contract nenumit, prin care se creează o obligație de a face, strict personală. Contractul de întreținere fiind un contract nenumit, urmează să fie supus regulilor generale în materie de obligații. Debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile stipulate în contract și, în lipsa unor reglementări speciale, potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face contractate intuitu personae.
Instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1020-1021 vechiul C.civ., în vigoare la data încheierii contractului.
Potrivit art. 1020 C. Civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său, iar art. 1021 C. Civ. prevede că, într-o atare situație, contractul nu este desființat de drept, ci partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat poate opta între a cere instanței de judecată obligarea părții la executarea contractului, dacă este posibil, și a cere rezoluțiunea lui pentru neexecutare cu daune-interese.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului. Din art. 1020-1021 C. Civ. se desprind următoarele condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiune: una dintre părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin conform contractului, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligațiile și debitorul obligației să fi fost pus în întârziere în condițiile legii.
În ceea ce privește condiția punerii în întârziere, în cazul obligației de întreținere, datorită caracterului alimentar al prestației la care s-a obligat debitorul și care trebuie efectuată succesiv, termenele de executare fiind esențiale, debitorul este de drept în întârziere, potrivit dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil.
Cu privire la condiția neexecutării obligațiilor contractuale, instanța reține că din probele administrate în cauză, pârâta a făcut dovada faptului că a executat obligația de întreținere asumată prin contract.
Odată cu formularea cererii de ajutor public judiciar, reclamanta a depus la dosarul cauzei o . chitanțe de plată a unor utilități, precizând că locuiește împreună cu fiul său, care nu are niciun venit, iar venitul său lunar este de 541 lei.
Prin Încheierea de ședință din data de 31.05.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, constatând că „reclamanta realizează un venit net lunar pe membru de familie de 281 lei, pensia obținută de reclamantă fiind singurul venit al reclamantei și al fiului său, cu care gospodărește. Din adeverințele de venit pe anul 2013 rezultă că aceștia nu obțin alte venituri impozabile. Din certificatul de stare materială rezultă că singurul bun imobil deținut de reclamantă îl reprezintă chiar imobilul litigios. Totodată, instanța constată că reclamanta și fiul său nu figurează înregistrați la ITM C. cu contracte individuale de muncă. Potrivit adresei AFP C. (fila 33), reclamanta și fiul său nu au obținut venituri impozabile (de exemplu, din dividende). Potrivit adresei înaintate de APIA C. la data de 21.05.2013, reclamanta nu figurează în baza de date a instituției și nu a beneficiat de sume de bani din partea APIA C.. În ceea ce privește societatea la care reclamanta este unic asociat, ., din contul de venit și pierdere (menționat în balanțele de verificare depuse la dosar) rezultă că această societate nu a avut profit.”
Astfel, instanța constată că utilitățile de care a beneficiat reclamanta sunt achitate, deși venitul net al acesteia pe membru de familie este de 281 lei lunar, fiul său neavând nici un venit, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că reclamanta ar fi împrumutat bani de la alte persoane și nu ar fi restituit sumele respective.
Din declarația martorului R. D. propus de reclamantă (f. 81) rezultă că aceasta nu i-a împrumutat bani reclamantei și nici nu a auzit dacă alte persoane i-au acordat sprijin, nu știe cine i-a achitat facturile și cine i-a cumpărat medicamentele.
De asemenea, din declarația martorului D. I. (f 82), rezultă că acesta i-a împrumutat reclamantei suma de 500 lei pentru a achita facturile la RAJA, însă banii i-au fost restituiți.
Din declarația martorei C. M. (f. 83) rezultă că nu a văzut personal faptul că fiica acesteia i-a dat bani pentru plata utilităților, dar când a fost la reclamantă aceasta i-a spus că fiica ei i-a dat bani pentru utilități.
Pârâta susține că a achitat utilitățile aferente imobilului în care locuiește reclamanta, predându-i acesteia chitanțele. Instanța constată faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei (f 98, 99, 110 – 121) chitanțe prin care a făcut dovada achitării unor facturi de energie electrică, cablu și telefonie, ulterioare lunii septembrie 2012.
În răspunsul la interogatoriu (f 86) pârâta arată că i-a asigurat reclamantei hrana, i-a gătit, însă nu are cum să aducă chitanțe pentru alimentele cumpărate. Această situație de fapt este confirmată de martorul M. L. T., care a declarat faptul că a constatat personal faptul că fiica este singura care a ajutat-o pe reclamantă (f 84), iar din discuțiile avute cu pârâta aceasta i-a spus că a ajutat-o în continuare pe mama sa și după plecarea din casă. Martorul arată de asemenea că atât pârâta cât și soțul ei merg săptămânal la curte, întrucât acolo funcționează laboratorul de tehnică dentară al acestora, însă nu a văzut dacă atunci când era mașina parcată în fața casei soțul Cameliei a mers și la reclamantă pentru a-i aduce mâncare.
Martorul C. M. declară că după septembrie 2012 a mai fost în casa reclamantei o singură dată și a observat faptul că fiica sa i-a adus o sacoșă de mâncare. Aceasta arată de asemenea că a mai observat ocazional pe pârâtă la domiciliul reclamantei, nu a văzut personal faptul că fiica acesteia i-a dat bani pentru plata utilităților, dar când a fost la reclamantă acesta i-a spus că fiica ei i-a dat bani pentru utilități. Martorul mai arată că reclamanta nu i-a spus ce sume de bani și nici nu a întrebat, i-a spus doar că fiica ei o ajută, precum și faptul că nu a auzit dacă reclamanta ar fi spus altor persoane că a cerut ajutorul fiicei sale și aceasta a refuzat.
În ceea ce privește declarația martorului D. I. instanța constată că acesta declară că se vede cu reclamanta cam la 15-20 zile, și nu a văzut-o niciodată pe pârâtă stând de vorbă sau intrând în casă la reclamantă,și de asemenea nici pe soțul fiicei nu l-a văzut niciodată, deși din probele administrate în cauză rezultă faptul că pârâta și soțul său dețin un laborator de tehnică dentară la aceeași adresă.
De asemenea, din declarația aceluiași martor, rezultă că sume de bani i-au fost solicitate nu doar de reclamantă, ci și de fiul acesteia, care, conform înscrisurilor administrate cu ocazia soluționării cererii de ajutor public judiciar, nu are niciun venit, aflându-se în întreținerea mamei sale.
În ceea ce o privește pe martora R. D., propusă de reclamantă, aceasta declară că nu cunoaște dacă fiica acesteia îi acordă hrană și nici de la alte persoane nu a auzit să-i acorde sprijin, nu știe cine i-a achitat facturile și cine i-a cumpărat medicamentele, nu știe dacă o duce cineva periodic la medic sau dacă îi plătește medicamentele, nu știe dacă cineva o ajută la menaj, când a fost la ea a văzut că singură își rezolva problemele. Instanța constată astfel că această declarație se contrazice cu declarația celui de-al doilea martor al reclamantei, care arată că de fiecare dată când a fost la domiciliul reclamantei a văzut că fiul acesteia se ocupă de casă. Martora R. D. mai declară de asemenea faptul că nu cunoaște dacă reclamanta i-a solicitat fiicei ajutor și acesta nu i-a acordat. Instanța constată astfel că martora nu a perceput personal fapte de natură să conducă la soluționarea cauzei, aceasta declarând la majoritatea aspectelor cu privire la care a fost întrebată că nu are cunoștință.
Analizând răspunsul la interogatoriul administrat reclamantei, instanța constată că reclamanta a declarat că nu recunoaște faptul că fiica sa ar fi ajutat-o din anul 1996 și până la zi cu ocazia diverselor intervenții și tratamente, arătând că a achitat totul singură. Or, această afirmație se contrazice cu celelalte probe (înscrisuri și martori) administrate în cauză, și chiar cu afirmațiile reclamantei din cererea de chemare în judecată, care arată că cel puțin până în anul 2012, fiica acesteia i-a prestat întreținere.
De asemenea, și la întrebarea nr. 2, prin care a fost întrebată dacă recunoaște că fiica sa a dus-o la spital, a îngrijit-o, i-a cumpărat medicamente, inclusiv proteza de șold, reclamanta a răspuns că nu, deși din toate celelalte probe administrate în cauză rezultă contrariul.
Referitor la condiția ca neexecutarea obligației de întreținere să fie imputabilă debitorului acestei obligații, din ansamblul probelor administrate în cauză și analizate cu ocazia analizării condiției neexecutării obligațiilor contractuale, instanța reține că aceasta nu este îndeplinită.
Rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă reclamantul nu a primit întreținerea cuvenită din culpa pârâtului, iar nu și în cazul în care obligația nu s-a executat total sau în parte din culpa reclamantului care solicită rezoluțiunea.
Instanța apreciază de asemenea că reclamantul nu poate refuza prestarea de către pârât a întreținerii, pentru a se prevala ulterior în acțiunea având ca obiect rezoluțiunea contractului de neexecutarea de către acesta din urmă a obligațiilor sale.
Prin urmare, neexecutarea în totalitate a obligației de întreținere după data introducerii acțiunii nu este datorată voinței pârâtei, ci acțiunilor reclamantei, care a refuzat să primească întreținerea datorată. Buna-credință a debitoarei obligației și dorința acesteia de a-și executa obligația ce îi incumbă este dovedită și prin faptul că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și din înscrisurile depuse la dosar, chiar și după ce reclamanta a promovat prezenta acțiune, aceasta a mai venit la domiciliul reclamantei și a încercat să-și execute obligațiile contractuale și de asemenea a achitat o . facturi la utilități și impozitul asupra imobilului.
Instanța va avea în vedere și faptul că reclamanta a precizat în mod expres faptul că nu dorește înlocuirea prestației în natură cu plata unei sume de bani, în condițiile în care în cererea de chemare în judecată afirmă că nu are suficienți bani să-și achite utilitățile și medicamentele.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de reclamantul P. Ș. ca neîntemeiată.
Sub aspectul taxei judiciare de timbru, având în vedere că prin încheierea de ședință din 31.05.2013 reclamanta a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3331 lei, instanța, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv reclamanta nu a manifestat un comportament nediligent care să cauzeze pierderea procesului, iar acțiunea nu a fost exercitată abuziv, va face aplicarea prevederilor art. 19 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, respectiv cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Fiind în culpă procesuală, în conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată la plata către pârâtă a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. Ș. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 30, J. C. în contradictoriu cu pârâta B. C. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 30, J. C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 08 noiembrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 17.03.2014
Emis 2 comunicări, la data de 17.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013.... → |
|---|
