Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 15236/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 24.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent ., cu sediul în C., Al Stanjeneilor, nr 5, . 3, ., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GARZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARA SECTIA CONSTANTA, cu sediul in C., ., jud C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 24.09.2013, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.05.2013, sub numărul_, petenta S.C. M. I. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 25.04.2013, de intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE prin Garda Financiară – Secția C., solicitând anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că sancțiunea aplicată este nelegală, întrucât suma de 2051 lei nu provenea din vânzări en-detail aferente zilei controlului, ci provenea din vânzări efectuate în zilele precedente controlului..
S-a mai arătat că societatea nu efectuează vânzări en-detail, fiind specializată în vânzări de tip en-gros.
Petenta a mai arătat că suma de 2051 lei era destinată plății unui furnizor, respectiv S.C. S. COMPANY S.R.L. și către care urma să efectueze plata în numerar, la solicitarea furnizorului.
Petenta a susținut că agenții constatatori nu au constatat nemijlocit că suma de 2051 lei provenea din vânzările iar prezumția de la care au pornit aceștia, că suma de 2051 lei ar proveni din vânzări către persoane fizice și că pentru aceste vânzări nu au fost emise bonuri fiscale nu este prevăzută în niciun act normativ.
În drept a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune petenta a solicitat și i s-a încuviințat de către instanță proba cu înscrisuri în cadrul căreia a depus în copie procesul-verbal contestat, nota explicativă, monetar și raport general casă de marcat, dispoziție de plată, registru de casă precum și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul L. C. L..
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare aceasta a arătat că din verificările efectuate la data de 25.04.2013 la punctul, de lucru al societății din Târgul de legume-fructe, s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma de 2051 lei.
Intimatul a mai arătat că în cazul în care petenta ar fi lăsat sume de bani pentru plata unor furnizori, aceste sume trebuie înregistrate în evidențele financiar-contabile a operatorului economic, ceea ce nu s-a întâmplat.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.04.2013, petenta S.C. M. I. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei și măsurile complementare a confiscării sumei de 2051 lei și a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b, art. 11 alin. 1 li. b și alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 25.04.2013 ora 1400, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al petentei din târgul de legume-fructe de pe DN2C-varianta O., s-a constatat faptul că operatorul casei de marcat electronice nu a eliberat bonuri fiscale clienților pentru suma de 2051 lei, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999.
S-a mai reținut în procesul-verbal faptul că suma de 2051 lei rezultă din diferența între monetarul faptic (4219 lei) și suma de 2167,76 lei pentru care au fost emise facturi fiscale și chitanțe, iar raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal indica valoarea 0.
De asemenea, agentul constatator a reținut că a fost oprită o persoană în târg care transporta 2 saci de ceapă și 1 sac de cartofi, care a precizat agenților constatatori că nu deține bon fiscal întrucât depozitul de unde a cumpărat aceste produse, respectiv cel al petentei, nu i-a eliberat bon fiscal.
Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul petentei iar nota explicativă de operatorul casei de marcat, martora L. C. L..
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar potrivit alin. 2 „Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
Din monetarul întocmit cu ocazia controlului comisarilor intimatului în data de 25.04.2013 la punctul de lucru al societății petente, reiese că până la ora 1400 petenta încasase din vânzări suma de 4219 lei, iar din această sumă, suma de 2167,76 lei a fost încasată din vânzări către persoane juridice, pentru care s-au emis facturi și chitanțe. Din raportul general al casei de marcat al petentei din data de 25.04.2013, emis la ora 1353, reiese că petenta nu a emis bonuri fiscale.
În ce privește diferența de 2051 lei, petenta a încercat justificarea acesteia, susținând că suma reprezintă bani dați de administrator vânzătoarei să plătească un furnizor.
Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 29/1999 „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.” Prin urmare, suma de 2051 lei trebuia justificată de către petentă prin documentele emise de către aparatul de marcat electronic fiscal sau prin mențiunile din registrul special al casei de marcat. Mai mult, acest text de lege instituie o prezumție relativă că sumele de bani găsite la punctul de lucru care nu pot fi justificate prin acte provin din prestarea serviciilor către clienți, prezumție care înclină sarcina probei către petentă.
Scopul instituirii acestei prezumții rezidă în faptul că probarea faptului că sumele de bani găsite la punctul de lucru al unei societăți provin din vânzări este practic aproape imposibilă, iar, chiar dacă s-ar fi executat un flagrant de către agenții constatatori s-ar fi probat cel mult operațiunea surprinsă de agenții constatatori și sumele respective, restul operațiunilor din acea zi și restul sumelor de bani încasate fără a se emite bonuri fiscale neputând fi probate.
Prin urmare, sumele de bani găsite la punctul de lucru, în interiorul sau în afara casei de marcat, textul de lege nedistingând în acest sens, trebuie justificate prin înscrisuri sau alte mijloace de probă, sarcina în acest sens fiind a petentei, întrucât altfel, simpla afirmație că banii respectivi nu provin din vânzări ci provin din alte surse, ar fi fost de natură să facă aproape imposibilă combaterea acestui tip de contravenție.
Petenta a recunoscut că suma de 2051 lei a existat la punctul de lucru, însă a susținut că administratorul i-a înmânat vânzătoarei această sumă de bani pentru a plăti un furnizor.
Instanța va respinge însă această apărare a petentei și declarația subiectivă a martorei, întrucât cu ocazia controlului, operatorul casei de marcat (chiar martorul audiat) a recunoscut că nu a fost întocmită o dispoziție de plată pentru suma de 2051 lei.
Fiind confruntată martora cu declarația din nota explicativă, aceasta a revenit asupra declarației inițiale, arătând că „nu crede că șoferul i-a dat dispoziție de plată”, or față de aceste declarații și cele reținute în nota explicativă, instanța reține că dispoziția de plată depusă de petentă la fila 10 este una preconstituită pentru a servi ca probă în acest dosar și nu exista la data controlului.
De altfel, agenții constatatori au constatat prin propriile simțuri că petenta nu a prezentat niciun document justificativ pentru suma de 2051 lei precum și faptul că petenta desfășura operațiuni de vânzare en-gros dar și en-detail, aspect care este confirmat și de dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal. Pentru suma de 2051 lei petenta nu a prezentat nici facturi și chitanțe așa cum a prezentat pentru restul sumei de 2167,76 lei.
În consecință, având în vedere că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 2051 lei, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 10 lit. b și a fost sancționată în mod legal cu amenda contravențională minimă prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b în cuantum de 8000 lei, măsura complementară a confiscării sumei de 2051 lei conform art. 11 alin. 3 și a suspendării punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni în baza art. 14 alin. 2.
Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii amenzii, reține că amenda contravențională în cuantum de 8000 lei (minimul special) este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care din încasările zilei de 25.04.2013 un procent de 100%, și o sumă foarte mare (2051 lei) au fost deturnate de la aplicarea prevederilor fiscale.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunile contravenționale au fost legal și proporțional aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Față de respingerea plângerii contravenționale, petenta va fi obligată în temeiul art. 36 alin. 2 OG nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. M. I. S.R.L. cu sediul în C., Al Stanjeneilor, nr 5, . 3, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 25.04.2013, în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE prin Garda Financiară – Secția C., cu sediul in C., ., jud C., ca neîntemeiată.
Obligă petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N./30.10.2013
Tehnored.gref. A.S./2com/31.10.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2013.... → |
|---|
