Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 8666/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: V. Ticea
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională PL_, acțiune formulată de contestatorul M. L. I. cu domiciliul în Pitești, .. 4, județ Argeș în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea Direcția Politie Locala cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimat d-na avocat Păculea E. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind contestatorul.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care se învederează că procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 157 și următoarele Cod procedură civilă, că părțile nu au solicitat judecata în lipsă, că prezenta cauza este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și că la dosarul cauzei pentru acest termen de judecată nu s-a depus nici un înscris, după care:
Reprezentantul convențional al intimatei depune poze în completare.
Potrivit art. 244 alin. 1 de procedură civilă, constatând că nu mai sunt cereri, excepții procesuale, apărări sau alte incidente care nu au fost soluționate în cursul procesului, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în baza art. 392 cod de procedură civilă deschide dezbaterile în fond.
Reprezentantul convențional al intimatei pune concluzii de respingere a prezentei plângeri, precizează că solicită cheltuieli de judecată și depune dovada achitării onorariului.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, astfel că în temeiul art. 394 alin. 1 închide dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de_, petentul M. L. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata P. MUNICIPIULUI AGIGEA, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_, iar în subsidiar să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.
Petentul a învederat instanței că în data de 05.03.2013 a descărcat marfă la Supermarket-ul Dedeman din . a ieșit din incinta Supermarket-ului și a oprit într-un loc viran deoarece îi sunase telefonul. A precizat petentul că în tot acest timp avea motorul pornit.
A arătat petentul că întocmirea procesului verbal la o diferență de șase zile de la data la care a fost legitimat de către agenții constatatori constituie un abuz, astfel că nu se poate invoca în procesul verbal că nu a fost de față - acest fapt observându-se în fotografiile realizate la fața locului.
A mai învederat petentul că cei doi agenți nu au făcut o corectă încadrare a camionului, în procesul verbal specificându-se greutatea maximă autorizată de 3,5 tone și nu 7490 kg.
La data de_, petentul a depus o cerere precizatoare (f. 8), reluând motivele de fapt din cererea introductivă. A mai precizat petentul că respectiva convorbire telefonică a durat câteva minute, timp în care nu a oprit motorul autocamionului.
Petentul a arătat că din cuprinsul Hotărârii de Consiliu Local nr. 19/2006 nu rezultă care este semnificația termenului de „parcare”, astfel că legiuitorul local a avut în vedere ipoteza în care domeniul public sau privat al comunei este folosit pentru oprirea mai îndelungată autovehiculelor cu tonaj mai mare de 3,5 tone.
A mai precizat petentul că s-a aflat în eroare de fapt- cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei săvârșite- deoarece nu a știut că terenul viran pe care a oprit (lotul A428 - . public sau privat al comunei Agigea, întrucât nu exista nici un semn ori vreun indicator care să ateste acest lucru.
Petentul a considerat că au fost încălcate prevederile art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că deși procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, fără a avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni, martorul G. D. indicat în cuprinsul actului contestat are calitatea de angajat al Poliției Locale Agigea ori al Primăriei C. Agigea.
A mai învederat petentul că fapta săvârșită prezintă un pericol social redus, nu a încurcat în vreun fel circulația rutieră ori vreo activitate ce s-ar fi desfășurat în zonă și nici nu a știut de existența H.C.L. nr. 19/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 118 din O.U.G. 195/2002, art. 31-36 din O.G. 2/2001, art. 199 Cod de Procedură Civilă.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
La data de_, intimatul a depus întâmpinare (f. 22) solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale. A învederat intimatul că legea nu distinge cu privire la timpul parcării ci sancționează parcarea, indiferent de perioada aferentă, într-un loc ce nu este amenajat în acest scop.
A mai precizat intimatul că este de notorietate faptul că parcarea se efectuează doar în locurile amenajate în acest scop și permise prin indicatoare/marcaje rutiere; regula fiind contrară susținerilor petentului, respectiv se parchează doar dacă există indicator care să ateste că este permisă parcarea.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La data de_, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 51), reiterând motivele de fapt din precizările la plângerea contravențională. În plus, a arătat petentul că intimatul confundă noțiuni elementare din codul rutier, iar dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca autovehiculele să nu poată fi staționate decât în locurile marcate prin indicatoare rutiere cu semnificația de parcare, ar însemna că majoritatea conducătorilor auto sunt contravenienți, întrucât deși nu sunt indicatoare rutiere ori nu există alte texte de lege care să interzică expres acest lucru, se staționează cu autovehiculele în locuri unde nu există indicatoare care să permită în mod expres parcarea.
În drept, au fost invocate prevederile din O.U.G. 195/2002.
La termenul din_, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petent și intimat, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. De asemenea, a fost dispusă în temeiul art. 255 raportat la art. 309 cod de procedură civilă și proba testimonială cu martorul G. D., declarația acestuia fiind atașată la dosar (f. 64).
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ f. 4; CI petent f. 17; planșe foto f. 30, 67-68, 71; dovadă comunicare f.13; fotografii f. 15-16; adresa nr._ din_ f. 25; proces verbal de constatare din_ f. 29: hotărâre de consiliu local nr. 90 din_ f. 31 – 48.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de _, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 10), prin care petentul M. L. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2200 lei, pentru faptul că pe data de 05.03.2013, ora 14.00, în . - ar fi parcat autoturismul Mercedes cu număr de înamtriculare_ pe domeniul privat al comunei Agigea. Conform procesului-verbal, fapta este prevăzută și sancționată de art. 19 lit. i și 20 lit. b din HCL Agigea nr. 19/2006. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța reține, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Nu poate fi reținută prima critică de nelegalitate invocată de către petent (procesul verbal a fost întocmit la o dată ulterioară constatării contravenției). Astfel instanța are în vedere că legea conferă agentului constatator dreptul și obligația de a aplica sancțiunea odată cu constatarea faptei, prin același proces-verbal. În speță s-a reținut săvârșirea contravenției la data de 05 martie 2013, însă procesul-verbal de contravenție a fost încheiat ulterior, la data de 11 martie 2013. Acesta fapt nu este de natură a provoca o vătămare petentului, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Aceasta deoarece s-a încheiat la data constatării de către agent un proces verbal de constatare (f.29), vizat ulterior de către primarul comunei Agigea și au fost realizate planșe foto la fața locului. Se reține, de asemenea, că procesul verbal a fost întocmit de către același agent constatator care a constatat contravenția cu propriile simțuri.
Cea de-a doua critică de nelegalitate – procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, fără a avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar martorul asistent este agent constatator- este de asemenea neîntemeiată. Potrivit art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Interdicția trebuie interpretată strict, neputând fi extinsă la alte categorii de martori. Din probele administrate în cauză (adresa nr._ din_ f. 25 și declarația martorului) reiese că G. D. nu a ocupat funcția de agent constatator (sau o altă funcție) în aparatul propriu al intimatului.
Ultima critica de nelegalitate a o
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța arată următoarele.
Instanța reține că toate contradicțiile identificate de către petent între normele din OUG nr. 195/2002 și HCL Agigea nr. 90 din_ nu pot fi analizate de către această instanță pe calea plângerii contravenționale, deoarece s-ar încălca dispozițiile speciale privind competența materială stabilită prin art.4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, o eventuală excepție de nelegalitate a HCL Agigea nr. 90 din_ putând fi invocată doar pe cale separată.
Tocmai de aceea, pentru a stabili sensul noțiunii de a „parca”, nu se vor avea în vedere noțiunile reglementate de către OUG nr. 195/2002, neputându-se considera că normele din această ordonanță vin în completarea normelor reglementate în HCL. Dacă s-ar fi dorit acest lucru, legiuitorul local ar fi indicat în mod expres acest fapt în conținutul actului local. Va fi avută în vedere definiția din dicționarul explicativ al limbii române, potrivit cu care „parcarea” reprezintă operațiunea de staționare (indiferent de perioada de timp pentru care se realizează) într-un loc special amenajat. Or, în cauză, petentul a fost sancționat tocmai pentru că s-a aflat cu autoturismul înmatriculat_ pe domeniul privat al comunei Agigea, lot A428- . există amenajată o parcare.
Nu poate fi reținută apărarea petentului, potrivit căruia s-a aflat în eroare de fapt cu privire la interdicția de a parca autovehiculul în zona de la ieșirea din supermarketul Dedeman. Din planșele foto depuse la dosar de către intimat (f. 67), se observă în mod clar existența unui panou de dimensiuni apreciabile care avertizează conducătorii de autovehicule asupra interdicției de a parca autovehiculele cu o greutate mai mare de 3,5 tone în zona unde se afla petentul. Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petentul a încălcat prevederile art. 19 lit. i din HCL Agigea nr. 90 din_ .
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, instanța arată că sunt neîntemeiate criticile petentei. Instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 2.200 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită în limitele legii (20 lit. b din HCL Agigea nr. 19/2006), bine individualizată raportat la criteriile legale.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori a reducerii amenzii, instanța constată că petentul nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curte Europeană: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordând însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin modul în care a acționat petentul (prin staționarea în imediata apropiere a unui panou care stabilea o asemenea interdicție), a dat dovadă de dispreț față de normele stabilite printr-o hotărâre de consiliu local, asumându-și în acest fel posibilitatea de a fi sancționat în mod corespunzător. În nici un moment pe parcursul procesului petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei. Instanța constată că, pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea în continuare a normelor de drept- chiar stabilite printr-o hotărâre de consiliu local, nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale.
Cu privire la cererea privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, instanța va reduce suma la care va fi obligat petentul la 300 de lei.
Soluția reducerii cuantumului onorariului de avocat la suma de 300 lei este pe deplin justificată. Posibilitatea reducerii onorariului de avocat există atunci când se constată că acesta este mai mare decât valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Obiectul prezentului proces îl reprezintă o plângere contravențională, iar onorariul de avocat pentru intimat s-a stabilit la suma de 868 lei, conform chitanței justificative existente la dosar (f. 69-70).
Așa cum a reținut și Curtea europeană (în cauza C. împotriva României, Hotărarea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber împotriva României, Hotărarea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.
Este adevărat faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar în situația în care intimatul beneficiază de un aparat propriu de consilieri juridici, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv în această situație. Însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se combate pretențiile alegate de către reclamant.
La aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să țină seama, potrivit art. 451 alin. 2 cpc, nu numai de valoarea pretențiilor, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de avocat, între cele două existând o disproporție vădită. Fără a se contesta activitatea reprezentantului intimatului, din dovezile existente la dosarul de fond, se constată că instanța a pus în vedere acestuia în două rânduri să depună planșele foto efectuate cu ocazia constatării faptei, cauza fiind amânată din acest motiv, în mod nejustificat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și față de cele expuse mai sus, instanța va admite în parte cererea intimatului privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pe acesta să ramburseze intimatului suma de 300 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. L. I., cu domiciliul în Pitești, .. 4, jud. Argeș în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea - Serviciul Poliția Locală, cu sediul în Agigea, ., jud. C., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea intimatului privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată. Obligă petentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de intimat în prezentul proces.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013.
Președinte, Grefier,
V. Ticea M. D.
Red. și tehn. Jud. V.Ticea /16.12.2013/4 ex./2 .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 08/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6599/2013.... → |
|---|
