Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 7706/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._ /2012
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D. Becut în C., ., nr 41, ., jud C., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA- PRIN PRIMAR, cu sediul in C., ., jud C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. D. Becut și se constată lipsa intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului depune la dosar delegație de substituire.
Se legitimează martorul încuviințat de petent, S. C., care se legitimează cu Bi . nr_ si CNP_ și se procedează la audierea acestuia, în temeiul dispoz art 321 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fond, apărătorul petentului solicită admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal contestat, având în vedere dispoz art 31 din Legea 50/1991 din care rezultă faptul că dreptul de a constata contravenția este prescris.
Solicită a se avea în vedere faptul că petentul nu mai fost sancționat. Fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.03.2013, sub numărul_ petentul N. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/07.03.2013, întocmit de intimatul PRIMARUL M. C., solicitând anularea procesului-verbal iar în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei și a fost obligat la oprirea executării lucrărilor de construcție, reținându-se în procesul-verbal că a extins un garaj existent din zidărie B.C.A. cu acoperiș tip șarpantă din lemn în suprafață de aprox. 12 mp și a realizat un șopron pe structură metalică cu acoperiș din eternită în suprafață aproximativă de 26 mp.
Petentul a invocat faptul că s-ar fi prescris dreptul intimatului de a aplica sancțiunea, conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 întrucât lucrările reținute în procesul-verbal de contravenție au fost realizate în anul 2001.
Petentul a mai arătat că în baza autorizației nr. 2925/27.12.2001 a extins locuința cu o bucătărie, baie, cameră de zi și hol și tot în anul 2001 a extins și garajul.
Petentul a susținut că proprietarul imobilului este N. S., astfel că acesta trebuia sancționat contravențional.
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a arătat că petentul a recunoscut că a executat lucrările reținute în procesul-verbal de contravenție și este coproprietar, având astfel calitatea de subiect al răspunderii contravenționale.
În drept a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, adiind martorul propus de petent, numitul S. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/07.03.2013, petentul N. M. a fost sancționat de intimatul PRIMARUL M. C., cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa faptul că, în urma controlului efectuat la data de 14.11.2012, s-a constatat că petentul a executat la imobilul situat în C., .. 32A, jud. C. lucrări de construire constând în: 1. extindere garaj existent din zidărie B.C.A. cu acoperiș tip șarpantă din lemn în suprafață de aprox. 12 mp și 2. realizare șopron pe structură metalică cu acoperiș din eternită în suprafață aproximativă de 26 mp, fără a deține autorizație de construire.
Prin procesul-verbal s-a dispus în sarcina petentului și măsura sistării lucrărilor precum și desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire, în cazul în care nu se obține autorizația de construire.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de soția petentului.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
În ce privește data săvârșirii contravenției, instanța reține că, întrucât contravenția reținută în procesul-verbal este prin efectul legii, astfel cum prevede art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, o contravenție continuă, chiar dacă s-au finalizat lucrările de construcție fără autorizație, data săvârșirii contravenției este data constatării acesteia. Din procesul-verbal de contravenție, reiese că data constatării contravenției este 14.11.2012, aceasta fiind data controlului efectuat de agentul constatator la imobilul în cauză.
Potrivit art. 26 alin. 1 „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;”.
Petentul a recunoscut faptul că a efectuat lucrări de construire, însă a susținut faptul că lucrările au fost finalizate cu mai mult de 2 ani în urmă și a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, norme speciale derogatorii de la art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.”
Contravenția de a construi fără autorizație, reprezintă o contravenție continuă, care în lipsa prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 s-ar epuiza la data finalizării construcției.
Astfel, deși prin decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție s-a statuat că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, ulterior acestei decizii, la data de 24.11.2000 a fost modificat art. 32 din Legea nr. 50/1991, prin OUG nr. 231/2000, respinsă prin Legea nr. 413 din 20.07.2001, fiind introdusă la alin. 3 următoarea prevedere „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot primi titlul de proprietate ori nu pot fi intabulate în registrul de evidență imobiliară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege.” Ulterior, la data de 27.10.2003 a fost publicată în M.O. Legea nr.401/2003, care modifică art. 32 (actualul art. 37) din Legea nr.50/1991, în sensul că la alin. 5 se prevăd următoarele „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.”
Analizând această succesiune de acte normative, instanța constată că decizia nr. VII/20.11.2000 a Curții Supreme de Justiție nu mai are aplicabilitate în prezent, deoarece legiuitorul a intervenit și a modificat dispozițiile Legii nr. 50/1991, introducând o mențiune expresă cu privire la momentul finalizării construcțiilor executate fără autorizație, mențiune care nu exista în corpul Legii nr. 50/1991 la data pronunțării deciziei nr. VII/20.11.2000 de către Curtea Supremă de Justiție. În acest context legislativ, instanța apreciază că lucrările executate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate potrivit legii, iar data săvârșirii faptei este data constatării contravenției.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut în cazul construcțiilor fără autorizație faptul că activitatea contravențională nu se epuizează odată cu finalizarea construcției, o reprezintă evidentul pericol social sporit pe care îl reprezintă o construcție realizată fără autorizație. Urmarea imediată a contravenției, și anume pericolul social pe care îl reprezintă o construcție realizată fără cenzura organelor statului privind proiectul, calitatea și siguranța construcției, nu s-a epuizat la data finalizării construcției ci este actual, subzistând până în momentul în care contravenientul intră în legalitate în privința construcției, până când în urma analizei cererii de autorizare, organele competente dispun eliberarea autorizației sau din contră dispun desființarea construcției în cazul în care nu respectă cerințele legale.
În același sens a interpretat și Curtea Constituțională dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, prin Decizia nr. 697/2010, care confirmă jurisprudența anterioară, aceasta arătând că aceste dispoziții sunt constituționale, întrucât conform art. 13 alin. 2 teza a doua din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, or atât executarea și cât și menținerea unei construcții în stare de ilegalitate, reprezintă o încălcare a obligației legale ce durează în timp, motiv pentru care sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de lege.
În consecință, având în vedere caracterul continuu al contravenției săvârșite de către petent, care prin efectul legii depășește momentul finalizării construcției, data săvârșirii contravenției supusă analizei instanței este data constatării acesteia, 14.11.2012 și de la această dată curge termenul de prescripție de 2 ani al aplicării sancțiunii amenzi contravenționale, termen care în speță nu s-a împlinit de vreme ce amenda a fost aplicată la aceeași dată.
În ce privește susținerile petentului potrivit cărora ar fi trebuit sancționat tatăl acestuia în calitate de proprietar, instanța reține că subiect activ al contravenției nu este proprietarul construcției ci investitorul (noțiune care include o gamă mai largă de persoane decât noțiunea de proprietar) sau executantul. Având în vedere că petentul a recunoscut că a efectuat lucrările de construcție, aspect ce reiese și din declarația martorului, instanța reține că petentul este subiect activ al contravenției.
Cu privire la cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, instanța reține că dispozițiile art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 prohibesc posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, și, pe cale de consecință nici instanța nu poate reindividualiza sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar amenda a fost legal stabilită, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petentul N. M. urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Față de respingerea plângerii contravenționale, petentul va fi obligat în temeiul art. 36 alin. 2 OG nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. M., cu CNP:_ și domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat D. Becut în C., ., nr 41, ., jud C., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/07.03.2013, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL M. C., cu sediul in C., ., jud C. ,ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N./08.11.2013
Tehnored.gref. A.S./2com/11.11.2013
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
