Plângere contravenţională. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 9981/212/2013
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: B. A. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. H. SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 11 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 18 octombrie 2013, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 25 octombrie 2013, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.04.2013, sub nr._, petenta S.c. G. H. S.r.l., cu sediul în C., ., jud. C., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 26.03.2013, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 26.03.2013, în urma controlului efectuat la sediul societății, de către inspectorii de muncă din cadrul ITM C., a fost încheiat procesul-verbal contestat, prin care s-a arătat că nu au fost respectate obligațiile prevăzute de art. 16 alin. 2 din Codul Muncii, fiind identificată o persoană fără forme legale de angajare care presta o activitate lucrativă pentru aceasta.
În combaterea acestor susțineri, petenta a învederat că persoana în cauză nu avea calitatea de angajat în momentul efectuării controlului, numita P. M. efectuând preactica școlară obligatorie aceasta urmând cursurile Liceului Teoretic ,,G. E. P.”, Școala Postliceală Sanitară. În continuare petenta susține că procesul verbal este nelegal deoarece nu situația de fapt reținută nu reflectă realitatea invocând totodată nulitatea acestuia deoarece nu cuprinde toate elementele art. 16 din O.G. 2/2001 și nu a fost încheiat in prezența unui martor asistent.
În ceea ce privește sancțiunea dispusă, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului având în vedere cuantumul ridicat al acesteia.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petentă este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
În data de 01.06.2013 intimatul a depus întâmpinare (f.24), prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a plângerii contravenționale formulate de petentă și menținerea sancțiunii aplicate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în data de 19.06.2017 a fost inițiat un control la sediul petentei, având ca obiect verificarea respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă. Cu această ocazie, a fost identificată, în calitate de salariată, o persoană care nu avea contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.
În continuare, a precizat că, din extrasul REVISAL, rezultă că la data controlului nu era înregistrat niciun contract de muncă având drept angajată pe numita P. M., motiv pentru care au dispus sancționarea petentei în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul.
La termenul din data de 13.09.2013 (f.45) instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, iar pentru petentă proba testimonială cu un martora P. M.. Totodată instanța a dispus emiterea unei adrese către Liceul Teoretic G. E. P. pentru a depune un înscris din care să rezulte dacă susnumita a efectuat practică în perioada 18-29 martie 2013 la sediul petentei și în caz afirmativ dacă a fost remunerată.
Prin înscrisul depus la data de 11.10.2013 au fost depuse relațiile solicitate, iar la termneul din data de 11.10.2013 a fost audiată numita P. M. declarația acesteia fiind anexată la dosar.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal constatator al contravenției (f.6-7), proces verbal de control (f.8-12), adeverință emisă de Liceul Teoretic G. E. P. (f.13), certificat de naștere, carte de identitate și certificat de căsătorie al martorei (f.14-16), certificat ONRC (f.20-22) fișe de identificare a numitei P. M. (f.29), extras revisal (f.30), adresă cu relațiile solicitate de instanță.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 26._, petenta S.c. G. H. S.r.l a fost sancționată contravențional de către intimata I. T. De Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modif. reținându-se în sarcina sa că, în calitate de angajator, a avut raporturi lucrative cu numita P. M., fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, încălcându-se astfel prev. art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum au fost stabilite prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Astfel susținerile petentei conform vor fi înlăturate ca neîntemeiate deoarece procesul verbal de constatare a contravenției conține toate elementele necesare instanței pentru a aprecia asupra legalității și temeiniciei acestuia. Totodată lipsa unui martor asistent la încheierea procesului verbal constituie o cauză de nulitate relativă a actului administrativ ce își produce efecte numai dacă a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, împrejurare ce nu este prezentă în cazul analizat, petenta nefăcând dovada niciunei vătămări în aceste sens.
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
De asemenea, conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, anterior citat, această faptă fiind sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În acest sens, instanța reține că încadrarea juridică este corectă iar sancțiunea aplicată petentei se încadrează în limitele prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Examinând temeinicia procesului verbal instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit prin hotărârile sale (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de comportamente antisociale au caracter general, urmărind un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentei drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne a plângerii contravenționale ca procedură administrativă, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana căreia i se impută de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale dacă acesta a fost calificată drept „acuzație în materie penală” în virtutea art. 6 din Convenție (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că fapta antisocială ce i se impută petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petenta trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către lucrătorii Inspectoratului T. de muncă C., la data de 26.03.2013 și contestat de petentă, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petenta trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă aceasta a îndeplinit obligația ce îi revenea.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinii probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cea sancționată să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci aceasta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Astfel petentei i-au fost încuviințate toate probele cerute respectiv proba cu înscrisuri, aceasta beneficind de mijloace legale, eficiente și concrete pentru ași demonstra nevinovăția, fiindu-i respectate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil.
Prin plângerea contravențională S.c. G. H. S.r.l. a susținut că, la momentul controlului, numita P. M. desfășura la sediul ei, practica școlară aceasta urmând cursurile Liceului Teoretic ,,G. E. P.”, Școala Postliceală Sanitară, depunând în acest sens și un înscris, respectiv o adeverință emisă de unitatea de învățământ (f.13). Instanța observă că acest înscris prezintă o situație de fapt evazivă care fără efectuarea unor cercetări suplimentare poate conduce la îmbrățișarea situației de fapt invocată de petentă. Totuși având în vedere relațiile solicitate de instanță, Liceului Teoretic ,,G. E. P.” a depus la dosar o adresă prin care învedera instanței că numita P. M. frecventează cursurile la zi ale Școlii Postliceale Sanitare iar in perioada 18-29 martie 2013 a efectuat stagiul de practică la Căminul de bătrâni C.. Astfel, instanța reține, că atât petenta cât și apărătoarea acesteia, au susținut că persoana ce a fost identificată ca neavând încheiat contract individual de muncă efectuata stagiul de practică la sediul S.c.G. Healt S.r.l., incerând prin omiterea unor informații inducerea in eroarea a completului de judecată.
Totodată instanța a încuviințat proba testimonială cu martora P. M., declarația acesteia fiind anexată la dosar.
Ca regulă, fiecare declarație a unui martor trebuie analizată separat de instanța de judecată care o va aprecia pentru a-i determina puterea probantă în soluționarea cauzei. În primul rând, instanța trebuie să stabilească în ce măsură declarația reflectă realitatea, prin efectuarea unui examen asupra facultăților fizico-psihice ale martorului. Astfel, instanța trebuie să se raporteze la cele trei momente ale mărturiei respectiv: perceperea faptului, memorizarea acestuia, reproducerea faptului perceput și memorizat, toate aceste împrejurări urmând a fi analizate în funcție de vârsta, profesia, inteligența martorului, gradul său de cultură, obișnuința de a se exprima, intervalul de timp care a trecut de la data producerii evenimentului relatat. În speță, instanța consideră că martorul audiat în cauză are aptitudinea de a relata cu exactitate cele întâmplate. Cu privire la al doilea element al aprecierii, respectiv aspectul sincerității martorului, instanța îl va aprecia ținând cont de anumite elemente precum interesul martorului în proces, afecțiunea sau dușmănia dintre martor și una din părți, gradul de rudenie sau afinitate, izvorul informațiilor martorului, dar și prin confruntarea depoziției martorului cu împrejurările de fapt ale cauzei stabilite suficient de precis prin alte mijloace de probă.
Instanța reține că P. M. este bună prietenă cu S. S.-R., administratorul petentei după cum declară, fapt dovedit și prin împrejurarea că la dosarul cauzei petenta a depus copii ale certificatul de naștere, de căsătorie și cărții de identitate ale martorei ceea ce denotă o relație apropiată între cele două. Chiar dacă petenta ar susține că aceste acte erau necesare pentru perioada în care martora a asistat la efectuarea de proceduri medicale, această afirmație nu ar fi acceptată de instanță deoarece, după cum declară martora aceasta s-a prezentat o singur zi la sediul S.c G. healh S.r.l., astfel încât este greu de crezut că actele au fost depuse într-un timp atât de scurt, iar atașarea unor copii ale certificatului de naștere sau de căsătorie în vederea asistării la procedurile medicale ar fi lipsite de substanță logică. Astfel instanța constată că între martor și administratora petentei există o relație de prietenie, că acestea au discutat si după constatarea contravenției astfel încât instanța privește cu rezervă sinceritatea declarației acesteia.
În continuare fiind audiată martora declară că s-a prezentat la sediul care are drept obiect de activitate intervențiile medicale stomatologice cu scopul de a vedea dacă se poate obișnui cu această linie de muncă în vederea unei eventuale angajări in acest domeniu. Totodată aceasta afirmă că a fost prezentă o singură zi, respectiv cea în care a fost efectuat controlul, perioadă suficientă pentru a realiza că nu poate lucra într-un asemenea mediu. Este greu de crezut cum o persoană poate lua o astfel de decizie într-o perioadă atât de scurtă. De asemenea martora afirmă că la momentul controlului efectuat de către lucrătorii Inspectoratului T. de Muncă C. era îmbrăcată în halat și pantaloni albi justificând aceasta era uniforma obligatorie în care efectua practica la Căminul de bătrâni C., locație de la care s-a deplasat la sediu petentei fără a schimba vestimentația. Și această explicație nu poate fi luată in considerare de instanță atât timp îmbrăcămintea specifică domeniului medical presupune ca vestimentația să fie ireproșabilă din punct de vedere al aspectului astfel încât împrejurarea că martora s-a plimbat de la Căminul de bătrâni la sediul petentei în halat este de asemenea irațională.
Pentru aceste motive instanța consideră că declarația martorei este subiectivă, având ca singur scop acela de al disculpării petentei și nu al aflării adevărului, apreciind totodată că că S.c. G. H. S.r.l nu a reușit să demonstreze o altă situație de fapt decât cea reținută de organele de poliție.
Față de cele arătate, instanța apreciază că petenta a avut pe parcusul procesului o atitudine șovăitoare și nu a reușit prin probele administrate să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută de inspectorii ITM, motiv pentru care consideră că procesul – verbal contestat este conform realității, petenta fiind responsabilă de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
În continuare instanța va analiza proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată, respectiv cea că nu a încheiat un contract individual de muncă și cea de sancționare cu amendă contravențională, în exminarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentei cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția.
Principiul enunțat mai sus este prezent atât de Constituția României, cât și în jurisprudența CEDO stabilindu-se clar că orice măsură punitivă luată împotriva unui particular trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii fiind făcută de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces verbal. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientei, cât și cele reale astfel încât raportat la cazul de fața instanța constată că normele încălcate au un caracter represiv, în sensul în care sancționează neîncheierea de contract individuale de muncă. Contravenția săvârșită este deci una de rezultat dar are totodată și un puternic caracter preventiv prin care s-a dorit disciplinarea angajatorilor. Totodată norma are drept scop protejarea angajatului prin obligarea angajatorului de a încheia un contract în forma scrisă și de a proceda la înregistrarea acestuia astfel încât angajatul să beneficieze de toate măsurile de protecție sociale adoptate de stat. De asemenea instanța are în vedere faptul că angajatorul se află de cele mai multe ori într-o poziție dominată, condițiile pe care acesta le impune unei persoane in vederea angajării fiind asemănătoare unui contract de adeziune, astfel încât sigura metodă de supunere față de regulile aferente Codului Muncii o reprezintă sancționarea de către organele statului, motiv pentru care consideră amenda aplicată ca fiind una adecvată. În același timp nu este de neglijat faptul că, în condițiile realității sociale de azi, munca ,,la negru” a căpătat o amploare îngrijorătoare, astfel încât instanța consideră ca funcția preventivă a sancțiunii contravenționale are un rol primordial în acest caz, motiv pentru care consideră că sancțiunea aplicată este corectă.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.c. G. H. S.r.l., în contradictoriu cu intimata I. T. De Muncă C., ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 26.03.2013.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, așa cum era in vigoare la momentul formulării plângerii, instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respingerea plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. H. S.R.L., cu sediul în C., ., jud. C., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., județul C. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 26.03.2013.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2013.
Președinte,Grefier,
D. B. A. S. P.
Red. și tehnored. Jud. B.A.D.
Gref. S.P.
Ex. 4/31.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5351/2013. Judecătoria... → |
|---|
