Plângere contravenţională. Sentința nr. 3589/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3589/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 19993/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3589
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.03.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. I. SINCU-B.
GREFIER: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/24.07.2012, cerere formulată de petenta ÎNTREPRINDEREA I. (Î.I.) VEFA ERULAN (CUI_), cu sediul în loc. C., Șoseaua Constanței nr.125, ., apt.7, județ C., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., Bvd. F. nr. 68Bis, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen de judecată, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 12.03.2013, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 06.08.2012, sub nr._, petenta I.F. VEFA ERULAN a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/24.07.2012, iar în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unui avertisment.
În motivarea plângerii s-a arătat că, în data de 06.08.2012, în urma controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare, s-a constatat că lipsa documentelor justificative pentru suma de 89,95 lei, găsită în casa de marcat. Cu privire la această sumă, petenta arată că provenea din încasările zilelor anterioare, fiind lăsată prin dispoziție de plată de Vefu Erulan pentru plata de furnizori și pentru a se da rest clienților. S-a invocat totodată nulitatea procesului-verbal, motivat de lipsa indicării sediului petentei, a numărului de înmatriculare în registrul comerțului, a consemnării obiecțiunilor petentei și a unei descrieri amănunțite a faptei.
În drept, au fost invocate disp.OG 2/2001 și ale OUG 28/1999.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și cea testimonială.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.07.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 8000 lei și măsura confiscării sumei de 89,95 lei, respectiv a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, pentru fapta prevăzută de art. 10 lit.b) din OUG nr.28/1999, constând în aceea că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru bunuri vândute, în sumă de 89,95 lei.
Analizând, în conformitate cu prevederile art.34 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție din perspectiva dispozițiilor art.16-17 din O.G 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Verificând cuprinsul procesului-verbal, instanța urmează a înlătura susținerile petentei referitoare la lipsa indicării sediului petentei, a numărului de înmatriculare în registrul comerțului, a consemnării obiecțiunilor petentei și a unei descrieri amănunțite a faptei.
Astfel, se observă că intimatul a indicat sediul petentei, precum și codul unic de înregistrare al acesteia. Și în ce privește descrierea faptei, instanța apreciază că aceasta este una amănunțită, redând elementele necesare individualizării în concret a contravenției reținute în sarcina petentei.
Referitor la neacordarea posibilității petentei de a formula obiecțiuni, și această susținere este nereală, la rubrica „alte mențiuni” fiind cosemnat punctul de vedere al contravenientului, respectiv „obiecțiunile le voi formula în termenul legal”.
În orice situație, posibilitatea formulării obiecțiunilor este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, astfel că anularea actului este condiționată de dovedirea unei vătămări. În speță, o astfel de dovadă nu a fost făcută, petenta având dreptul de a formula cuvenitele apărări împotriva procesului-verbal pe calea plângerii contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului G. al Municipiului București.”
Contravenția reținută în sarcina petentei sunt prevăzute de următoarele dispoziții legale:
- art.10 lit.b) din OUG nr.28/1999 – „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b)neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care contestă procesul-verbal trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
Este real că și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal. A afirma că în procedura plângerii contravenționale sarcina probei revine în mod absolut organului constatator ar însemna a lipsi de efecte juridice actele pe care acesta le întocmește, simpla formularea a unei plângeri fiind suficientă în această ipoteză pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal.
În situația de față, prin probele administrate, petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada inexistenței contravenției.
Astfel, în dovedirea susținerilor sale, petenta a depus o dispoziție de plată, emisă la data de 24.07.2012, pentru suma de 100 lei, destinată plății furnizorilor. Cu toate acestea, instanța constată că nu există posibilitatea verificării datei reale la care a fost emisă această dispoziție, ea emanând de la petentă și neavând elemente care să certifice data înscrisă, astfel că se apreciază a avea caracterul unui înscris „pro causa”.
De asemenea, instanța apreciază că același caracter îl are și declarația martorului C. D.-D., client al magazinului, care susține că a fost de față la momentul controlului, fără a preciza cu exactitate sumele identificate de comisarii gărzii financiare cu ocazia controlului în casa de marcat și fără a preciza suma pentru care a fost emisă dispoziția de plată pe care susține că a văzut-o în momentul în care vânzătoarea a prezentat-o comisarilor.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne, prin probele administrate, prezumția de legalitate și temeincie a procesului-verbal, astfel că nu se impune anularea acestuia.
În ce privește capătul doi de cerere, acela al înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța urmează a reține că, potrivit art.5 din OG 2/2001, „(1)Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. (2)Sancțiunile contravenționale principale sunt: a)avertismentul; b)amenda contravențională; c)prestarea unei activități în folosul comunității”. De asemenea, potrivit art.7 din același act normativ, „(1)Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Rezultă așadar, din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, că avertismentul, ca sancțiune principală, se poate dispune doar prin înlocuirea unei alte sancțiuni principale, în cazul de față amenda, fără a produce consecințe asupra sancțiunilor complementare.
Astfel fiind, instanța reține că potrivit art.21 alin.3) din OG nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbalArt. 22”.
În cazul de față, deși pericolul social abstract al contravenției reținute în sarcina petentei este unul evident, rezultând din imperativul evidențierii și fiscalizării încasărilor agenților economici, aspect ce rezidă chiar și din nivelul sporit al sancțiunilor pe care legiuitorul a înțeles să îl stabilească pentru aceste contravenții, instanța urmează a avea în vedere circumstanțele particulare ale cauzei precum și pericolul social concret, redus în speța de față, prin nivelul mic al încasărilor realizate (89,95 lei), raportat și la momentul constatării contravenției – ora 17.00, în mod evident spre finalul programului de desfășurare a activității comerciale.
Mai mult decât atât, instanța reține că, în conformitate cu disp.art.14 din OUG 28/1999, cu privire la petentă s-a dispus și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni. Așadar, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei este disproporționată față de caracterul de mic comerciant al petentei și măsurile complementare dispuse, considerent pentru care instanța va admite în parte plângerea formulată și va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, atrăgând totodată atenția petentei asupra pericolului social al faptei sale și asupra necesității respectări dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ÎNTREPRINDEREA I. (Î.I.) VEFA ERULAN, cu sediul în loc. C., Șoseaua Constanței nr.125, ., apt.7, județ C., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., Bvd. F. nr. 68Bis, județ C..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/24.07.2012 cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art.7 alin.1) din OG 2/2001, atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei sale și asupra necesității respectării dispozițiilor legale.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. SINCU-B. L. B.
Red. Jud. A.I.S.-B. / 17.07.2013;
Tehnored. Grf. L.B. / 17.07.2013 / 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-04-2013,... | Suspendare provizorie. Hotărâre din 27-11-2013, Judecătoria... → |
|---|
