Plângere contravenţională. Sentința nr. 3933/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3933/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 22411/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._ /200520042006200720082009201020112012201320142015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3933
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN 18.03.2013
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretențiiinvestire. f. executoriesomație platăplângerecontestație la executarecontestație/suspendare executaredivorțpartajîncredințare minorpensie de întreținereevacuareplângere contravențională, acțiune formulată de petentul C. A. cu domiciliul în M. Kogalniceanu, ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul P. P. TF / TN NAVODARI cu sediul în Năvodari, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților și a martorului-asistent.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu art. 85 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în temeiul art. 188 alin. 3 Cod procedură civilă constată imposibilitatea martorului-asistent M. S. P., în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, constată decăzut petentul din dreptul de administrare a probei cu martorul Giumacai C. ca urmare a neindicării adresei martorului pentru citare, și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Prin plângerea înaintata Judecătoriei Constanta si înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul C. A. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul Secția Regională de Poliție Transporturi Constanta – P. Poliție TF/TN Năvodari sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/07.08.2012.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. A depus la dosar raportul agentului constatator.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri. În ceea ce privește proba testimonială, instanța a dispus emiterea unui mandat de aducere pe numele martorului care a semnat procesul-verbal de contravenție contestat, M. S. P., însă din procesul-verbal intocmit de organul de executare a mandatului a rezultat că mandatul nu a putut fi pus in executare. Prin urmare, în baza art. 188 alin. 3 Cod proc. civ., instanța a continuat judecata.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a pescuit în apa Canalului Poarta Albă – Midia Năvodari fără a avea permis de pescuit, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile OG 23/2008.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul nu a administrat probe prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității .
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul a pescuit în apa Canalului Poarta Albă – Midia Năvodari fără a avea permis de pescuit, iar susținerile în sens contrar ale petentului au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantum de 300 lei reprezintă minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită de petent. Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum ridicat înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. A. cu domiciliul în M. Kogalniceanu, ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul P. P. TF / TN NAVODARI cu sediul în Năvodari, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. C. M. E. F.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6502/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... → |
|---|
