Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA

In motivarea plângerii contestatoarea a arătat că procesul- verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001. Cu privire la temeinicia procesului- verbal, a arătat că petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, având în vedere că șoferul Cliniciu I. nu a lucrat în data de 15.02.2013 cu autovehiculul cu nr._, aspect ce reiese din bonul tahograf din data de 15.02.2013 conform căruia în acea zi a lucrat un alt șofer- respectiv N. A., cu autovehiculul cu nr._ .

În probațiune, petenta a depus înscrisuri.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru- în vigoare la data formulării prezentei cereri, și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând că fapta reținută în sarcina petentei a existat, fapt demonstrat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, precum și proba testimonială cu martorii C. I. și N. A..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul- verbal . nr._/04.03.2013, s-a reținut în urma controlului efectuat în data de 01.03.2013 asupra vehiculului cu nr de înmatriculare CT0 EOS, respectiv_, conducătorul auto C. I. nu poate justifica în trafic perioada 14.02._13 .

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 având în vedere că în cuprinsul procesului- verbal s-a consemnat motivul ce a condus la întocmirea actului contestat în lipsa unui martor. De altfel, încălcarea prevederilor art.19 din OG nr. 2/2001 constituie un motiv de nulitate relativă, condiționat de producerea și dovedirea unei vătămări de către petentă, aspect ce nu a fost probat în prezenta cauză.

Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul- verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Potrivit art. 8 alin. 1 pct 31 din OG nr. 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;

Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal, analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că petenta a făcut dovada unei alte situații de fapt față de cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului -verbal.

Potrivit bonurilor tahograf (f. 10) emise pentru vehiculul cu nr_, se poate constata că pentru data de 15.02.2013 figurează înregistrările pentru conducătorul auto N. A..

Instanța apreciază că declarațiile martorilor C. I. și N. A. în sensul că în data de 14.02.2013 conducătorul auto C. I. a scos din aparat cardul personalizat pentru că în data de 15.02.2013 vehiculul a fost condus de către N. A. sunt credibile, coroborându- se cu înscrisurile administrate în cauză.

În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul verbal de contravenție, având în vedere că probele administrate se coroborează cu afirmațiile petentei, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul verbal prin declarațiile martorilor și prin înscrisurile administrate în cauză.

Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatoarei formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de intimată, instanța urmează a o admite ca atare, dispunând anularea procesului- verbal de contravenție și a sancțiunilor aplicate prin acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petenta . sediul procesual ales la S.C.A. C. & Asociații din Constanta, .. 54, parter, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1.

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/04.03.2013 întocmit de către intimat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul C. secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. MERAL Ș. F. C.

Red.Jud.B.M.4ex.

Tehnored.Ș.F.C.

2com.