Plângere contravenţională. Sentința nr. 4283/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4283/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 6995/202/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 6._
Sentința Civilă Nr. 4283
Ședința Publică din data de 25.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012, acțiune formulată de petentul C. C. M., cu domiciliul în Călărași, ., ., apartament nr.8, județ Călărași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că:
- la termenul de judecată din data de 04.02.2013, instanța a dispus citarea părților cu mențiunea că, la termenul încuviințat, se va proceda la vizionarea înregistrării video pe suport DVD
- părțile au fost legal citate cu mențiunea anterior indicată, astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale privind îndeplinirea procedurii, atașate la filele nr.20 – 21, din dosar
Instanța pune în discuție vizionarea înregistrării video pe suport DVD.
Se procedează la vizionarea înregistrării video pe suport DVD și se consemnează cele constatate în caietul grefierului.
Având în vedere cele constatate în urma vizionării înregistrării video pe suport DVD, instanța va respinge cererea privind proba testimonială solicitată de petent ca neutilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și pune în discuție fondul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 15.11.2012, sub nr.6._, și pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.12.2012, sub același număr, petentul C. C. M., cu domiciliul în Călărași, ., ., apartament nr.8, județ Călărași, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012;
- anularea parțială a Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012, în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
Sub aspectul legalității, petentul a învederat că formatul procesului verbal de contravenție este cel prevăzut de Anexa 1A, deși art.181 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 prevede formularul cuprins în Anexa 1D. Arată petentul că acest din urmă formular conține rubrici speciale pentru mențiunile tipul aparatului radar cu care s-a constatat presupusa faptă, datele de identificare ale aparatului radar folosit, perioada de timp și locul în care se păstrează înregistrarea, sancțiunea complementară aplicată.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a arătat că înțelege să formuleze apărări după ce se va depune la dosarul cauzei înregistrarea radar a faptei.
În drept, petentul a invocat O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012 (fila nr.7, din dosarul atașat); C.I. a petentului (fila nr.8, din dosarul atașat).
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: cinci fotografii realizate la data de 07.11.2012, orele 16:36 - 16:37, cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, montat pe auto având numărul de înmatriculare MAI-_ (filele nr.8 - 9, din dosar); buletinul de verificare metrologică nr._/27.02.2012, cu mențiunea că aparatul poate efectua verificări atât în regim staționar, cât și în mișcare (fila nr.13, din dosar); certificat de omologare - Certificat aprobare de model nr.012/13.03.2009 (fila nr.16, din dosar); adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05 precum și la funcția de autotestate a aparatelor radar (fila nr.17, din dosar); adresa nr._/26.09.2012 potrivit căreia autospeciala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrată în evidențele M.A.I. pentru circulația pe drumurile publice cu numărul de înmatriculare MAI-_ (fila nr.15, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.14, din dosar) .
În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.6, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.101 alin.1 C.proc.civ., instanța constată că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15.11.2012, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (07.11.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.7, din dosarul atașat).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Cu titlu preliminar, instanța reține că aspectele învederate de petent în privința formatului actului sancționator nu sunt prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care enumeră cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal de contravenție. Potrivit dispoziției legale amintite,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată în recurs în interesul legii, potrivit căreia, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de argumentele invocate de petent în privința formularului folosit, instanța apreciază că în cauză nu operează niciun motiv de nulitate absolută, procesul verbal contestat fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, și nici vreun alt motiv de nulitate relativă, care ar fi putut fi opus sub incidența dispozițiilor art. 105 alin.2 din Codul de procedură civilă, atâta timp cât petentul nu a probat nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator contestat.
În sensul considerentelor reținute anterior, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 07.11.2012, petentul C. C. M. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu amendă în cuantum de 630,00 lei și cu șase puncte de penalizare, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.102 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 07.11.2012, orele 16:37, a condus autoturismul marca BMW, având numărul de înmatriculare_, pe . de 92 km/h, fapta fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI-_și înregistrată pe hard (mediul de stocare digital al echipamentului radar montat pe autospeciala poliției) .>CT 025.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Întrucât art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 face trimitere la viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe se care circulă, urmează că această dispoziție legală trebuie coroborată și cu dispozițiile art.49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.102 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că petentul contestă viteza consemnată în actul sancționator, susținând că agentul constatator nu a consemnat locul săvârșirii contravenției. Prin cererea de chemare în judecată, petentul a reprodus conținutul unor articole cuprinse în Norma de Metrologie Legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), fără a formula în concret o apărare fundamentată pe textele citate.
În plus, deși prin cererea de chemare în judecată petentul a învederat instanței că pe fondul cauzei înțelege să formuleze apărări după ce intimatul va depune la dosarul cauzei înregistrarea radar a faptei, este de reținut că acesta nu a formulat astfel de apărări. Nu mai puțin adevărat, petentul nici nu s-a prezentat în instanță pentru a viziona înregistrarea video pe suport DVD a faptei, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Instanța nu poate primi susținerile petentului, pentru toate argumentele ce succed.
Față de cererea formulată de petent privind depunerea de către intimat a înscrisurilor din care să rezulte viteza cu care acesta circula la momentul constatării contravenției (fila nr.6, din dosarul atașat), instanța constată că acestea au fost depuse de intimat la dosarul cauzei și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Fotografii din care să reiasă viteza înregistrată (depuse la filele nr.8 - 12, din dosar).
Cele cinci planșe foto depuse de intimat în probațiunea cauzei prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu rezonabil, autoturismul având numărul de înmatriculare_, angajat în trafic, cu farurile aprinse. Viteza cu care rula autoturismul este înscrisă în colțul stânga sus al planșlor și este clar vizibilă, crescând progresiv, în trei secunde, și ajungând la 92 km/h, la orele 16:37:01.
Din analiza probei menționate instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.14, din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.0114 din 26.03.2010, care certifică faptul că Agent F. C. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
(3). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.13, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 27.02.2012 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip R. AUTOVISION, fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, . 235, modul de prelucrare-afișare . 235,cameră video . 235, montat pe Dacia L. nr._ (MAI-_, fila nr.15, din dosar), cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (07.11.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
De asemenea, având în vedere că în cuprinsul actului sancționator au fost menționate tipul aparatului radar cu care s-a constatat fapta (Autovision ROM 232) și mediul de stocare digital al echipamentului radar montat pe autospeciala poliției (hard . 025), instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentului referitoare la formularul procesului verbal folosit.
(4). Certificatul de omologare a aparatului radar care a înregistrat viteza (înscrisurile depuse la filele nr.16 - 17, din dosar)
Intimatul a depus la dosarul cauzei precizări formulate de Institutul Național de Metrologie din care instanța a reținut ca relevante pentru speța de față următoarele: singurele documente care trebuie avute în vedere atunci când se analizează legalitatea cinemometrului implicat într-un eveniment rutier sunt:certificatul de aprobare de model (CAM) ….buletinul de verificare metrologică (BVM); acesta trebuie să fie valabil la momentul constatării contravenției, periodicitatea verificării stabilită prin lege fiind de un an. Având în vedere concluziile reținute în privința buletinului de verificare metrologică raportat la împrejurarea că intimatul a depus la dosarul cauzei Certificatul de Aprobare de Model nr.012/13.03.2009 pentru cinemometrul de control rutier tip R. Autovision (fila nr.16, din dosar), și ținând cont și de analiza întreprinsă la punctul (3) din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța apreciază ca nefondate dubiile pe care petentul și le-a format cu privire la viteza reală înregistrată pe aparatul radar.
Din probațiunea administrată în cauză, instanța reține că, la data de 07.11.2012, orele 16:37, aparatul video radar Autovision ROM 235 montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ (MAI-_), a înregistrat pe hardul CT025 autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, condus de petent, care circula cu viteza de 92 km/h, în C., pe . în care limita maximă de viteză admisă de lege pe sectorul de drum menționat este 50 km/h.
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului se încadrează în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că textele legale reținute de agentul constatator ca temei al sancțiunilor aplicate, respectiv art.102 alin.2 raportat la art. art.108 alin.1 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, sunt textele legale care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.
Întrucât art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 face trimitere la viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe se care circulă, urmează că această dispoziție legală trebuie coroborată și cu dispozițiile art.49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Viteza cu care petentul rula pe . C. înregistrată de aparatul radar a fost de 92 km/h. Prin urmare, depășind cu 42 de km/h (deci cu mai mult de 41 km/h) limita maximă de viteză admisă de lege, petentului i-au fost aplicate:
- ca sancțiune principală, o amendă contravențională în cuantum de 630,00 lei;
- ca sancțiune complementară, șase puncte de penalizare.
Sancțiunile aplicate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art.102 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată - texte legale care dispun în sensul că: Amenda contravențională prevăzută clasa IV-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul ..... care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d). Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul …. a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de .....6 puncte de penalizarepentru ….. depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru clasa a IV – a de sancțiuni, se aplică 9 până la 20 puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(d) din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (d) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (nouă puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 630,00 lei amendă).
Totodată, instanța constată că aplicarea celor șase puncte de penalizare ca sancțiune complementară s-a făcut cu respectarea dispozițiilor imperative ale art.108 alin.1 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002.
Cât privește exigența impusă de art.102 alin.2 lit.(d) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, anume aceea ca depășirea cu mai mult de 41 km/h să fie constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța o constată pe deplin îndeplinită având în vedere considerentele expuse anterior la punctul 2.3. din cuprinsul prezentei hotărâri.
Instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, petentul a făcut trimitere la suspendarea dreptului de a conduce și la aplicarea măsurii tehnico administrative a reținerii permisului de conducere, însă acestea nu au fost dispuse prin actul sancționator. Dimpotrivă, așa cum rezultă din analiza întreprinsă de instanță asupra legalității sancțiunii aplicate, agentul constatator a făcut o corectă aplicare dispozițiilor legale care reglementează sancțiunea aplicabilă faptei reținute în sarcina petentului.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului de a circula cu o astfel de viteză pe un drum intens circulat din Municipiul C., pe timp de seară (orele 16:37, în luna noiembrie) a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța prezumă relativ necesitatea corijării conduitei petentului în derularea activității de conducător auto și conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C. M., cu domiciliul în Călărași, ., ., apartament nr.8, județ Călărași, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. V., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2012.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. M. D.
Red. Jud. C.I. – 17.06.2013
C.I. 17 Iunie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3054/2013.... → |
|---|
