Fond funciar. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 18003/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta APARASCHIȚEI E., cu domiciliul în Eforie Sud, .. 107, județul C., și pe pârâții P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., A. I. J. și A. DANUȚA, cu domiciliul în Eforie Sud, .. 107, județul C., având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absoluta Ordin Prefect.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2013, apoi la data de 23.09.2013, iar, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2012 sub nr._, reclamanta Aparaschiței E., în contradictoriu cu pârâții P. Județului C., A. I. J. și A. Dănuța, a solicitat instanței constatarea nulității absolute a ordinului prefectului jud. C. nr. 168/1994 emis în favoarea pârâților A. I. J. și A. Dănuța, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că autorii săi au ocupat în anul 1957 un teren în Eforie Sud, pe care, în baza autorizației de construcție, au edificat o casă, iar, ulterior decesului autorilor săi, aceasta a continuat să stăpânească terenul respectiv, respectiv că, prin ordinul prefectului jud. C. nr. 4/1995 i s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de 240 mp indiviză.
Reclamanta a precizat că, prin sentința civilă nr. 8849/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria C., instanța a respins ca neîntemeiată cererea acesteia prin care a solicitat constatarea dobândirii de către aceasta, prin prescripție achizitivă, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 415 mp și, prin accesiune, a dreptului de proprietate asupra construcției existente pe teren, decizia rămânând irevocabilă prin respingerea recursului.
În continuare, reclamanta a menționat că ordinul prefectului jud. C. nr. 168/1994 a fost emis pentru un teren care a făcut și face obiectul a numeroase litigii privind dreptul de proprietate și este lovit de nulitate absolută întrucât a fost emis în favoarea unor persoane neîndreptățite.
S-a mai arătat că pârâții A. I. J. și A. Dănuța nu au calitatea de dobânditori și nici de moștenitori ai dobânditorilor, pentru această suprafață de teren, nefiind îndeplinită o primă condiție pentru a fi beneficiarii reconstituirii în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991.
Reclamantul a adăugat că, din analiza documentației care a stat la baza emiterii ordinului prefectului jud. C. nr. 168/1994, reiese că nu s-a efectuat o verificare temeinică a regimului juridic al terenului, Comisia locală mulțumindu-se cu întocmirea unui simplu referat în acest sens, neținându-se cont de faptul că nu s-au efectuat măsurători în vederea emiterii ordinului contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legali citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosarul cauzei documentațiile care au stat la baza emiterii ordinului prefectului jud. C. nr. 168/1994 și în baza căreia a fost emisă propunerea de atribuire în proprietatea pârâților a dreptului de proprietate pentru suprafața indiviză de teren de 240 mp, situat în Eforie Sud, .. 107.
La termenul din data de 11.02.2013, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri și a respins, ca neutilă cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului P. Județului C.. De asemenea, instanța a prorogat discutarea încuviințării probei cu expertiza după atașarea dosarului civil nr._ .
La același termen, instanța a dispus atașarea dosarului civil nr._ .
La termenul din data 11.03.2013, instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică topografică.
La data de 16.07.2013, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, autorul reclamantei, tatăl acesteia, O. I., a primit în anul 1957, prin Decretul nr. 493/1994 pentru construcția de locuințe, terenul în suprafață de 480 mp, situat în Eforie Sud, .. 57, formând lotul nr. 5610.
După realizarea acestei construcției, conform autorizației de construire nr._/25.03.1957, prin decizia nr. 99/14.02.1968 O. I. a primit în folosință terenul în suprafață de 480 mp, fără termen, pe timp nelimitat.
După decesul lui O. I., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 126/27.05.1977 emis de notariatul de stat județean C., moștenitorii acestuia, respectiv soția supraviețuitoare, O. E., mama reclamantei, și reclamanta au dobândit câte o cotă de ½ din construcția menționată anterior.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr._/12.10.1983 și transcris sub nr. 7346-7347/12.10.1983 la Notariatul de stat județean C., reclamanta și mama acesteia, O. E., au partajat prin comun acord construcția situată în Eforie Sud, .. 107 ce o dețineau în proprietate comună, în acest înscris menționându-se faptul că terenul în suprafață de 480 mp este în proprietate de stat și rămâne în indiviziune.
O. E. a înstrăinat partea sa din construcție pârâților din prezenta cauză, A. I. J. și A. Dănuța, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.12.1984 și transcris sub nr. 6602/28.12.1984 la Notariatul de stat județean C., în acest înscris menționându-se că terenul aferent construcției, în suprafață indiviză de 240 mp din suprafața totală de 480 mp, este proprietate de stat.
Ulterior, în temeiul Legii nr. 18/1991, s-au atribuit în proprietate reclamantei, prin Ordinul Prefectului nr. 4/1995, cuantumul 240 mp (1/2 din lot 5610) în indiviziune, respectiv pârâților, prin Ordinul Prefectului nr. 168/1994, cuantumul de 240 mp teren indiviz.
În drept, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
În cauza de față, instanța reține că, prin Ordinul Prefectului nr. 168/1994, s-a atribuit în proprietate pârâților A. I. J. și A. D. terenul în suprafață indiviză de 240 mp, pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.12.1984 și transcris sub nr. 6602/28.12.1984 la Notariatul de stat județean, încheiat între pârâți și O. E., potrivit căruia pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situate în Eforie Sud, .. 107, compusă din două camere, bucătărie, baie, wc și două holuri.
La rândul ei, vânzătoarea O. E. dobândise construcția descrisă anterior prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr._/12.10.1983 și transcris sub nr. 7346-7347/12.10.1983 la Notariatul de stat județean C., încheiat cu reclamanta din prezenta cauză.
În consecință, reiese astfel că Ordinul Prefectului nr. 168/1994 a fost emis în mod legal, întrucât a avut la bază faptul că pârâții A. I. J. și A. D. au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției compuse din două camere, bucătărie, baie, wc și două holuri, situată în Eforie Sud, .. 107, precum și dreptul de folosință asupra unui teren indiviz de 240 mp.
De altfel, nicio dispoziție legală nu impune obligația instituției Prefectului de a realiza ieșirea din indiviziune, atunci când terenul ce intră în proprietatea statului cu priivre la care se solicită atribuirea în proprietate se afla în stare de indiviziune.
Dimpotrivă, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 menționează în mod expres faptul că terenurile trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Întrucât, în cauza de față, potrivit înscrisurile analizate anterior, atât reclamanta A. E., cât și pârâții A. I. J. și A. D. dețineau câte o cotă de ½ din construcția situată în Eforie Sud, .. 107, acestora le-a fost atribuit terenul în indiviziune, respectiv în suprafață indiviză de 240 mp reclamantei prin Ordinul Prefectului nr. 4/1995, iar pârâților, prin Ordinul Prefectului nr. 168/1994, în suprafață indiviză de 240 mp, conform titlurilor de proprietate deținute, aceștia având posibilitatea de a solicita ieșirea din indiviziune pentru terenul respectiv, lucru pe care reclamanta l-a efectuat deja, prin introducerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C., dosar care a fost însă suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că Ordinul Prefectului nr. 168/1994 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind dovedită existența vreunui motiv de nulitate absolută care să îi afecteze valabilitatea.
Orice alte eventuale susțineri ale reclamantei cu privire la împrejurarea că pârâții ar deține în fapt alt teren decât cel ce li se cuvine, sunt neavenite, din moment ce titlurile de proprietate deținute de ambele părți au fost emise pentru terenuri aflate în indiviziune, neidentificate expres, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței unui partaj de folosință asupra terenului în suprafață de 480 mp.
Se mai reține că expertul topograf desemnat în cauza a precizat că nu poate identifica cele două loturi de teren de 240 mp, atribuite în proprietate reclamantei și pârâților prin ordinele prefectului nr. 168/1994 și 5 /1995, respectiv că reclamanta stăpânește în fapt o suprafață de teren totală de 643 mp, din care 322 mp, amplasați în perimetrul 1-2-7-8-9-10-11-12-13-4-5-6-1) se află pe amplasamentul celor 480 mp identificați a fi dați în folosință autorului comun, O. I., prin decizia nr. 99/14.02.1968.
De asemenea, pârâții stăpânesc în fapt suprafața totală de 323 mp, din care 158 mp, notați în perimetrul 2-15-11-10-9-8-7-2 se situează în perimetrul identificat a fi amplasamentul celor 480 mp ce au fost dați în folosință defunctului O. I..
În consecință, instanța apreciază că problemele dintre părți exced cadrul prezentei acțiuni, respectiv că nu au fost identificate motive de nulitate absolută care să afecteze ordinul Prefectului nud. C. nr. 168/1994, emis pe numele pârâților, pentru suprafața de teren indiviz de 240mp, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în jduecată formulată de reclamanta A. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta APARASCHIȚEI E., cu domiciliul în Eforie Sud, .. 107, județul C., în contradictoriu cu pârâții P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., A. I. J. și A. DANUȚA, cu domiciliul în Eforie Sud, .. 107, județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. L. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3054/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3144/2013. Judecătoria... → |
|---|
