Plângere contravenţională. Sentința nr. 5822/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5822/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 27071/212/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5822
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 19.04.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – L. M.
GREFIER – C. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulata de petent S. B., cu domiciliul în Medgidia,., ., apartament 10, județul C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publica din data de 12.04.2013, si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre, pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 19.04.2013, pentru când s-a dat următoarea soluție.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2012, petentul S. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a solicitat anularea procesului verbal . nr._/19.10.2012, precum și anularea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivare, petentul a arătat că aplicând la viteza de 103 km/h reținută de agent, marja de eroare de 4% prevăzută de către NML 021/2005 rezultă o viteză de deplasare de 98,88 km/h, respectiv sub limita sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002; a mai arătat petentul că agentul nu a făcut mențiunea dacă autovehiculul pe care era montat aparatul radar se afla în deplasare sau în staționare și care sunt numerele de identificare /înregistrare/înmatriculare ale autovehiculului poliției și aparatului radar; totodată a arătat că nu i-a fost comunicată și înștiințarea de plată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, petentul a depus în copie procesul verbal . nr._/19.10.2012, act identitate, Decizia civilă nr. 1195/RCA/10.11.2010 a Tribunalului C., dovada . nr._.
La solicitarea instanței intimatul a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 pentru fapta prevăzută de art. 121 alin 1 din R OUG nr. 195/2002, reținându-se că în ziua de 19.10.2012 ora 09.13 pe DN 39 în localitatea L. a condus auto cu numărul_ cu viteza de 103 km/h; totodată petentului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, reținându-i-se carnetul de conducere.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ.
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd in mod imperativ cazurile de nulitate absoluta a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocata si din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozițiile art. 105, alin.2 C., respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul sa fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul sa fi produs părții o vătămare care sa nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petentul nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Potrivit art. 1169 Cciv, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească. Petentul, legal citat nu s-a prezentat și nu a formulat probe în susținerea celor afirmate, în aceasta situație vătămarea necesitând a fi dovedită.
Cu privire la lipsa mențiunii din procesul verbal a tipului și numărului aparatului radar cu care s-au efectuat măsurătorile, dacă era destinat în regim staționar sau în deplasare, instanța va înlătura această apărare, față de precizările formulate anterior cu privire la invocarea nulității relative.
Față de motivul invocat de petent referitor la necomunicarea înștiințării de plată, instanța are în vedere faptul că înștiințarea de plată este cuprinsă în formularul procesului verbal comunicat petentului la data încheierii acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 19.10.2012, instanța constată că autovehiculul înmatriculat cu numărul_ a fost înregistrat cu viteza de 103 km/h.
Potrivit art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 3.1.1.lit c din Norma de metrologie legală NML 021/2005 - privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru avizarea metrologică, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ±4 % din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h., astfel că aplicând marja de eroare de -4% la valoarea convențională măsurată de 103 Km/h, rezultă o viteză de deplasare 98,88 km/h, deci sub limita sancționată de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
Împrejurarea că aparatul cinemometru a corespuns verificărilor metrologice nu înlătura posibilitatea existenței acestor erori, ci certifică numai că aceste erori se în scriu în limitele tolerate, toleranța tehnică neconducând obligatoriu și la toleranță juridică, atâta timp cât eventuala toleranță tehnică poate conduce la un regim sancționator diferit, în cazul de față favorabil petentului, apreciind că este incident principiul in dubio pro reo, ceea ce înseamnă că orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancționată contravențional.
Potrivit însă art. 102 alin.2 raportat la art. 108 art. 108 alin. (1) lit. d) pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni precum și cu aplicarea 6 puncte de penalizare depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
D. fiind că în cauză se constată totuși o săvârșirea unei fapte care constituie contravenție, instanța, în aplicarea disp. art.34 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, poate numai să înlăture sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul, și nu să anuleze procesul-verbal în întregul lui, întrucât obiectul judecării unei plângeri contravenționale nu se referă în primul rând la verificarea legalității procesului-verbal de contravenție, ci la cercetarea faptului existenței sau inexistenței unei contravenții, procesul-verbal fiind doar actul procedural prin care se constată de către persoanele abilitate presupusa săvârșire a unei fapte contravenționale. Or, în cauză, o faptă contravențională a fost comisă, iar a anula în totul procesul-verbal de contravenție înseamnă a lăsa această faptă nesancționată.
A nega dreptul instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională de a recalifica în drept o stare de fapt constatată și de a dispune aplicarea sancțiunii corespunzătoare înseamnă a reduce rolul instanței de judecată la unul formal, conform căruia singurele soluții pe care instanța le-ar putea pronunța ar fi de menținere sau anulare a procesului-verbal de contravenție, eventual de reindividualizare a sancțiunii contravenționale, lăsând nesancționate fapte care contravin ordinii sociale în ipoteza în care se constată reținerea greșită a stării de fapt de către organul constatator. Așa cum instanța de judecată sesizată cu o plângere contravențională poate recalifica în drept situația de fapt corect reținută de către organul corespunzător, cu consecința reindividualizării sancțiunii contravenționale, conform noii încadrări în drept, tot așa instanța de judecată poate în urma administrării probelor să rețină o altă situație de fapt căreia să îi dea calificarea contravențională corespunzătoare, cu aceeași consecință a reindividualizării sancțiunii contravenționale, corespunzător contravenției constatate.
Față de toate acestea, instanța va admite în parte plângerea formulată de către petent și va anula numai sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce dispusă prin procesul verbal . nr._/19.10.2012 menținând celelalte sancțiuni contravenționale.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petent S. B., cu domiciliul în Medgidia,., ., apartament 10, județul C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER.
Anulează sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul dispusă prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.10.2012 întocmit de organul constatator.
Menține celelalte sancțiuni contravenționale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
P., GREFIER,
L. M. C. C.
Red.jud.L.M. 22 Aprilie 2013
Tehnored.C.C. 23.04.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2808/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
