Plângere contravenţională. Sentința nr. 5940/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5940/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 25354/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5940/2013
Ședința publică din data de 22.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. F.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravetională privind procesul verbal . nr._ din data de 18.09.2012, acțiune formulată de către petent . cu sediul în com. Saucesti, . Bacău în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, în temeiul art. 260 alin. 1 C. proc. civ., a amânat pronunțarea pentru data de 18.04.2013 și apoi 22.04.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele
INSTANȚA
La data de 4.10.2012, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cu nr._, petentul ., prin reprezentantul legal dl. V. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat în data de 18.09.2012, prin care a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 8000 lei de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. teritorial II.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 18.09.2012, pe raza loc. Murflatar, ansamblul auto_ /_ condus de angajatul acestuia C. A. D., ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri generale pe ruta Devnia (Bulgaria) – Bacău, a fost oprit în trafic de un inspector al ISCTR. În urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului a atestatului de conducător auto prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, conform prevederilor art. 44 din OMTI nr. 98/2011.
Pe fondul plângerii, petentul arată că, în speță, fapta constatată prin procesul verbal atacat nu există, deoarece conducătorul auto C. A. D. nu se afla în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, acesta având naționalitate română și domiciliul stabil în România.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 și urm. ale O.G. nr. 2/2001.
Au fost anexate plângerii procesul-verbal contestat, cartea de identitate a conducătorului auto C. A. D..
La data de 13.11.2012, intimata ISCTR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul autovehicului a atestatului de conducător auto prevăzut de art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, conform prevederilor art. 44 din O.M.T.I. nr. 980/2011, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 4 pct. 57.7. din H.G.R. nr. 69/2012. Astfel, susține intimatul, singura condiție cerută atât de art. 44 din O.M.T.I. nr. 980/2011, cât și de art. 4 pct. 57.7. din H.G.R. nr. 69/2012 pentru ca un operator de transport rutier să dețină acest atestat de conducător auto în conformitate cu art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 este ca acesta să efectueze transport rutier contra cost, fără a mai cere și alte condiții suplimentare iar dacă legiuitorul ar mai fi considerat că ar mai trebui îndeplinite și condițiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, ar fi făcut mențiune expresă în textul art. 44 al O.M.T.I. nr. 980/2011 sau ale art. 4 pct. 57.7. din H.G.R. nr. 69/2012, așa cum a făcut-o în alte situații. Dacă s-ar admite interpretarea petentei, ar însemna că o societate comercială română care nu a obținut o licență comunitară, dar care efectuează transporturi rutiere de mărfuri contra cost, având la bord un angajat legal un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru și nici rezident pe termen lung în înțelesul Directivei 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003, nu ar trebui să obțină acel atestat, deoarece nu ar mai îndeplini și condiția de la lit. a) a art. 5 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, aspect neadevărat, în opinia sa.
În drept, intimatul a invocat art. 115-118 C. proc. civ., O.M.T.I. nr. 980/2011 și O.G. nr. 2/2001.
Intimatul a depus la dosarul cauzei și actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis excepția litispendenței și a dispus reunirea dosarului nr._/212/2012 − având același obiect − la dosarul ce face obiectul acestei cauze.
În ceea ce privește fapta constatată prin procesul verbal ISCTR nr._, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 43 din Ordinul nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere: „(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, autorizația/autorizațiile de transport internațional, pentru parcursul extern, precum și toate celelalte documente specifice, după caz, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier. (2) În sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972”. iar potrivit art. 44 „Suplimentar față de documentul de transport prevăzut la art. 43 alin. (2), în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul autovehiculului trebuie să se mai afle: a) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto sau documentul doveditor privind punerea la dispoziția operatorului de transport a conducătorului auto; b) certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat; c) contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz; d) atestatul de conducător auto prevăzut în art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz”.
Trebuie observat că textul art. 43 prevede mai multe documente pe care operatorul de transport rutier de mărfuri contra cost trebuie să le dețină, dintre care unele au caracter general și obligatoriu iar altele au caracter specific, fiind necesare „după caz”. Expresia „după caz” urmează a fi analizată în raport de celelalte prevederi în materie, având în vedere în primul rând reglementările europene în materie, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri. Este greșit raționamentul intimatului că dacă legiuitorul ar mai fi considerat că ar mai trebui îndeplinite și condițiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, ar fi făcut mențiune expresă în textul art. 44 al O.M.T.I. nr. 980/2011 sau ale art. 4 pct. 57.7. din H.G.R. nr. 69/2012, așa cum a făcut-o în alte situații. Potrivit articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene un regulament „este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru”. Astfel, regulamentele europene sunt parte a dreptului intern al statelor membre, fără a necesita transpunere. În măsura în care acestea devin imediat parte a dreptului intern al statelor membre nu există niciun motiv pentru ca, atât timp cât prevederile lor sunt suficient de clare, precise și relevante pentru situația unui justițiabil, ele să nu poată fi invocate și aplicate de către persoanele private în fața instanțelor naționale. De asemenea, instanța va avea în vedere și prevederile art. 5 din Legea nr. 287/2009, care consacră expres principiul aplicării prioritare a dreptului Uniunii Europene: „În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților”.
Potrivit art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 „(1) Atestatul de conducător auto este eliberat de către un stat membru, în conformitate cu prezentul regulament, oricărui operator de transport rutier de mărfuri care:
(a) deține o licență comunitară; și
(b) angajează legal în acel stat membru un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în înțelesul Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung [13] sau utilizează în mod legal un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în înțelesul directivei respective, care este pus la dispoziția respectivului operator de transport rutier de mărfuri în conformitate cu condițiile de angajare și de pregătire profesională stabilite în acel stat membru: (i) prin acte cu putere de lege sau acte administrative; și, dacă este cazul, (ii) prin contracte colective, în conformitate cu normele aplicabile în respectivul stat membru. […]”
Așadar, atestatul de conducător auto este obligatoriu doar dacă sunt întrunite cumulativ cele două condiții a) și b). Așa cum rezultă și din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, atestatul de conducător auto permite statelor membre să verifice în mod eficient dacă conducătorii auto din țările terțe sunt angajați legal sau se află în mod legal la dispoziția operatorului de transport rutier de mărfuri responsabil de respectiva operațiune de transport (12). Acest lucru rezultă și din alin. (2) și (3) ale aceluiași art. 5: „Atestatul de conducător auto se eliberează de către autoritățile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport rutier de mărfuri, la cererea titularului licenței comunitare, pentru fiecare conducător auto, care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în înțelesul Directivei 2003/109/CE, pe care acesta îl angajează în mod legal sau pentru fiecare conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în înțelesul Directivei 2003/109/CE, care este pus la dispoziția respectivului operator de transport rutier de mărfuri. Fiecare atestat de conducător auto certifică faptul că angajarea conducătorului auto al cărui nume apare pe atestat este angajat în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1)”.
Astfel, instanța consideră că este eronat și raționamentul intimatei conform căruia singura condiție cerută atât de art. 44 din O.M.T.I. nr. 980/2011, cât și de art. 4 pct. 57.7. din H.G.R. nr. 69/2012 pentru ca un operator de transport rutier să dețină acest atestat de conducător auto în conformitate cu art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 este ca acesta să efectueze transport rutier contra cost, fără a mai cere și alte condiții suplimentare.
Din datele de buletin ale conducătorului auto C. A.-D. rezultă că acesta este cetățean român, născut în jud. Bacău, mun. Bacău, unde are și domiciliul în prezent. Este evident astfel că nefiind în ipoteza de la lit. b), operatorul de transport rutier nu era obligat să dețină atestatul de conducător auto, astfel că instanța va constata că procesul verbal este netemeinic.
Pentru aceste motive, sancționarea petentului pentru o faptă ce nu poate fi imputată acestuia face ca procesul-verbal încheiat de către intimat să fie netemeinic și nelegal, faptele reținute în sarcina sa neîntrunind elementele constitutive ale contravenției, conform art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât fapta nu este stabilită prin lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal contestat.
Exonerează petentul de plata amenzii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
L.F. 20 Mai 2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
