Plângere contravenţională. Sentința nr. 4244/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4244/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 4410/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4244/2013
Ședința publică din data de 22.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de reclamantul C. M., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 29.01.2013, emis de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; față de restituirea cu mențiunea „adresă incorectă” a citației transmise reclamantului, instanța apreciază procedura ca fiind legală cu această parte, prin prisma dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare și documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat.
În temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/ 2001.
Neexistând cereri prealabile sau excepții invocate, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
În conformitatea cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.02.2013, sub număr dosar 4410/ 212/ 2013, petentul C. M. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 29.01.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C.,.
Plângerea nu este motivată în fapt și drept, iar în susținere i-a fost atașată fotocopia procesului-verbal contestat.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și depunând în susținerea procesului-verbal documentația care a stat la baza întocmirii acestuia, respectiv imagini foto, buletin de verificare metrologică privind aparatul cu care au fost efectuate înregistrările, certificatul de aprobare model, atestatul lucrătorului operator, precum și cazierul auto al petentului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile existente la dosar.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 29.01.2013 (f. 3) petentul a fost sancționat cu 8 puncte-amendă și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, sens în care s-a dispus reținerea permisului de conducere, sancțiunile fiind aplicate în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/ 2002 și art. 100 alin. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 57 alin. 1 și, respectiv, art. 24 alin. 5 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, la data de 29.02.2013 – ora 10.10, a condus autovehiculul marca „Opel”cu nr. de înmatriculare_, pe . și, ajungând la intersecția cu . acordat prioritate de trecere microbuzului cu nr. de înmatriculare_, care circula pe drumul cu prioritate; de asemenea, avea permisul de conducere deteriorat.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta conducătorului auto constând în „neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
La rândul său, art. 57 alin. 1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să cedeze trecerea „la intersecțiile cu circulație nedirijată (...) vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament”.
Potrivit art. 24 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/ 2002, permisul de conducere este valabil 10 ani de la data eliberării și trebuie schimbat „la schimbarea de către titular a numelui, în cazul pierderii, furtului ori al deteriorării, precum și la expirarea perioadei de valabilitate”.
În fine, art. 100 alin. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002 stipulează: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...) neîndeplinirea obligației de a solicita autorității competente, în termenul prevăzut de lege, eliberarea unui nou permis de conducere sau certificat de înmatriculare ori de înregistrare, în cazul în care acestea au fost declarate furate, pierdute, deteriorate sau nu mai corespund din punctul de vedere al formei și conținutului celor în vigoare”.
Conform art. 98 alin. 4 din aceeași ordonanță de urgență, clasele de sancțiuni sunt următoarele:
a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior enunțate, instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptelor este corect indicat în procesul-verbal, iar sancțiunile stabilite de organul constatator se încadrează în limitele impuse de lege. De asemenea, faptele sunt descrise în mod corespunzător.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, deși petentul contestă că ar fi comis fapta de neacordare a priorității, singura sa apărare rezidă în aceea că șoferul microbuzului i-ar fi făcut semn să treacă, astfel cum s-a consemnat chiar în cuprinsul procesului-verbal, la rubrica „alte mențiuni”. Așadar, reclamantul nu contestă că microbuzul ar fi avut prioritate de trecere în respectiva intersecție față de autovehiculul pe care în conducea C. M.. Pe de altă parte, neacordarea de prioritate reiese fără putință de tăgadă din imaginile depuse de intimat la dosar, înregistrate cu ajutorul mijlocului tehnic de supraveghere a traficului rutier (f. 13-19).
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului, constând în deținerea unui permis de conducere deteriorat, se observă că nu se face nicio apărare de către C. M..
Este adevărat că în materie penală există prezumția de nevinovăție, iar vinovăția subiectului activ trebuie dovedită de către acuzare, însă în materie contravențională actul sancționator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, admițându-se că, în lipsa unor probe sau indicii din care să reiasă agentul constatator a fost fie în eroare, fie lipsit de obiectivitate, atunci prezumția la care am făcut referire nu mai subzistă.
În cauza de față Judecătoria consideră că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, astfel încât procesul-verbal contestat apare ca fiind legal și temeinic întocmit, iar față de ansamblul materialului probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile au fost stabilite în mod corect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de reclamantul C. M., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 29.01.2013, emis de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 12.08.2013
thn. red. C.B. 31.07.2013/ 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria... → |
|---|
