Plângere contravenţională. Sentința nr. 7318/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7318/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 25623/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7318
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. A. M.
GREFIER: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. R. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2013 si au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, pentru când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 23.05.2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.10.2012 sub nr._/212/2012, petentul S. R. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.09.2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, arătând că a trecut pe culoarea verde a semaforului, care indica ultimele 2 secunde, a traversat intersecția în siguranță, ceea ce înseamnă că a fost liberă, agentul constatator se afla într-o poziție în care îi era imposibil să observe semaforul electric adresat petentului, fapt ce poate fi confirmat cu martor – pasagerul de pe scaunul din dreapta. Sub aspectul legalității, petentul a formulat critici cu privire la neindicarea ocupației și a locului său de muncă, descrierea faptei, completarea rubricii alte mențiuni, menționarea unui martor asistent fără ca acesta să fie prezent.
În drept, a indicat disp. OUG 195/2002 și HG 1391/2006, oG 2/2001.
Petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. I. A. și a depus la dosar, în copii, procesul verbal de contravenție contestat, act de identitate, certificat de înmatriculare auto, plic comunicare, dovada de circulație, polița rca, chitanța amenda.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și a depus la dosar transcrierea mecanică a procesului-verbal și actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, respectiv raportul agentului constatator.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost audiați martorul propus de petent – f. 28 și martorul asistent din procesul-verbal – f. 29.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat, reținându-se că la data de 25.09.2012, ora 14.50, pe . a condus auto Dacia cu nr._, pe str. M. dinspre .. N I. și la intersecție cu . semnificația culorii roșu a semaforului electric și traversează intersecția astfel încât autovehiculele care aveau verde de pe . sa au redus viteza în apropriere de centrul intersecției pentru a evita impactul, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din RAOUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.
Susținerile cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 urmează a fi respinse ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă privind descrierea faptei și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța apreciază că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei arată clar, detaliat, și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art. 52 alin. 1 din RAOUG 195/2002 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale.
În același sens, constată că în cuprinsul procesului-verbal scrie art. 52 alin. 1 din RAOUG 195/2002, iar nu art. 52 alin. 1 din OUG 195/2002, astfel cum, în mod greșit a citit petentul.
Sub aspectul legalității, petentul a formulat mai multe critici, pe care instanța le analizează având în vedere decizia în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a arătat că „în raport cu caracterul imperativ – limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește neindicarea ocupației și a locului de muncă al petentului, față de prev. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001 și decizia în interesul legii menționată, instanța reține că neindicarea ocupației și a locului de muncă al petentului petentului nu atrage nulitatea procesului verbal contestat deoarece nu se poate reține existența unei vătămări. De altfel, petentul nu a precizat în ce constă vătămarea produsă și care ar fi relevanța în cauză a acestor mențiuni.
În ceea ce privește susținerea petentului privind completarea rubricii alte mențiuni, față de prev. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001 și decizia în interesul legii menționată, instanța reține că aceasta nu atrage nulitatea procesului verbal contestat deoarece petentul a avut posibilitatea să invoce și să detalieze obiecțiuni în cadrul plângerii adresate instanței, nefiindu-i deci lezat dreptul la apărare.
În ceea ce privește susținerea petentului privind consemnarea unui „fals” martor, instanța reține, contrar susținerilor petentului, că martorul asistent audiat a recunoscut semnătura sa de pe procesul-verbal și faptul că a semnat că se refuza semnarea de către persoana sancționată – f. 29, acesta fiind rolul unui martor asistent, față de disp. art. 19 din OG 2/2001, iar nu acela de a confirma săvârșirea faptei, așa cum în mod greșit a înțeles petentul.
Deși criticile petentului cu privire la legalitatea actului sancționator sunt în mod vădit neîntemeiate, verificând temeinicia actului contestat, instanța reține că constatările personale ale agentului constatator sunt infirmate de declarația martorului petentului – f. 28, care a declarat sub prestare de jurământ că petentul nu a trecut pe roșu, ci pe verde și că polițistul era într-o poziție în intersecție de unde nu putea vedea semaforul petentului, iar intersecția era liberă când au trecut și care conduce spre existența unui dubiu rezonabil în favoarea petentului cu privire la săvârșirea faptei. Astfel, în speță nu există elemente de natură să conducă instanța la înlătura declarației martorei audiate.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită plângerea formulată și să anuleze procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul S. R. C. cu domiciliul in BRASOV, ., J. B. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI C..
Anulează procesul-verbal . nr._/25.09.2012, emis de intimat.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. V. M. O.
Semnează conf. Art.261 al.2 C.
Grefierul Șef G. V.
Red. tehnored. jud. A.M.V. 03.07.2013
thn.red. M.O. 29.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3407/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 8404/2013. Judecătoria... → |
|---|
