Plângere contravenţională. Sentința nr. 8655/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8655/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 23788/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.8655
Ședința publică de la 12.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravetionala acțiune formulată de petenta R. P. SERV SRL cu sediul în Medgidia,..7, jud. C. în contradictoriu cu intimata G. N. DE MEDIU COMISARIATUL JUDETEAN CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 4.06.2013,11.06.2013 și 12.06.2013 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta S.C. R. P. SERV S.R.L solicitat anularea procesului-verbal . nr._/06.08.2012 încheiat de G. Națională de Mediu.
În motivare, petenta a atătat că la la data de 04.08.2012, ora 1,52 noaptea la punctul de lucru al societății situat in loc.Eforie Nord zona Belona, Club Carioca, a fost efectuat un control s-a constatat că societatea nu a realizat în totalitate și la termen măsura impusă la data de 02.08.2012 de interzicere a funcționării sursei de zgomot până la asigurarea măsurilor și dotărilor speciale pentru izolarea fonică .
Apreciază petenta că nu s-a făcut o verificare personală și concretă a condițiilor stabilite prin procesul-verbal emis de Poliția localității Eforie la data de 24.07.2012 și nu aveau cunoștință de faptul că aceste măsuri au fost stabilite în sarcina petentei.Se apreciază, totodată și că nu a fost stabilite corect temeiul juridic și sancțiunea.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Se mai susține și că agentul constatator a realizat doar o descriere formala a constatărilor sale, fara a evidenția elemente de fapt de natura a individualiza fapta săvârșita care a fost reținuta in sarcina agentului economic, nu s-a precizat care este limita maxima de zgomot admisa de lege, care a fost nivelul măsurătorilor sonometrice, cu cati decibeli a fost depășit nivelul de zgomot, așadar, procesul-verbal astfel întocmit nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin.l din O.G. nr.2/2001, iar o prezentare generala, lipsita de conținut a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului-verbal conform art. 17 din O.G. nr.2/2001.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 si art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.
Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că petenta nu s-a conformat și nu a respectat măsurile impuse prin adresele nr. 1995 și 1997/01.08.2012 și printr-un proces-verbal încheiat împreună cu Poliția localității Eforie și a fost sancționată contravențional.
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul art. 96 alin.(3) din O.U.G. nr. 195/2005, reținându-se în sarcina sa că nu a realizat în totalitate și la termen măsura impusă la data de 02.08.2012 de interzicere a funcționării sursei de zgomot până la asigurarea măsurilor și dotărilor speciale pentru izolarea și protecția fonică a sursei de zgomot și vibrații și confirmarea prin buletin de analiză a eficienței antifonării prin încadrarea în limitele de zgomot maxim admise de legislația în vigoare. S-a reținut că depășirea nivelului de zgomot ambiental
Art. 96 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului - Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:9. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Față de aceste considerente, instanța constată că petenta nu a indicat nicio circumstanță care determine vreun dubiu cu privire la veridicitatea celor reținute în procesul verbal contestat, iar din probele administrate, inclusiv declarația martorului R. T. și rezultă săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentei. Totodată susținerile petentei referitoare la necomunicarea măsurilor stabilite la data de 19.07.2012 sunt neîntemeiate, intimata făcând dovada comunicării procesului-verbal prin afișare(fila 24).
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. (3) din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 50.000 lei, conform art. 96 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2005 Pentru considerentele mai sus arătate, plângerea contravențională urmează să fie admisă în parte, în sensul diminuării cuantumului amenzii contravenționale până la limita minimului prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul S.C. R. P. SERV S.R.L. cu sediul în Medgidia,..7, jud. C. în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL PRIN COMISARIATUL JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., jud. C. .
Dispune reducerea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate de la 100.000 lei la 50.000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.06.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. TIMOAȘCĂ SELMA Z.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 8527/2013. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
