Plângere contravenţională. Sentința nr. 8910/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8910/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 30362/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8910
Ședința publică din data de 17.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. N., cu domiciliul în C., ., județul C., și pe intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect plângere contravențională . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 17.06.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.12.2012, sub numărul_, petentul P. N. a formulat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.11.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta, așa cum este aceasta descrisă în procesul verbal de contravenție, că fapta nu a fost descrisă corespunzător, că nu a fost încadrată în drept corect, că nu au fost menționate, în cuprinsul procesului verbal ocupația și locul de muncă al petentului, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a actului atacat, în opinia petentului, că martorul care a semnat procesul verbal nu se afla la locul constatării faptei.
În susținerea cererii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus copia procesului verbal de contravenție și copia cărții de identitate.
Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție este scutită de taxa de timbru, in temeiul art. 36 din O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si art. 15 lit. i din Legea 146/1997.
Conform art. 1 alin.2 din O.G 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare, însă a depus transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 19.11.2012, ora 16,50, petentul a fost sancționat cu patru puncte amendă, în cuantum de 280 lei, pentru că ar fi staționat voluntar, cu autovehiculul marca Daewoo cu nr._ în stația taxi nr. 79 de pe . obstacol pentru auto în regim de taxi cu care se efectuează transport public de persoane.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, acesta refuzând să semneze.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Nu se poate reține că nemenționarea profesiei și a locului de muncă ale petentului sunt de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal, putând fi vorba, eventual, despre o nulitate relativă.
Pentru a se putea vorbi despre anularea procesului verbal pentru acest motiv, petentul ar trebui să dovedească existența unui prejudiciu ce nu poate fi înlăturat decât prin anularea procesului verbal, însă petentul nu a vorbit despre existența unui astfel de prejudiciu.
În ce privește martorul asistent, se reține că acesta a fost prezent, conform declarațiilor sale, la momentul săvârșirii faptei de către petent, respectiv că acesta declară că fapta consemnată este corectă, astfel încât instanța nu poate reține apărarea petentului conform căruia martorul semnatar nu era prezent.
Cu privire la insuficienta descriere a faptelor, instanța apreciază că și această critică este neîntemeiată, fapta fiind descrisă în mod complet și fiind, de asemenea, corect încadrată în drept.
Se reține că art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenții, sancționate cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, faptele prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
La rândul său, art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 incriminează staționarea neregulamentară.
Art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 interzice staționarea voluntară a vehiculelor „în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”.
Instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat în procesul-verbal, iar sancțiunea aplicată corespunde limitelor impuse de lege, motiv pentru care va respinge apărarea petentului în sensul că fapta nu a fost încadrată corect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că nu s-a răsturnat prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal de contravenție, iar martorul semnatar al procesului verbal a declarat în sensul celor consemnate, în timp ce petentul nu a probat în niciun mod cele susținute.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, iar, față de ansamblul probator existent la dosar, se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001. i.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/ 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. N., cu domiciliul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 370 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C.L. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6559/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Hotărâre din 27-06-2013, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
