Plângere contravenţională. Sentința nr. 9139/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9139/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 687/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9139
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.01.2013, acțiune formulată de petentul T. M.-A., cu domiciliul în A., .. 328, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 13.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea la data de 20.06.2013, hotărând următoarele;
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul T. M. A. a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr. AR nr._ încheiat de intimata I. de P. al Județului Constanta.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că la data de 10.01.2013, circula pe . sensul de mers dinspre . km 4-5 iar inainte de intersecția cu Vârfu cu Dor a fost semnalizat de către un agent de poliție sa tragă mașina pe dreapta. După oprirea mașinii, i s-a comunicat că a fost oprit deoarece a fost surprins fără centura de siguranță. Mai arată petentul că a fost sancționat pe nedrept întrucât avea pusă centura de siguranță și că i s-a refuzat dreptul de a viziona înregistrarea care ar dovedi fapta contrară.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
La plângere a fost anexat procesul verbal de contravenție contestat.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
De asemenea, plângerea a fost formulată în termen legal.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii. În susținerea celor constatate în procesul verbal contestat a depus la dosar 4 fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar și adresa Serviciu Rutier C. cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) și art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi circulat fără a avea cuplată centura de siguranță.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, după ce la rubrica „alte mențiuni”, acesta a precizat că a avut centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 36. alin. (1) dn OUG nr. 195/2002 “Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”. În conformitate cu art. 99 din același act normative, “ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate”;
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care Judecătoria a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În plângere au fost invocate atât motive față de care petentul solicită anularea procesului verbal pentru vicii de formă (faptul că nu i-a fost prezentată înregistrarea video), cât și motive de netemeinicie a procesului verbal, în sensul că faptele reținute în cuprinsul acestuia nu sunt conforme realității, deoarece avea cuplată centura de siguranță.
Analizând motivele față de care petentul solicită anularea procesului verbal pentru vicii de formă, Judecătoria le găsește neîntemeiate pentru considerentele care succed.
Cu privire la refuzul agentului constatator de a prezenta filmarea menționată, Judecătoria constată faptul că agentul constatator nu are obligația de a prezentat petentului la momentul constatării faptei fotografia făcută cu aparatul radar.
Obligația menționată de lege este doar aceea de a constata nerespectarea regulilor de circulație (în unele cazuri obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic), însă nu și de a prezenta persoanei sancționate fotografia efectuată. Această fotografie constituie o probă care susține acuzațiile aduse petentului de către agentul statului, astfel că ea poate fi prezentată în instanță, pentru susținerea acuzațiilor, astfel cum de altfel s-a și procedat.
Analizând motivele de netemeinicie invocate, Judecătoria le găsește întemeiate pentru considerentele care succed.
În analiza temeiniciei procesului verbal, instanța a pornit de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea), care a statuat că, în cauzele în care acuzația adusă de un agent al statului unei persoane particulare reprezintă o „acuzație în materie penală” (astfel cum această noțiune este calificată și dezvoltată în jurisprudența Curții) sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția), situație în care persoana acuzată beneficiază prezumția de nevinovăție (în acest sens cauza A. c. României).
În acest sens, în acord cu jurisprudența dezvoltată de Curte, pentru a putea stabili cu certitudine existența faptelor contravenționale, sunt necesare probe care să conducă în mod cert la existența faptei și a vinovăției făptuitorului și să înlăture astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul în fața acuzației aduse de un agent al statului.
Pentru dovedirea faptelor contravenționale, nu putem aprecia ca fiind suficiente doar consemnările agentului constatator înscrise în procesul verbal, a căror probă se încearcă a fi făcută prin raportul întocmit de același agent constatator.
În caz contrar, dacă o simplă acuzație ar fi considerată suficientă pentru dovada faptelor contravenționale și răsturnarea prezumției de nevinovăție garantate de Convenție, s-ar ajunge la situația inacceptabilă într-o societate democratică în care procesul verbal de contravenție ar deveni prin sine însuși atât actul de acuzare cât și proba pe care se sprijină acuzația statului, situație în care controlul instanței de judecată ar fi diminuat până la extrem, iar dreptul la un proces efectiv, garantat de asemenea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar fi complet iluzoriu.
În ceea ce privește fotografiile înaintate de intimată la dosarul cauzei, acestea nu sunt suficient de clar efectuate, astfel încât Judecătoria să poată constata dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că petentul ar fi circulat la momentul constatării faptei fără a avea cuplată centura de siguranță.
În aceste condiții, având în vedere principiul de drept conform căruia dubiul profită celui acuzat (principiu pe deplin aplicabil în situația în care s-a stabilit că suntem în prezența unei „acuzații în materie penală”), Judecătoria nu poate decât să constate faptul că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru dovedirea faptei reținute în sarcina petentului.
În concluzie, pentru toate aceste motive, Judecătoria constată că intimata nu a făcut dovada existenței faptelor contravenționale, așa cum acestea au fost descrise în procesul verbal contestat și, pe cale de consecință, plângerea contravențională urmează să fie admisă, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul T. M.-A., domiciliat în A., .. 328, . cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Poliției Rutiere cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.01.2013.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 140 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. L.F./Tehn. M.P.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 27-05-2013,... → |
|---|
