Plângere contravenţională. Sentința nr. 9316/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9316/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 30855/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9316
SEDINTA PUBLICA DIN 25.06 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent A. M. D. și pe intimat P. M. CONSTANTA, având ca obiect plângere contravetionala DPLC_.
La apelul nominal facut in sedinta publica, atât la prima strigare, cât si la a doua strigare, se constată lipsa părtilor și prezența a martorului asistent S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință.
După identificarea martorului S. I. în conformitate cu dispozițiile art.192 Cod pr.civilă și depunerii de către acesta a jurământului conform art.193 al.1 Cod pr.civilă, instanța îi aduce la cunoștință dispozițiile art.193 al.8 Cod pr.civilă și procedează la ascultarea acestuia declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art. 150 Cod procedură civilă, instanta constata cauza in stare de judecata si rămâne în pronunțare.
I N S T A N T A:
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.12.2012 sub nr._, petentul A. M. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul P. MUNICIPIULUIM C., să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.11.2012 întocmit de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității..
În drept, petentul nu a motivat plângerea
În dovedirea plângerii, a depus la dosar, în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.11.2012 întocmit de intimat.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, însă a depus la dosar, în copie raportul agentului constatator și înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. În cauză a fost audiat și martorul asistent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, că potrivit mențiunilor procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.11.2012, întocmit de intimat, la data de 26.11.2012, în jurul orei 19.10, petentul a oprit voluntar și nejustificat auto marca VW, cu nr. de înmatriculare_ în zona indicatorului „OPRIREA INTEZISĂ”, stânjenind circulația fluentă a traficului rutier.
În consecință, agentul constatator a apreciat că petentul a încălcat dispozițiile art. 142 lit. a din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 rep. fiind sancționat conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei (cu posibilitatea achitării în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal a jumătate din sumă, adică 70 lei). Totodată, instanța constată că procesul-verbal a fost semnat de un martor asistent.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, instanța constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale (ex. art. 180 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 prevede că procesul-verbal va cuprinde în mod obligatoriu numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În cauza de față, instanța constată că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, consideră că lipsa unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu a provocat acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost semnat de un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În analiza temeiniciei procesului-verbal contestat instanța mai are în vedere prevederile art. 142 din R.O.U.G. nr. 195/2002 rep. – Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: a) în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”; disp. art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.– „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a); disp. art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.- „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (…) oprirea neregulamentară.
Din înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, acesta nefăcând dovada contrară celor reținute în procesul-verbal contestat.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere faptul că, în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 C.civ., se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile din OUG nr. 195/2002 rep. au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate și în raport de probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității, nefiind combătută prin dovezile administrate în cauză, astfel instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției reținută anterior.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța constată că sancțiunea se încadrează între limitele prevăzute de lege pentru fapta contravențională reținută, ceea ce reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. M. D., domiciliat in CONSTANTA, ., nr. 31, ., . cu intimatul P. M. C., cu sediul in C., județul C., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.
P. GREFIER
A. A. F. S.
Red jud. A.A.
Tehnored gref SF
Data redactării: 26.08.2013/ 4 ex
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
