Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 4991/212/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 20.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „ieșire din indiviziune”, cerere formulată de către reclamanta G. V., cu domiciliul procesual ales în C., .. 128, jud. C., în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. A. G., ambii cu domiciliul procesual ales la cab. av. „Negip M.”, în C., ., ., ., intervenient voluntar în interesul pârâților fiind M. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22.11.2013, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29.11.2013, 06.12.2013, 13.12.2013 și 20.12.2013 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.02.2011, sub număr dosar 4991/ 212/ 2011, reclamanta G. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. A. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil reprezentat de apartamentul situat în O., Șoseaua Națională nr. 189, ., ., jud. C., compus din două camere și dependințe, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, arată reclamanta că, la data de 15.10.2004, a dobândit în proprietate imobilul indicat, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „D. G.” sub nr. 4653. ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la același birou notarial sub nr. 178/ 13.01.2005, a înstrăinat cota de 70% din dreptul de proprietate asupra apartamentului, către M. G., cu care reclamanta a conviețuit o perioadă de timp.
La rândul său, M. G. a transmis fiilor săi, D. M. și D. A. G., cota de 70% din dreptul de proprietate asupra bunului imobil, prin Contractul de donație autentificat sub nr. 2425/ 29.09.2006.
Prin urmare, reclamanta și cei doi pârâți se găsesc, în prezent, în indiviziune asupra imobilului în discuție. Solicită reclamanta ca imobilul să îi fie atribuit în natură, cu obligarea sa la sultă către cei doi pârâți, învederând că nu locuiește în imobil din cauza deteriorării relației sale cu M. G., însă își are domiciliul la acea adresă. Totodată, arată că a efectuat îmbunătățiri substanțiale locuinței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 Codul civil și art. 274 Cod procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri (f. 4-12).
Cererea a fost timbrată cu timbru judiciar de 5.30 lei, iar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru de 1800 lei, stabilită prin raportare la valoarea provizorie a bunului arătat de reclamantă, aceasta a fost scutită la plată, prin admiterea cererii sale de ajutor public judiciar (f. 31).
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare (f. 25), prin care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune, solicitând să le fie atribuit bunul imobil, dată fiind cota majoritară din dreptul de proprietate deținută de aceștia. Precizează pârâții că reclamanta își are reședința în Italia încă din anul 2007, astfel că nu se justifică nevoia sa de a locui în apartamentul de partajat. Cât despre îmbunătățirile invocate de reclamantă ca fiind aduse locuinței, se solicită a nu se ține seama de această apărare, întrucât o asemenea stare de fapt nu constituie un criteriu de partajare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și art. 119 Cod procedură civilă.
La data de 29.08.2011, M. G. a depus la dosar cerere de intervenție voluntară în interesul pârâților (f. 32), susținând apărările acestora și cerând ca împărțeala să se facă prin atribuirea bunului imobil către D. M. și D. A. G..
Mai arată intervenientul că a promovat o acțiune civilă, ce face obiectul dosarului nr._/ 212/ 2011, prin care a solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 4653/ 15.10.2004, prin care G. V. a dobândit cota de 30% din dreptul de proprietate asupra apartamentului. Solicită intervenientul a se dispune suspendarea prezentei judecăți până la soluționarea dosarului nr._/ 212/ 2011, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 30.11.2011, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară în interesul pârâților și a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/ 212/ 2011.
La cererea reclamantei (f. 47), instanța a dispus redeschiderea judecății, la termenul din 17.05.2013, constatând că dosarul nr._/ 212/ 2011 a fost soluționat în mod irevocabil, prin respingerea acțiunii civile. La același termen de judecată reclamanta, prin reprezentantul său convențional, a depus la dosar declarația proprie autentificată la B.N.P. „O. C.” sub nr. 219/ 08.04.2013 (f. 72.), prin care arată că este de acord cu atribuirea imobilului către pârâți și obligarea acestora la plata sultei valorice corespunzătoare cotei de 30% deținute de ea.
În cauză au fost administrate, ca cererea părților, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul, proba testimonială cu martorii D. Rădița (f. 144) și B. E. (f. 154), precum și proba cu expertiză tehnică imobiliară, fiind realizat raportul de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. Ș. (f. 89-96; 123-123).
După evaluarea bunului imobil pe calea expertizei, instanța a stabilit cuantumul total al taxei de timbru aferent cererii de chemare în judecată ca fiind de 2868 lei, reclamanta achitând diferența de taxă de timbru de 1068 lei.
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „D. G.” sub nr. 4653/ 15.10.2004 (f. 5-6), reclamanta G. V. a dobândit, de la C. Ș. și C. E., dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în O., Șoseaua Națională nr. 189, ., ., jud. C., compus din două camere și dependințe, identificat cu nr. cadastral 7/14, înscris în cartea funciară a localității O. sub nr. 990 S. individuală.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „D. G.” sub nr. 178/ 13.01.2005 (f. 7-8), G. V. a înstrăinat cota de 70% din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, către M. G., diferența de 30% din acest drept rămânând în continuare în patrimoniul reclamantei.
La rândul său, M. G. a transmis fiilor săi, D. M. și D. A. G., cota de 70% din dreptul de proprietate asupra bunului imobil, prin Contractul de donație autentificat sub nr. 2425/ 29.09.2006 la B.N.P. „C. A.” (f. 9-10).
Așadar, reclamanta și cei doi pârâți din prezenta cauză se găsesc în indiviziune asupra imobilului ce face obiectul împărțelii, cotele dreptului de proprietate deținute de aceștia, respectiv 30% pentru G. V. și 70% pentru D. M. și D. A. G., nefiind contestate.
În ceea ce privește cererea de sistare a stării de indiviziune, instanța reține următoarele:
Conform art. 728 cod civil din 1864 „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare.”
De asemenea, potrivit art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă „Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”, iar în conformitate cu prevederile art. 6739 din același cod „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Așadar, împărțeala sau partajul este operațiunea prin care se atribuie fiecărui coproprietar o parte diviză, determinată materialmente din lucru, în loc de partea indiviză, abstractă, pe care o avea până atunci, valoarea părții divize fiind proporțională și echivalentă cu cea a părții indivize anterioare, prin împărțeală punându-se capăt indiviziunii.
Dacă este posibil, partajul se va face în natură iar numai dacă prin împărțeala în natura s-ar ajunge la o fărâmițare excesivă, împărțeala se va realiza prin atribuirea bunului coindivizarului celui mai îndreptățit, cu obligația pentru acesta din urmă de a plăti o sultă celorlalți coindivizari care să fie egală cu cota-parte ce i se cuvine fiecăruia.
În cazul de față, fiind vorba despre o unitate locativă compactă, respectiv un apartament într-un condominiu, instanța urmează a da eficiență voinței tuturor părților, dispunând ca ieșirea din indiviziune să se facă prin atribuirea exclusivă a bunului către pârâți, cu obligarea acestora la plata unei sulte valorice către reclamantă.
Sulta valorică va fi determinată prin raportare la valoarea bunului imobil, astfel cum aceasta a fost stabilită prin expertiză (_ lei), din care va fi scăzută valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului după ce reclamanta a încetat a mai folosi apartamentul. Aceste lucrări au fost identificate prin raportul de expertiză (f. 89-95) ca fiind executate în anul 2009 și având o valoare actualizată de_ lei. Rezultă, așadar, că sulta urmează a fi calculată în procent de 30% din_ lei (_ -_), respectiv_.10 lei.
Instanța nu poate primi apărarea reclamantei conform căreia nu ar trebui să fie luată în considerare contravaloarea lucrărilor de înlocuire a instalației de alimentare și scurgere a apartamentului, precum și contravaloarea unui dresing, întrucât aceste lucrări au concurat la stabilirea valorii actuale a imobilului. Or, coproprietarii unui bun trebuie să participe, corespunzător cotei din dreptul de proprietate pe care o dețin asupra acelui bun, la cheltuielile făcute pentru conservarea/ repararea bunului.
De asemenea, instanța nu va ține seama de apărarea pârâților și a intervenientului, potrivit căreia s-ar impune scăderea contravalorii tuturor îmbunătățirilor identificate prin expertiză (_ lei), întrucât din probele administrate rezultă că atât G. V. cât și M. G. au contribuit la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire din perioada 2004-2005, fără a se putea stabili cu certitudine proporția în care fiecare dintre concubini (la acea vreme) a contribuit financiar. Sub acest aspect se observă că, atât în cuprinsul întâmpinării depuse de G. V. în dosarul nr. 8530/ 212/ 2011 (f. 139-140), cât și în declarația martorei D. Rădița formulată în același dosar (f. 141) se precizează că G. V. a participat, alături de M. G., cu bani personali la realizarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
De asemenea, în declarația dată de martora D. Rădița în prezentul dosar (f. 144), se arată că cei doi coproprietari de la vremea respectivă au investit împreună în renovarea locuinței.
În fine, instanța constată că pârâții au dovedit, prin chitanțele depuse la dosar (f. 131-134), că au plătit impozitele aferente imobilului, pentru perioada 2010-2013, în valoare totală de 550.93 lei, din care reclamanta ar trebui să suporte 30%, respectiv 165.30 lei, corespunzător cotei sale din dreptul de proprietate.
În concluzie, valoarea sultei la plata căreia vor fi obligați pârâții către reclamantă este de _.80 lei (_.10 -165.30).
Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție voluntară în interesul pârâților, dispunând ca ieșirea din indiviziune să se facă prin atribuirea exclusivă a bunului către pârâți, cu obligarea acestora la plata unei sulte valorice de_.80 lei către reclamantă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, dat fiind faptul că partajul profită tuturor părților litigante, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 277 Cod procedură civilă, imputând în mod corespunzător cotelor deținute de părți din dreptul de proprietate aceste cheltuieli.
Se constată că reclamantul a efectuat cheltuieli totale de 4073 lei, compuse din 1068 lei - taxă judiciară de timbru, 5 lei - timbru judiciar, 500 lei - onorariu de expert și 2500 lei - onorariu de avocat. La rândul lor, pârâții au efectuat cheltuieli în valoare de 2500 lei, constând în onorariu de expert (500 lei) și onorariu de avocat (2000 lei). Intervenientul voluntar în interesul pârâților a dovedit cheltuieli de 500 lei, cu titlu de onorariu de avocat.
Rezultă așadar că părțile au realizat cheltuieli judiciare totale de 7073 lei, 30% din această valoare reprezentând 2121.90 lei, care ar trebui suportată de reclamantă. Cum aceasta a plătit deja 4073 lei, înseamnă că pârâții și intervenientul trebuie să îi plătească suma de 1951.10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta G. V., cu domiciliul procesual ales în C., .. 128, jud. C., în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. A. G., ambii cu domiciliul procesual ales la cab. av. „Negip M.”, în C., ., ., ..
Admite în parte cererea de intervenție voluntară în interesul pârâților, formulată de către M. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C..
Dispune ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil reprezentat de apartamentul situat în O., Șoseaua Națională nr. 189, ., ., jud. C., compus din două camere și dependințe, prin atribuirea acestui bun, în mod exclusiv, pârâților D. M. și D. A. G..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de_.80 lei, cu titlu de sultă.
Obligă pârâții și intervenientul voluntar să plătească reclamantei suma de 1951.10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 20.12.2013
thn. red. C.B. 09.01.2014/ 6 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 4956/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
