Plângere contravenţională. Sentința nr. 9801/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9801/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 7/212/2013
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA C.
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.9801
SEDINTA PUBLICA DIN 02.07.2013
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petentul P. FIZICĂ AUTORIZATĂ SALI GEILAN cu sediul în C. ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul M. C. PRIN PRIMAR- DIRECTIA POLITIE LOCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntării la data de 02.07.2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.01.2013 sub nr._, petentul P. FIZICĂ AUTORIZATĂ SALI GEILAN a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție nr._/18.12.2012 întocmit de intimatul M. C. PRIN PRIMAR- DIRECTIA POLITIE LOCALĂ, solicitând anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința exonerării de plata amenzii.
Petentul a arătat că în mod nelegal s-a reținut săvârșirea contravenției înscrise în cuprinsul procesului verbal, câtă vreme aspectele consemnate de agentul constator nu corespund în realitate.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare, dar a depus documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Prin încheierea din data de 02.04.2013 instanța a admis excepția de litispendență și a dispus reunirea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, și proba testimonială ci audierea martorului propus de petent Encu Ulise (f. 23) și a martorului asistent B. I. (f. 39).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/18.12.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. f) din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut că aceasta, la data de 18.12.2012, ora 10:20, vânzarea ambulantă a mărfurilor, în alte locuri decât cele autorizate de Primărie.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 1169 Cod civil, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
În condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalcă prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 6000 lei), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Instanța nu va reține depoziția martorului Encu Ulise, acesta, pe de o parte, recunoscând că nu a fost prezent la locul constatării contravenției în ziua când ea a fost constatată, ope de altă parte necoroborându-se cu nici un mijloc de probă(f. 23).
În același timp, instanța a reținut depoziția martorului asistent care a declarat că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, petentul era present însă a refuzar să semneze procesul-verbal de contravenție. De asemenea, martorul a relatat că în data de 18.12.2012 a însoțit inspectorii de la Corpul de control al Primăriei în Piața veche din Tomis 3 unde a asistat la mai multe controale, iar la petent s-au găsit mai multe legume, verdețuri, roșii, etc.
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, neexistând motive care să atragă anularea acestuia.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii de 6000 lei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 12/1990 are drept scop protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite. Instanța mai are în vedere și faptul că petenta a fost sancționată cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990, iar desfășurarea de activități comerciale fără autorizație, mai ales în domeniul alimentar, poate avea consecințe deosebit de grave pentru sănătatea populației. Prin urmare, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta SALI GEILAN PFA cu sediul în C. ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul M. C. PRIN PRIMAR-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, ca neîntemeiată.
Obligă petentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 370 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM – 25.09.2013
Tehnred.gref. – DR -25.09.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2757/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 14/2013.... → |
|---|
