Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 29309/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă nr._
Ședința publică din 19.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . în contradictoriu cu debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 11.12.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 18.12.2013 și ulterior la data de 19.12.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30 10 2013 sub numărul indicat în antet, creditorul . a solicitat în contradictoriu cu debitorul . ca, pe calea ordonanței de plată reglementate de art. 1013 și urm. din codul de procedură civilă, debitorul să fie obligat la plata sumei de_,61 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate debitorului.
În motivarea cererii creditorul a arătat că a debitorului servicii de aprovizionare cu marfă prin agenți comerciali. Pentru mărfurile livrate a emis facturi pentru suma de 28 779,85 lei, iar din această sumă a rămas neachitat_,61 lei.
În susținerea cererii a depus înscrisuri, facturile emise către debitor.
În drept creditorul a invocat art. 1013 alin. 1 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Deși legal citat, debitorul nu au depus întâmpinare și nici nu a contestat cele pretinse de creditor.
Examinând prezenta cauză din perspectiva dispozițiilor art. 1013 și urm. din noul cod de procedură civilă, instanța reține că cererea creditorului este întemeiată, după cum va rezulta din argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Între părți s-au desfășurat raporturi juridice specifice – vânzare de produse, dovedite cu facturile depuse la dosarul cauzei. Existența raporturilor juridice și livrarea mărfurilor precum ți prețul acestora comunicat prin facturi nu au fost contestate de debitor în procedura de față.
Potrivit art. 1013 alin. din codul de procedură civilă:” Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Potrivit art. 1017 alin. 3:” Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor”.
Potrivit art. 1021: „(1)În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.
(2)Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.
(3)Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.
(4)În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.
(5)Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii”.
Potrivit art. 1350 din Noul Cod Civil.” 1)Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2)Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Potrivit art. 1516:” 1)Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2)Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1.să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2.să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3.să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
În cauza de față, creditorul prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unor raporturi juridice obligaționale valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitorul profesionist, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, debitorul cu toate că a avut posibilitatea, nu produs probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. În plus debitorul nu a contestat debitul pretins de creditor și nici nu a formulat întâmpinare.
În acest caz dispozițiile art. 1018 alin. 3 cod procedură civilă fiind aplicabile, instanța urmând a considera că nedepunerea întâmpinării echivalează cu recunoașterea pretențiilor creditorului.
În ce privește debitul, creditorul a făcut dovada faptului că creanța sa este certă lichidă și exigibilă, fiind determinată prin factura emisă și acceptată de debitor.
Prin urmare, având în vedere și cele reținute mai sus instanța va admite cererea formulată de creditor și va dispune somarea debitorului la plata sumei de_,92 lei.
În ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, debitorul va fi obligat, către creditor, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de a sumei de sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea pe creditor . cu sediul în C., .. 14, înregistrată la ORC sub nr. J13/_/1991, CUI R_ în contradictoriu cu debitor . cu sediul în C., ., ., ..
Somează debitorul, ca în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditorului suma de_,61 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la înmânarea sau comunicarea ordonanței.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 19 12 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2013
Tehnored.SIM30.12.2013
4ex.2com/…………..2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Uzucapiune. Sentința nr. 4928/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
