Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 7845/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din camera de consiliu de la data de 01.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de valoare redusă formulată de către reclamanta S.C. „E. E.” S.A., cu sediul procesual ales în C., .. 89 A, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul G. N., domiciliat C., .. 54 A, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S – a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constată lipsa pârâtului de la interogatoriu.
Având în vedere prevederile art. 1029 din Codul de procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța nu apreciază a fi necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2013, sub număr dosar 7845/ 212/ 2013, reclamanta S.C. „E. E.” S.A. a chemat în judecată pe pârâtul G. N., solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1608.60 lei, compusă din:
- 1335.67 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a energiei electrice;
- 116.19 lei, reprezentând penalități de întârziere;
- 156.74 lei, reprezentând taxe servicii.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, se arătă că, în baza Contractului de furnizare a energiei electrice nr. P0062093/ 15.10.2003 încheiat între părți, reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum situat în municipiul C., ., jud. C.. Pârâtul avea obligația corelativă de a plăti contravaloarea energiei electrice consumate, pe care și-a îndeplinit-o pe parcursul derulării contractului, cu excepția facturilor atașate cererii de față.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 din Codul civil de la 1864, Legea nr. 123/ 2012, art. 1025 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei și timbrul judiciar de 3 lei.
Pârâtul nu a depus la dosar formularul de răspuns ce i-a fost transmis spre completare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei. Aceleiași părți i-a fost încuviințată și proba cu interogatoriul pârâtului, însă acesta nu s-a înfățișat pentru a răspunde întrebărilor formulate de S.C. „E. E.” S.A.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între S.C. „E. E.” S.A. - în calitate de vânzător și G. N. - în calitate de consumator a intervenit Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. P0062093/ 15.10.2003 (f. 9-12), în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum situat în municipiul C., ., ., ., pentru care a emis facturi.
Dintre facturile astfel emise, susține reclamanta că cele cu nr._/ 26.11.2010, nr._/ 01.12.2010, nr._/ 01.02.2011, nr._/ 01.04.2011 și nr._/ 25.11.2011 (f. 14-23), au rămas neachitate, rezultând astfel un debitul menționat în petitul cererii.
Conform art. 6 din convenția părților, reclamanta se obligă să furnizeze clientului energie electrică în mod continuu în condițiile menționate în contract iar pârâtul, în calitate de consumator, s-a obligat, potrivit art. 7 lit. b) din contract, să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1091 din cod civil de la 1864, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1083 din Cod civil de la 1864, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către pârât și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către consumator, instanța apreciază că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că și-a executat propriile obligații.
Potrivit art. 969 alin. 1 Codul civil din 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1073 din același cod stipulează: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul, la dezdăunare”.
Față de situația de fapt și de drept anterior reținută, coroborată cu prezumția instituită de art. 358 din Codul de procedură civilă, născută din atitudinea procesuală a pârâtului, care a lipsit la termenul când urma să îi fie administrat interogatoriul, Judecătoria apreciază ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei, în ceea ce privește suma de 1335.67 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a energiei electrice furnizate și facturate prin facturile nr._/ 26.11.2010, nr._/ 01.12.2010, nr._/ 01.02.2011, nr._/ 01.04.2011 și nr._/ 25.11.2011.
Referitor la solicitarea penalităților de întârziere, această cerere a reclamantei se întemeiază pe prevederile art. 11 din contractul părților, conținând așadar o clauză penală.
Potrivit art. 1066 Cod civil din 1864, „clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”, iar potrivit prevederilor art. 1069 din același cod, „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată si penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării”.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, Judecătoria apreciază că S.C. „E. E.” S.A. este îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere pârâtei, în baza clauzei penale stipulate în cuprinsul art. 11 din contract.
În conformitate cu art. 200 alin 5 din regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin Hotărârea Guvernului 1007/2004, instanța va obliga pârâta și la plata sumei reprezentând taxe servicii, dat fiind faptul că prevederile legale indicate prevăd: „cheltuielile furnizorului / operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator”. Suma solicitată cu acest titlu ( 156.74 lei) este evidențiată în cuprinsul situației facturilor restante ale clientului G. N. (f. 13).
Prin urmare, cererea de chemare în judecată va fi admisă, astfel cum aceasta a fost formulată.
Având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, văzând și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va obliga pe pârât - căzut în pretenții - să plătească reclamantei suma de 53 lei cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru (50 lei) și timbrul judiciar (3 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. „E. E.” S.A. cu sediul procesual ales în C., .. 89 A, în contradictoriu cu pârâtul G. N., domiciliat C., .. 54 A, jud. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume de bani:
- 1335.67 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a energiei electrice furnizate și facturate prin facturile nr._/ 26.11.2010, nr._/ 01.12.2010, nr._/ 01.02.2011, nr._/ 01.04.2011 și nr._/ 25.11.2011;
- 116.19 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal de 1335.67 lei;
- 156.74 lei, reprezentând taxe servicii;
- 53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. G.M./30.07.2014;
Tehnored. Grf. C.B /....2014/ . ex.
Comunicat . ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 15/2013.... → |
|---|
