Pretenţii. Sentința nr. 6385/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6385/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 29531/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6385
Ședința publică din data de 30.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamant . GROUP cu sediul în București, sector 5, str. .. 1, ., biroul A3, jud. București în contradictoriu cu pârât M. Z. cu domiciliul în C., . BIS, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.04.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2012 sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 2138,15 lei, precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, datorită neatenției în conducere în timpul manevrelor a acroșat autoturismul cu număr_ care se afla staționat și pe care, în urma impactului, l-a proiectat într-un zid. De asemenea, pârâtul a mai acroșat și autoturismul cu numărul_ care se afla staționat provocându-i avarii.
S-a mai arătat că pârâtul nu deține o poliță RCA valabilă la data incidentului rutier.
Reclamanta a precizat că fapta ilicită, vinovăția și întinderea prejudiciului reiese din procesul-verbal . nr._/06.08.2010, încheiat în urma accidentului de către lucrătorii Poliției Rutiere C., iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este evidentă.
Reclamanta a arătat că autoturismul cu număr de înmatriculare_ era asigurat Casco la aceasta, iar, în baza contractului de asigurare, a achitat asiguratului suma de 2138,15 lei, conform extrasului de cont. Astfel că, în temeiul acțiunii în regres, solicită recuperarea acestei sume de la pârât.
Aceasta a mai precizat că, în urma concilierii directe, în data de 15.10.2010, a fost încheiat un angajament de plată cu pârâtul prin care s-au înțeles cu privire la achitarea în rate a debitului, însă, cu toate acestea, pârâtul nu și-a respectat angajamentul luat, neachitând nicio rată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 C.proc.civ., ale art. 1357 și urm. din Codul civil, ale art. 22 din Legea nr. 136/1995 și ale art. 43 din Codul comercial.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașat, în copie, dosarul de daună.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
La termenul din data de 14.02.2013, în temeiul art. 167 C.proc.civ., considerând-o utilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către IPJ C. pentru a comunica transcrierea mecanică a procesului-verbal . nr._/06.08.2010,, declarațiile șoferilor și pentru a menționa dacă s-a formulat plângere contravențională împotriva acestuia; răspunsul primit fiind atașat la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit procesului-verbal . nr._/06.08.2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului C. (fila 9), la data de 05.08.2010, în C., pe ., pârâtul M. Z. a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ și, datorită neatenției în conducere în timpul manevrelor a acroșat autoturismul cu număr_ care se afla staționat și pe care, în urma impactului, l-a proiectat într-un zid. De asemenea, pârâtul a mai acroșat și autoturismul cu numărul_ care se afla staționat provocându-i avarii.
Astfel cum reiese din adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C., nu a fost înregistrată nicio plângere contravențională împotriva procesului-verbal menționat.
La momentul constatării faptei contravenționale, pârâtul a consemnat, în cuprinsul procesului-verbal, că nu are obiecțiuni.
Autoturismul pârâtului nu era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie la data producerii evenimentului, potrivit poliței de asigurare (fila 10), perioada asigurată fiind de la 06.08.2010 la 05.02.2011, iar proprietarul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, respectiv P. G., avea încheiată polița . nr._ privind asigurarea facultativă a autovehiculelor la societatea de asigurare reclamantă, în vigoare la data producerii accidentului (fila 15).
În urma evenimentului rutier din data de 05.08.2010, a fost avariat autoturismul cu număr de înmatriculare_, constatându-se necesitatea efectuării unor reparații conform autorizației . nr._ emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C. - SPR la data de 06.08.2010 (fila 11), fiind deschis dosarul de daună nr. CA/CT/10/_ la societatea reclamantă. Potrivit fișei de evaluare a vehiculului și a despăgubirii, reparația autoturismului a fost evaluată la suma de 2138,15 lei, iar reclamanta, în calitate de asigurător facultativ al autoturismului al cărui conducător auto nu a fost vinovat de producerea prejudiciului, în baza poliției Casco, a achitat suma de 2138,5 lei către . SRL, potrivit extrasului de cont (filele 5-6).
În drept, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care era în vigoare o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 din același act normativ.
Art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 trebuie coroborat cu dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil din 1864 – ținând cont de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora răspunderea civilă delictuală este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite (în speță, data producerii accidentului rutier – 05.08.2010).
Astfel, potrivit art. 998 și art. 999 C.civ. din 1864, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, urmează ca instanța să analizeze dacă sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, expuse mai sus, instanța reține că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului cu număr de înmatriculare_, asigurat de către reclamantă, în calitate de asigurător facultativ, este pârâtul M. Z., fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în conformitate cu art.998 și art.999 din Codul civil.
Prima condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
Astfel, fapta ilicită săvârșită de pârât constă în nerespectarea regulilor de circulație în conducerea autovehiculului, producându-se din această cauză accidentul rutier din data de 05.08.2010, astfel cum rezultă din procesului-verbal . nr._/06.08.2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului C..
Prejudiciul reprezintă rezultatul dăunător, în cauză fiind de natură patrimonială, cert, actual și nereparat, care a survenit ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către pârât. Prejudiciul produs rezultă din autorizația de reparații în care agentul constatator a consemnat avariile suferite de autoturismul asigurat facultativ la societatea reclamantă. Cuantumul pagubei acoperite de asigurător a fost determinat ulterior în dosarul de daună, pe baza autorizației de reparație și a evaluării făcute, ca fiind de 2138,5 lei.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, echivalentul reparațiilor achitate de către reclamantă fiind consecința directă a producerii accidentului rutier din data de 05.08.2010, produs din culpa pârâtului.
Vinovăția pârâtului în comiterea faptei ilicite constă în neglijența sau imprudența cu care a acționat, întrucât trebuia și putea să prevadă faptul că nerespectarea regulilor de circulație poate genera un accident din care să rezulte avarierea altor vehicule.
De asemenea, instanța mai reține că pârâtul, prin procesul-verbal de conciliere (fila 7), a recunoscut datoria și a arătat că este de acord cu plata sumei pretinse de reclamantă.
Instanța reține că, în dreptul civil, sunt incidente două principii: în primul rând, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar în al doilea rând, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinzând de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Având în vedere că prejudiciul de 2138,5 lei a fost achitat în locul pârâtului de către reclamantă, în calitate de asigurător facultativ al autoturismului avariat și al cărui conducător auto nu este răspunzător de paguba produsă, aceasta este îndreptățită la obținerea acestei sume, în temeiul dreptului de regres, reglementat de art.22 din Legea nr.136/1995, menționat anterior.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. și să-l oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 2138,15 lei, reprezentând despăgubiri acordate în baza asigurării facultative.
Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel pentru o deplină reparare a prejudiciului, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va admite capătul de cerere accesoriu si îl va obliga pe pârât la plată către reclamantă a dobânzii legale calculate potrivit O.G. nr. 13/2011 (în vigoare la data de la care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale), de la introducerii cererii – 22.11.2012, și până la achitarea integrală a debitului.
Față de această soluție, fiind în culpă procesuală și având în vedere și cererea reclamantei în acest sens, în temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în cuantum de 681,08, reprezentând taxă judiciară de timbru, lei timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, sector 5, str. .. 1, ., biroul A3, jud. București în contradictoriu cu pârâtul M. Z. cu domiciliul în C., . BIS, jud. C..
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 2138,15 lei, reprezentând despăgubiri acordate în baza asigurării facultative, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 2138,15 lei, de la data introducerii cererii – 22.11.2012, și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 681,08 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Resd.Jud.M.T./25.06.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4378/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6395/2013.... → |
|---|
