Pretenţii. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 1749/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22.08.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C B. I. S.R.L, cu sediul în C., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.85 și urm.C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-a depus atât prin fax cât și prin serviciul registratură, din partea SPITVBL C., răspuns la adresa instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța în temeiul disp.art.150 Cod procedură civilă constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2013 sub nr._, reclamanta . a solicitat instanței obligarea pârâtei . la plata sumei de 2225 lei, reprezentând contravaloare bun, a dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, reclamanta a arătat că prin anexa la contractul de vânzare-cumpărare din data de 26.08.2011 a predat către societatea pârâtă o ladă frigorifică spre folosință. Conform clauzelor acestei convenții, utilizatorul este obligat să plătească suma de 500 euro, în cazul în care bunul dispare, este distrus sau este refuzată restituirea acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art.1270 și urm. C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri: anexa la contractul de vânzare-cumpărare și convocare la conciliere.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că între părți s-au derulat relații comerciale în baza cărora a fost predată către pârâtă o ladă frigorifică. În cadrul acestei convenții, părțile au stipulat cu titlu de clauză penală că, în cazul nerestituirii bunului, pârâta datorează suma de 500 euro.
Așadar, în raport de aceste înscrisuri, în cauză, instanța constată că raportul obligațional creat este unul contractual, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 969 și 970 C. civ., dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, de la care părțile nu se pot sustrage:
Art. 969 C. civ. – Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970 C. civ. – (1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 1082 C.civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Din acest ultim text de lege enunțat reiese că în sarcina debitorului operează o prezumție de vinovăție. Astfel că, sub aspect probator, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, neexecutarea fiind prezumată cât timp debitorul nu dovedește executarea. Cu alte cuvinte, până la proba contrarie, neexecutarea obligației contractuale este imputabilă pârâtei.
Or, în acest sens instanța constată că, fără a prezenta vreo justificare, pârâta nu a răspuns interogatoriul propus de către reclamantă, astfel că potrivit art.225 C.proc.civ., această împrejurare servește sub aspect probator reclamantei, ca început de dovadă în folosul acesteia. În consecință, instanța reține că pârâta, deși avea această obligație, nu a restituit bunul și nici nu a achitat contravaloarea acestuia.
Cu privire la cauza penală inserată, conform dispozițiilor normative în materie:
Art. 1066 C. civ. “Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.”
Art. 1069 C. civ. “(1) Clauza penala este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. (2) Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.”
În acest context, dat fiind faptul că prin inserarea unei clauze penale exprese părțile au convenit anticipat întinderea prejudiciului încercat de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii obligației de restituire a bunului de către pârâtă, se impune obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 2225 lei (echivalent a 500 euro), astfel cum s-a solicitat de către reclamantă la data formulării cererii.
Asupra cererii accesorii privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru debitul neachitat, instanța apreciază îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr.13/2011, art.2 “ În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”. În consecință, va dispune obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea efectivă a debitului.
În privința cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va obliga pârâta să plătească creditoarei si suma de 192 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru- 189 lei și timbru judiciar- 3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C B. I. S.R.L, cu sediul în C., ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2225 lei, reprezentând contravaloare bun.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J./27.08.2013
Tehnoredact.D.Ș./4ex./30.08.2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7602/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4475/2013.... → |
|---|
