Pretenţii. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 15413/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 23.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . sediul în București, .. 20 A, sector 3 și pe pârâta ., cu sediul în C., ., . obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.06.2013, având nr._, reclamanta . contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.203,38 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, precum și la plata dobânzii legale până la achitarea integrală a creanței principale.
În fapt, reclamanta precizează că pârâta a refuzat să achite obligațiile de prestare a serviciilor efectuate.
A mai arătat reclamanta că pârâta trebuie să achite și dobânzile legale, aferente sumelor menționate în cuprinsul facturilor fiscale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 662, art. 1025-1032 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: somația comunicată societății pârâte pentru plata debitului restant, procesul verbal de ridicare și expediere din 15.05.2013, relații de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la sediul actual al societății pârâte, componența soldului, detaliile privind balanța de verificare a soldului, precum și facturile fiscale, pe care societatea pârâtă a refuzat plata acestora.
Prezenta acțiune a fost timbrată cu taxa de timbru de 150 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâta, legal citată cu un exemplar al formularului de cerere, nu a depus la dosar răspuns.
La termenul de judecată din data de 23.09.2013, fixat în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta este titulara unui drept de creanță asupra pârâtei, rezultată din neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a sumei de 3.203,38 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, aflate la filele 27-32 din dosar, data scadenței acestora fiind menționată în cuprinsul facturilor, care sunt toate semnate de primire și ștampilate de către reprezentanții societății pârâte.
Față de aceste înscrisuri, instanța constată că între reclamantă și pârâtă există un raport civil profesional constând în prestarea de servicii de către reclamantă, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de plată a prețului corespunzător serviciilor de care a beneficiat.
Conform prevederilor art.662 alin.2, 3și 4 Cod civil: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuți titlul executoriu. (3) Creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”
Instanța mai reține că, potrivit art. 1.350 din Noul Codul Civil, în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății:
„(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
De asemenea, conform art. 1.527 Cod Civil:
„(1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.
Având în vedere faptul că instanța a constatat împrejurarea că reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, la care se adaugă și împrejurarea că pârâta acesta nu a făcut nicio probă contrară în ceea ce privește fie îndeplinirea obligațiilor, fie existența unei împrejurări care să o exonereze, în cazul de față, de la plata debitului ce i se pretinde, va admite cererea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 3203,38 lei, reprezentând debit restant.
În ce privește dobânda legală solicitată, se reține că OUG nr. 13/2011 stabilește, la alineatul 3 al art. 1 că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare, iar în cuprinsul art. 2 că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, art. 3 din același act normativ stabilește că:
„(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
(21) În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale”.
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că și acest capăt de cerere este întemeiat, urmând să oblige pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculate conform art. 3 alin. 21 din OUG nr. 13/2011, de la data scadenței obligației de plată, până la data achitării integrale a debitului datorat.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, motiv pentru care instanța va obliga pârâta să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 150 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . sediul în București, .. 20 A, sector 3 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., .. A, ..
Ordonă debitoarei să achite creditoarei, în termen de 20 de zile de la emiterea hotărârii, suma de 3203,38 lei, reprezentând debit restant, precum și dobânda legală, calculată de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului datorat.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei – taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2013.
P. GREFIER
D. C. L. A.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7244/2013. Judecătoria... → |
|---|
