Pretenţii. Sentința nr. 3912/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3912/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 17961/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3912
Ședinta publică din 18.03.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: D. V.S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., ..14A, în contradictoriu cu pârât A. DE P. 843, cu sediul în C., ., ., uscător, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă cj D. P. și pentru pârâtă av. L. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanta creditoarei depune la dosar precizări în sensul că înțelege să-și diminueze câtimea obiectului cererii, la suma de 11.527,90 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferente perioadei 30.11.2011, 31.03.2012 – 31.05.2012, 4.137,38 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța ia act de diminuarea câtimii obiectului cererii și în lipsa altor cereri, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei solicită ca instanța să țină seama de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără cheltuieli de judecată.
În baza art.150 c.pr.civ., instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.07.2012 sub numărul_ 2 creditoarea R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea ASOCIAȚIA DE LOCATARI 843 să fie somată să plătească suma de 30.33,27 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 30.11._12, suma de 4137,38 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în decontarea facturilor aferente perioadei 31.08._12, suma de 24,80 lei reprezentând taxa de notificare prin executor judecătoresc, precum și suma de 39,30 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că a furnizat debitoarei energie termică în temeiul unui contract încheiat între părți, însă aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin contract. De asemenea, conform clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în materie, neachitarea de către utilizator în termen de 15 zile de la data scadenței facturilor emise atrage penalități de întârziere.
Creditoarea a mai arătat că în cauza de față, creanța a cărei realizare o urmărește îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 din O.G. nr. 5/2001.
În drept creditoarea a invocat dispozițiile art. 1270, 1272 Cod civil, Legea 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea nr. 51/2006 și O.G. nr. 5/2001.
În dovedirea susținerilor, creditoarea a atașat la cerere copii ale următoarelor înscrisuri: notificarea adresată debitoarei, fișă calcul debit, fișă calcul penalități, facturi fiscale, contractul de furnizare a energiei termice nr. 10722A/12.11.2001.
La termenul de judecată din data de 06.08.2012 creditoarea a depus cerere prin care și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând judecarea cererii pe calea dreptului comun, și nu în cadrul procedurii speciale a somației de plată.
Pârâta legal citată, s-a prezentat în instanță prin reprezentant convențional avocat și a depus întâmpinare prin care a arătat că debitul solicitat pe cale a prezentei este achitat, iar în ceea ce privește penalitățile pe de o parte au arătat că înțeleg să conteste modul de calcul al acestora, iar pe de altă arte a arătat că o parte din aceste penalități sunt achitate.
La termenul de judecată din data de 12.11.2012 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și expertiza contabilă având ca obiective: să se stabilească cuantumul debitului datorat de pârâtă către reclamantă pentru perioada 30.11._12, și penalitățile aferente perioadei 31.08._12.
În cauză a fost efectuată expertiza contabilă întocmită de expert O. E. (f.70-79), pârâta formulând obiecțiuni la acest raport la care însă s-a renunțat urmare efectuării de precizări la acțiunea introductivă de instanță de către reclamantă în sensul reducerii valorii pretențiilor la valoarea cuprinsă în raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 18.03.2013, la solicitarea instanței, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 11.527,90 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 30.11.2011 – 31.05.2012, suma de 4.137,38 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în decontarea facturilor aferente perioadei 31.08._12, precum și cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamanta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE S.A. și pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 843 s-a încheiat contractul nr.10722A/12.11.2001 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum de către reclamantă, în schimbul achitării prețului serviciului furnizat de către pârâtă.
În baza acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică și a emis următoarele facturi fiscale:_/31.08.2010,_/30.09.2010,_/27.11.2010,_/30.11.2010,_/31.12.2010,_/31.01.2011,_/28.02.2011,_/31.03.2011,_/30.04.2011 și_/30.06.2011.
În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil în speță, instanța reține că potrivit art. 6 alin.2 din Noul cod civil actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. În cauza de față contractul nr.10722A/12.11.2001 s-a încheiat la momentul la care era în vigoare vechiul Cod civil, fiind aplicabile astfel dispozițiile vechiului Cod civil.
În drept instanța reține că potrivit art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Contractul nr.10722A/12.11.2001 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum reprezintă un contract sinalagmatic. Fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de a furniza energie termică în considerarea prețului pe care îl va primi de la pârâtă, preț pe care aceasta nu a înțeles să îl achite.
Deși potrivit art. 13 lit.k din contract, consumatorul era obligat să achite integral și la scadență debitele, respectiv în termen de 5 zile de la data introducerii în CEC a facturilor prezentate la furnizor pentru energia termică livrată, conform înștiințărilor de plată emise de către furnizor, din facturile fiscale depuse de către creditoare și fișa contabilă a debitoarei, reiese că aceasta figurează cu debitele precizate în acțiunea introductivă de instanță,_,27 lei debit și 4.137,38 lei penalități.
La titlul IV din contract, este menționat prețul energiei termice, iar în titlul V sunt prevăzute modalitățile și condițiile de plată ale debitorului. În contract, au fost prevăzute la art.8 penalități de întârziere. Astfel a fost dovedită în același timp și stabilirea pe cale convențională a majorărilor de 0,5% pe zi de întârziere, conform art.8 din contractul încheiat.
Prin cerea de chemare in judecata debitoarea a fost pusa în întârziere in formele prevăzute de lege.
Potrivit art. 969 și 970 cod civil „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” „ Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Potrivit art.1073 C.civ.creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirrea exacta a obligatiei, iar daca acest lucru nu este cu putinta el are dreptul la dezdaunare. Dreptul la daune interese presupune in mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale. Cât privește condițiile care fac sa se nască răspunderea contractuala acestea sunt următoarele: existenta unei fapte ilicite a debitorului, care consta in nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului ( în speța aceasta fapta consta in neîndeplinirea de către parata a obligației de plata a serviciului furnizat de către reclamanta); existenta unui prejudiciu patrimonial, existenta unei legături de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (condițiile sunt îndeplinite în speță si vinovăția celui care săvârșește fapta ilicita. Condiția vinei debitoarei rezulta in mod implicit din disp.art.1082 C.civ. in sarcina căreia operează o prezumție de vină, aceasta nerăsturnând-o dovedind ca nu a putut executa obligația la timp datorita unui caz fortuit sau forței majore.
Potrivit extrasului de cont pentru confirmare sold nr.B 323/17.01.2011 emis de reclamantă la data de 31.12.2010 și însușit prin semnătură de pârâta Asociația de proprietari 843, Fișei creditor pentru RADET (f.84) și potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert O. E. la data de 12.07.2012, pârâta datora reclamantei suma totală de 34.474,65 lei compusă din suma de 30.337,27 lei reprezentând debit aferent perioadei 30.11.2011 – 31.05.2012 și suma de 4137,38 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._12.
După sesizarea instanței cu soluționarea prezentei cauze, pârâta a efectuat plata parțială a unei părți din debitul principal, astfel că potrivit precizărilor la acțiune formulate de reclamantă la data de 18.03.2013 pârâta datora debit principal în cuantum de_,90 lei și suma de 4137,38 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit art. 1082 Cod civil: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Instanța reține că atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art. 1082 Cod civil prezumția de culpă a pârâtei în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență prezumției menționate mai sus, concluziilor raportului de expertiză și susținerilor pârâtei care a arătat în concluziile formulate oral în fața instanței la termenul de judecată din data de 18.03.2013 prin care a arătat că își însușește concluziile raportului de expertiză, potrivit principiului disponibilității părților, și constatând faptul că pârâta nu a dovedit achitarea sumei solicitate de reclamantă prin precizarea la acțiune instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de_,90 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 30.11._12.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.8 alin.1 din contractul nr.10722A/12.11.2001 neachitarea facturii în termen de 15 zile de la scadență atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, adică cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, pentru care a optat reclamanta.
În prezenta cauză pârâta nu a achitat la termenul convenit contravaloarea facturilor fiscale emise, motiv pentru care, în baza art. 969 Cod civil, devine incidentă clauza penală. Astfel, pârâta datorează reclamantei suma de 4137,38 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._12, motiv pentru care instanța va admite cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 24,80 lei reprezentând taxa de notificare prin executor instabța urmează să o respingă ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestei cheltuieli.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, instanța o va obliga la plata sumei de 2174,48 lei reprezentând taxă judiciară de și timbrul judiciar mobil. judiciar de 5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea modificată și precizată formulata de reclamanta RADET CONSTANTA cu sediul în C., ..14A, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 843 C. cu sediul în C., ., . C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,90 lei, reprezentând contravaloarea energie termică aferentă perioadei 30.11._12 și suma de 4137,38 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere aferente perioadei 31.08._12.
Respinge cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtei la plata sumei de 24,80 lei reprezentând taxa de notificare prin executor judecătoresc.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.174,48 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. G. D. V. S.
Red.jud.AIG/17.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1778/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj judiciar. Sentința nr. 5145/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
