Somaţie de plată. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 26656/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr. 26._
Sentința civilă nr.4.687
Ședința publică din data de 01.04.2013
Completul constituit din:
Președinte: C. I.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei având ca obiect somație de plată, acțiune formulată de creditoarea S.C. C. S.A., cu sediul în C., ..16, județ C., înmatriculată la Registrul Comerțului C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin dl. O. A., în calitate de Director General, în contradictoriu debitorul I. B., cu domiciliul în C., ..45 - 53, ., etaj 4, apartament nr.48, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoare consilier juridic B. G., cu delegație la dosar, lipsă fiind debitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că:
- la termenul de judecată din data de 04.03.2013, instanța a dispus corectarea citativului în sensul că debitor în prezenta cauză este I. B., astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, și citarea debitorului I. B. la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, cu copia acțiunii și înscrisurile anexate cererii (rezultate din xeroxarea filelor nr.2 – 56, din dosar)
- debitorul a fost legal citată cu un exemplar al cererii de chemare în judecată și cu înscrisurile anexate acesteia, dar și cu mențiunea de a depune întâmpinare, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii atașat la fila nr.67, din dosar, respectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptului la apărare
- pentru prezentul termen de judecată, debitorul nu a depus întâmpinare și nu a formulat cerere de probatorii
- la același termen de judecată, instanța a dispus citarea creditoarei cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei factura fiscală nr._/18.10.2011
- legal citată cu mențiunea anterior indicată, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii atașat la fila nr.66, din dosar, pentru prezentul termen de judecată, creditoarea a depus la dosarul cauzei factura fiscală nr._/18.10.2011
- prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a formulat cerere de probatorii, solicitând totodată și judecarea în lipsă a cauzei, potrivit art.242 alin.2 C.proc.civ. (fila nr.7, din dosar)
În temeiul art. 134 Cod procedură civilă instanța constată prima zi de înfățișare.
În temeiul art. 159 ind.1 alin.4 prin raportare la art.1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul pe probe, reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul creditoarei solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 22.10.2012, sub nr.26._, creditoarea S.C. C. S.A., cu sediul în C., ..16, județ C., înmatriculată la Registrul Comerțului C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin dl. O. A., în calitate de Director General, a solicitat instanței emiterea somației de plată privind obligarea debitorului I. B., cu domiciliul în C., ..45 - 53, ., etaj 4, apartament nr.48, județ C., la:
- plata sumei de 2.567,16 lei cu titlul debit principal,reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate;
- plata sumei de 534,70 lei, cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 04.10.2012;
- plata în continuare a penalităților de întârziere, până la data achitării integrale a debitului, inclusiv ziua plății;
- plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în baza Contractului de furnizare gaze naturale nr.1836/12.11.2009, încheiat cu debitorul, a furnizat acestuia gaze naturale la locul de consum situat în C., ..45 - 53, ., etaj 4, apartament nr.48, județ C..
Creditoarea a învederat instanței că, deși debitorul a fost notificat în privința debitului, acesta nu a dat curs invitației de a stinge litigiul pe cale amiabilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1270 alin.1, art.1272 alin.1, art.1350 și art.1522 C.civ.; Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; Legea nr.351/2004 a gazelor; Ordin ANRE nr.77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale; O.G. nr.5/2001 privind procedura somației de plată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:
- facturi fiscale (filele nr.15 - 24, nr.68, din dosar):
- . nr._/10.11.2010;
- . nr._/10.12.2010;
- . nr._/10.01.2011;
- . nr._/10.02.2011;
- . nr._/15.02.2011;
- . nr._/10.03.2011;
- . nr._/11.04.2011;
- . nr._/10.05.2011;
- . nr._/19.05.2011;
- . nr._/20.05.2011;
- . nr._/18.10.2011.
- tabel cuprinzând modul de calcul al majorărilor (fila nr.14, din dosar); Notificare (filele nr.35 - 36, din dosar);talon Confirmare de Primire (fila nr.26, fila nr.42 din dosar); Contract de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii casnici Nr.1836/12.11.2009 (filele nr.8 – 10, din dosar); fișa clientului (fila nr.13, din dosar); Contract de Vânzare Cumpărare (fila nr.12, din dosar); CI privind pe debitor(fila nr.11, din dosar); Contract încheiat între creditoare și C.N. Poșta Română (filele nr.27 – 50, din dosar); Contract de Prestări Servicii încheiat între creditoare și Associated Group Communications S.R.L. (filele nr.51 – 56, din dosar); .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39,00 lei, conform chitanțelor .. CTXWM_ și CTXWM_ (filele nr.61 - 62, din dosar) și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Societatea creditoare a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.proc.civ. (fila nr.7, din dosar).
Debitorul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
1. Asupra capătului de cerere referitor la debitul principal:
Potrivit art.1 alin.1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibilece reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscrisori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Textul legal precitat stabilește, astfel, sfera de aplicare și condițiile de aplicabilitate ale procedurii somației de plată. Astfel, pentru aplicarea acestei proceduri, se cer îndeplinite cumulativ trei condiții, și anume:
- existența unei creanțe certe, lichide și exigibile;
- creanța să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau alt înscris;
- contractul, statutul, regulamentul sau actul juridic izvor al creanței să fie constatat printr-un înscris semnat de părți sau însușit de acestea prin alt mod admis de lege.
1.1. Cu privire la condițiile doi și trei, instanța constată că acestea sunt pe deplin îndeplinite, pentru următoarele considerente:
În drept:
Ținând cont de fundamentul contractual al pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa,instanța va avea în vedere și dispozițiile art.969 și art.1073 cod civil din 1864, iar nu pe cele din Noul Cod Civil indicate de creditoare.
Art. 969 alin.1 Cod civil din 1864 consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante – rațiunea textului legal precitat fiind tocmai asigurarea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Cât privește sarcina dovedirii raporturilor contractuale, instanța mai reține că aceasta incumbă reclamantului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal preluat în art.249 C.proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței trebuie el însuși să o dovedească.
Potrivit art.40 lit.(a) și lit.(c) din Legea gazelor nr.351/2004 (legea care a guvernat convenția părților), furnizorul de gaze naturale are obligația să desfășoare activitatea de comercializare a gazelor naturale pe bază de contracte comerciale, cu precizarea că pentru piața reglementată contractele se încheie cu respectarea prevederilor contractelor-cadru și să asigure, în baza contractelor-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru piața reglementată, furnizarea gazelor naturale pentru consumatorii captivi situați în zonele pentru care furnizorul deține și licență de distribuție a gazelor naturale.
Conform capit. III. art.3 alin.1 coroborat cu capit. V art.7 alin.2 lit.(a) din Ordinul ANRE nr.77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, prețul final reglementat pentru furnizarea gazelor naturale este aprobat prin ordin al președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), furnizorul având obligația să precizeze pe factura emisă perioada de facturare, indexul vechi și nou, estimat sau citit, puterea calorifică superioară, cantitatea de gaze naturale exprimată în mc și unități de energie, prețul final reglementat aferent încadrării consumatorului și temeiul juridic al acestuia, instrumentele și modalitățile de plată.
De asemenea, conform capit. V art.7 alin.1 lit.(a) și lit.(b) din Ordinul ANRE nr.77/2009, furnizorul este obligat să asigure furnizarea gazelor naturale în mod continuu, cu respectarea presiunii minime prevăzute în contract, precum și a condițiilor minime de calitate a gazelor naturale furnizate, în conformitate cu reglementările în vigoare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 6 alin. (2) și să factureze lunar contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale și, după caz, a majorărilor de întârziere și să transmită consumatorului factura lunară.
La rândul său, consumatorul are obligația să achite integral și la termen factura emisă de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, precum și, după caz, a majorărilor de întârziere aferente, și să notifice furnizorului orice schimbare a datelor sale de identificare prevăzute în contractul de furnizare așa cum dispune Capit.VI art.9 lit.(a) și lit.(h) din Ordinul ANRE nr.77/2009.
În fapt:
În acord art.40 lit.(a) și lit.(c) din Legea gazelor nr.351/2004 (legea care a guvernat convenția părților), între societatea creditoare, în calitate de furnizor de gaze naturale - vânzător, și debitorul I. B., în calitate de consumator casnic de gaze naturale - client, s-au încheiat Contract de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii casnici Nr.1836/12.11.2009 (filele nr.8 – 10, din dosar) având ca obiect prestarea serviciului de furnizare a gazelor naturale în regim reglementat, desemnând ansamblul de activități și operațiuni desfășurate de furnizor, pentru sau în legătură cu asigurarea cantităților de gaze naturale, exprimate în unități de energie, la locul de consum (art.1 din contract), pe care debitorul și l-a însușit prin semnătură.
În baza contractului menționat, creditoarea a emis în contul debitorului facturile fiscale (filele nr.26 - 31, din dosar):
- . nr._/10.11.2010;
- . nr._/10.12.2010;
- . nr._/10.01.2011;
- . nr._/10.02.2011;
- . nr._/15.02.2011;
- . nr._/10.03.2011;
- . nr._/11.04.2011;
- . nr._/10.05.2011;
- . nr._/19.05.2011;
- . nr._/20.05.2011,
al căror cuantum total este de 2.365,26lei.
În speță, debitorul nu a contestat îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă și nici facturile care au fost emise pentru furnizarea în regim reglementat a gazelor naturale.
Cum creditoarea a furnizat gaze naturale, în regim reglementat, efectuând deci o prestație, debitorul era obligat să efectueze plata corespunzătoare acestei prestații.
1.2. Cât privește prima condiție, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Instanța constată că suma de 2.365,26lei constituie un debit cert, rezultat din facturile fiscale anterior individualizate care, la rândul lor, au fost emise în temeiul unui contract.
Instanța reține, de asemenea, că, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ., creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În privința conținutului facturii pe care furnizorul de gaze naturale o emite în contul consumatorului, instanța reține că art.7 alin.2 din Ordin ANRE nr.77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale impune furnizorului obligația de a specifica o . mențiuni dintre care unele constituie criterii de natură a determina precis lichiditatea creanței. Astfel, la emiterea facturii fiscale, furnizorul va trece obligatoriu în factură locul de consum, perioada de facturare, indexul vechi și nou, estimat sau citit, puterea calorifică superioară, cantitatea de gaze naturale exprimată în mc și unități de energie, prețul final reglementat aferent încadrării consumatorului și temeiul juridic al acestuia, instrumentele și modalitățile de plată.
Analizând condiția în discuție din perspectiva facturilor fiscale emise în contul debitorului, instanța constată că acestea evidențiază toate aceste detalii impuse prin actul normativ menționat astfel că, față de criteriile indicate, instanța apreciază îndeplinită și condiția lichidității creanței.
În privința achitării prestației contractate, instanța constată că, la art.2 din convenția părților, s-a stipulat că plata contravalorii facturii reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale se face în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul neplății prețului de către debitor la scadența stabilită în facturi:
- 10.12.2012 pentru factura . nr._/10.11.2010;
- 09.02. 2011 pentru factura . nr._/10.01.2011;
- 12.03.2011 pentru factura . nr._/10.02.2011;
- 17.03.2011 pentru factura . nr._/15.02.2011;
- 09.04.2011pentru factura . nr._/10.03.2011;
- 11.05.2011 pentru factura . nr._/11.04.2011;
- 09.06.2011 pentru factura . nr._/10.05.2011;
- 18.06.2011 pentru factura . nr._/19.05.2011;
- 19.06.2011 pentru factura . nr._/20.05.2011.
Față de termenele anterior precizate, instanța constată că scadența creanței cuprinse în aceste facturi s-a împlinit.
Raportat la considerentele de fapt și de drept ce preced, instanța conchide că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, debitorul neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar sau în contestarea cuantumului.
1.3. Soluția instanței:
Constatând îndeplinirea în speță a condițiilor impuse de art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 2.365,26lei, motiv pentru care debitorul va a fi somat să plătească creditoarei suma de 2.365,26lei, cu titlul debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale menționate.
2. Asupra capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere:
2.1 În drept:
Potrivit dispozițiilor art.1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la despăgubiri.
Având în vedere specificul serviciului contractat, instanța va reține dispozițiile art.10 alin.1 lit.(a) Capit.VII din Ordinul ANRE nr.77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, potrivit cărora neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale,în termenul stipulat în contractul de furnizare, atrage perceperea de majorări de întârziere, dacă obligația de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenței; nivelul majorării de întârziere este calculat asupra valorii neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadenței și până la achitarea integrală a facturii, inclusiv ziua plății; nivelul majorării de întârziere este egal cu nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, stabilit în condițiile precizate de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare; totalul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul debitului.
De asemenea, potrivit art. II din Ordin ANRE Nr. 41/2010 privind modificarea unor acte normative, Contractul-cadru de distribuție a gazelor naturale, aprobat prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 183/2005, convenția părților va trebui să prevadă perceperea unei cote a majorărilor de întârziere, calculată asupra valorii neachitate, egală cu nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16-a zi calendaristică de la data emiterii facturii și până la achitarea integrală a acesteia, inclusiv ziua plății, în cazul neîndeplinirii obligației de plată într-un termen de grație de 15 de zile calendaristice de la data scadenței.
Textele legale precitat trebuie coroborate cu art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, care prevede expres cuantumul penalităților de întârziere.
2.2 În fapt:
În art.3 alin.3 din contractul încheiat între părți au fost transpuse dispozițiile art.10 alin.1 lit.(a) Capit.VII din Ordinul ANRE nr.77/2009. Prin urmare, debitorul client consumator casnic de gaze naturale și-a asumat obligația că, în cazul în care nu va achita facturile emise în contul său în termen de 15 de zile de la data scadenței, va trebui să achite penalități de întârziere.
Penalitățile de întârziere se calculează aplicându-se la suma restantă procentul zilnic perceput pentru plata cu întârziere a obligațiilor către bugetul de stat. Creditoarea a atașat la dosarul cauzei înscrisuri care atestă modalitatea de calcul a penalităților (fila nr.14, din dosar), din care rezultă respectarea cuantumului legal al penalităților de întârziere prevăzut de art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
În speță, reclamanta a solicitat 534,70 lei reprezentând majorări de întârziere, pentru neplata la termen a celor zece facturi, cuantumul specificat fiind calculat până la data de 04.10.2012 (fila nr.14, din dosar).
Față de data emiterii facturilor anterior evidențiate, instanța constată îndeplinită condiția privind termenul de 15 de zile calculat de la data scadenței, prevăzută de art.3 alin.3 din contractul încheiat între părți.
2.3. Soluția instanței:
Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere formulat de creditoare și, pe cale de consecință, va soma debitorul la plata către creditoare a sumei de 534,70 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 04.10.2012.
4. Asupra creanței înscrise în factura . nr._/18.10.2011:
Instanța constată că suma înscrisă în această factură reprezintă penalități de întârziere pentru care nu s-a depus la dosarul cauzei algoritmul de calcul care a stat la baza determinării ei, fiind deci imposibil de verificat dacă facturarea s-a făcut cu sau fără respectarea dispozițiile art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Prin urmare, în privința restulului de 201,90 lei până la concurența creanței soilicitate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea cu privire la acesta, apreciind că suma menționată nu îndeplinește condiția lichidității.
3. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea debitorului la plata în continuare a penalităților de întârziere:
Întrucât potrivit dispozițiilor legale și prevederilor contractuale anterior invocate, obligația este purtătoare de penalități de întârziere în decontarea facturilor, instanța va obliga debitorul la plata în continuare a penalităților de întârziere, până la data achitării integrale a debitului, inclusiv ziua plății. Cât privește algoritmul de calcul al cuantumului acestora, instanța constată că se impune respectarea limitei expres prevăzute de Capit.VII art.10 alin.1 lit.(a) din Ordinul ANRE nr.77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale (totalul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul debitului).
4. Asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată:
Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat instanței obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, următoarele înscrisuri doveditoare:
- chitanțelor .. CTXWM_ și CTXWM_ (filele nr.61 - 62, din dosar) pentru achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 39,00 lei;
- timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Din înscrisurile anterior menționate, rezultă suma totală de 39,30 lei pe care reclamanta a cheltuit-o în susținerea prezentului litigiu.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, instanța va obliga debitorul, ca parte căzută în pretenții, să plătească creditoarei suma de 39,30 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
5. Instanța din oficiu:
În temeiul dispozițiilor art.6 alin.2 și alin.3 din O.G. nr.5/2001 privind procedura somației de plată, constatând că pretențiile societății creditoare sunt justificate, în scopul executării obligației de plată, instanța va fixa un termen de plată pentru debitor de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. C. S.A. cu sediul în C., ..16, județ C., înmatriculată la Registrul Comerțului C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin dl. O. A., în calitate de Director General, privind emiterea unei ordonanțe care să conțină somația de plată pentru debitorul I. B..
Somează debitorul să plătească creditoarei:
- suma de 2.899,96 lei, defalcată după cum urmează:
-2.365,26 lei – debit principal, reprezentând contravaloare facturi fiscale:
- . nr._/10.11.2010;
- . nr._/10.12.2010;
- . nr._/10.01.2011;
- . nr._/10.02.2011;
- . nr._/15.02.2011;
- . nr._/10.03.2011;
- . nr._/11.04.2011;
- . nr._/10.05.2011;
- . nr._/19.05.2011;
- . nr._/20.05.2011.
-534,70 lei – penalități de întârziere la plată, calculate până la data de 04.10.2012;
- penalități de întârziere la plată în continuare, până la achitarea integrală a debitului, inclusiv ziua plății, fără ca acestea să poată depăși debitul la care se aplică.
Fixează termen de plată pentru debitor 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitorul să plătească creditoarei suma de 39,30 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. C. I. M. D.
Red. Jud. C.I. 10 Aprilie 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9589/2013.... → |
|---|
